|
Animism [ a-ni-mism ] VEZI SINONIME PENTRU animism PE ESINONIME.COM definiția cuvântului animism în mai multe dicționareDefinițiile pentru animism din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru animism: animism n. 1. doctrină după care sufletul ar fi cauza primă a faptelor vitale și intelectuale; 2. teorie filozofică care identifică sufletul cu viața animală; 3. pornirea copilului și a omului primitiv de a da viață lucrurilor neînsuflețite și inerte. Animismul e factorul creator al mitologiilor și al superstițiunilor; natura moartă înviază și respiră: munți, izvoare și păduri sunt locuite de spirite, de zei și zine. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru animism: animísm substantiv neutru Doctrină religioasă care susține prezența și lucrarea spiritului în obiectele, viețuitoarele și fenomenele naturii, personificându-le, doctrină socotită de unii etnografi și istorici ai religiilor ca o primă formă a religiei. Termenul a fost impus de de E.B. Taylor, etnograf englez, în 1871. – Din limba franceza animisme. Definiție sursă: Dicționar religios |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANIMISM: ANIMÍSM substantiv neutru Stadiu al gîndirii primitive, cînd oamenii credeau că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite și dirijate de un spirit invizibil (este unul din izvoarele religiei și ale idealismului filozofic); spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANIMISM: ANIMÍSM substantiv neutru Formă primitivă a religiei, când oamenii credeau în spirite și în existența unor duhuri ale obiectelor (plante, ape etc.); spiritualizare, personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. – Din limba franceza animisme. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANIMISM: ANIMÍSM substantiv neutru Credință primitivă potrivit căreia obiectelor și fenomenelor naturii li se atribuie suflet; personificare a forțelor și a fenomenelor naturii. [< limba franceza animisme, conform latina anima – suflet]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANIMISM: ANIMÍSM substantiv neutru Stadiu al gândirii primitive, când oamenii credeau că obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii. – în franceză animisme. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANIMISM: ANIMÍSM substantiv neutru credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii ar fi însuflețite; spiritualizare, personificare a forțelor și fenomenelor naturii. (< limba franceza animisme) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru animism: animísm substantiv masculin [Atestat: DA / Etimologie: franceza animisme] Formă primitivă de religie constând în credința în spirite și în existența unor duhuri ale obiectelor, ale plantelor, ale vietăților etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANIMISM: ANIMÍSM n. 1) Credință primitivă potrivit căreia obiectele și fenomenele naturii au suflet. 2) Personificare a forțelor și fenomenelor naturii. /<fr. animisme Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANIMISM: ANIMÍSM substantiv neutru Credință potrivit căreia orice în univers, și universul însuși, are un suflet sau este o ființă vie. – Din limba franceza animisme. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru animism: animísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru animism: animísm substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANIMISM' ANIMAȚIÚNEANIMÁTOANIMATÓRanimézANIMÍSMANIMÍSTanimísticanimízmanimologíe |
GRAMATICA cuvântului animism? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului animism. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul animism poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE animism? Vezi cuvântul animism desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul animism?[ a-ni-mism ] Se pare că cuvântul animism are trei silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: într-aiurea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|