 | as |
|
| Animal [ a-ni-mal ] VEZI SINONIME PENTRU animal PE ESINONIME.COM definiția cuvântului animal în mai multe dicționareDefinițiile pentru animal din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL1, animale, substantiv neutru 1. (Spre deosebire de plantă) Ființă organizată, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; făptură, vietate, viețuitoare. Animal vertebrat. • [Omul] are numeroase asemănări cu celelalte animale, dar se deosebește de ele prin însușiri esențiale. ZOOLOGIA 227. 2. (Cu sens restrictiv) Animal (1) de muncă. Nu trebuie să existe nici o gospodărie agricolă colectivă fără ferme de animale, dar în același timp nu se poate concepe creșterea animalelor fără a asigura nutrețul necesar. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2678. Cupelele gonesc fără ca animalele să se încordeze în ham. Și sînt animale trupeșe, bine hrănite. PAS, L. I 83. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru animal: animál, animale substantiv neutru Ființă organizată uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca; p. restr. vietate, jivină. ♦ Animale simbolice = (în iconografie) reprezentarea simbolică a virtuții, viciului, trăsăturilor de caracter etc. prin diferite animale, uneori fabuloase, folosită cu deosebire de artiștii epocii romane (catedrala din Alba-Iulia). Printre aceste mai cunoscute sunt cele care au devenit atribute ale evangheliștilor, conform viziunii sf. Ioan din insula Patmos: leul pentru Marcu, taurul pentru Luca, vulturul pentru Ioan (atributul lui Matei fiind, prin excepție, îngerul). – Din limba franceza animal, latina animalis. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL, -Ă, animali, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. substantiv neutru Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din limba franceza animal, latina animalis. Forme diferite ale cuvantului animal: animal-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL, -Ă, animali, -e, substantiv neutru, adjectiv 1. substantiv neutru Ființă organizată, uni- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. substantiv neutru Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3. Adj. De animal (1), propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – Din limba franceza animal, latina animalis. Forme diferite ale cuvantului animal: animal-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL2, -Ă adjectiv 1. De animal, propriu animalelor, al animalelor. Doar puține specii din lumea animală au reușit să se adapteze acestor condiții [din tundră]. GEOGRAFIA fizică 36. Căldură animală = energie calorică eliberată de organismul animalelor. Regnul animal vezi regn. 2. De natură organică, extras din substanțe organice. Cărbune animal. Forme diferite ale cuvantului animal: animal-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru animal: animál, animală [Atestat: POLIZU / Plural: animale sn, a, -i a / Etimologie: franceza animal, lat animalis] 1 sn Ființă mono- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca. 2 sn (Pre) Mamifer. 3 sn Persoană brutală și needucată. 4-5 a Care aparține animalelor (1-2). 6-7 a Privitor la animale (1-2). 8 a De natură organică. Forme diferite ale cuvantului animal: animală Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL substantiv neutru 1. Ființă care are organe de simț, de mișcare, sistem nervos etc. 2. (figurat) Om josnic, stăpânit de instincte proprii animalelor. // adjectiv De animal, referitor la animale, propriu animalelor. [conform limba franceza animal, italiana animale, germana Animal < latina animal]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru animal: *1) animál n., plural e (latina ánimal, -ális, despre ánima, suflet. vezi inimă, unanim). Ființă organizată care simte și se mișcă (vietate, dobitoc, gînganie): calu e un animal erbivor. figurat Om prost, grosolan (dobitoc). vezi dihanie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL2 animale n. 1) Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; vietate; viețuitoare. animal de pradă. 2) figurat Om grosolan, stăpânit de instincte animalice. /< latina animal, animalis, limba franceza animal Forme diferite ale cuvantului animal: animale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru animal: animal n. 1. ființă vie înzestrată cu simțire și mișcare; 2. figurat om brutal. ║ a. 1. care e propriu animalului: vieață animală; regnul animal, totalitatea animalelor; 2. figurat sensual, material. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru animal: animál (animále), substantiv neutru – Ființă, vietate, jivină, dobitoc. în franceză animal; conform nămaie. – derivat (din limba franceza ) animalic, adjectiv; animalcul, substantiv neutru; animalitate, substantiv feminin (lipsă de simțire; viață animală). Forme diferite ale cuvantului animal: animále Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL I. substantiv neutru 1. ființă care are organe de simț, de mișcare, sistem nervos etc. 2. (figurat) om josnic, stăpânit de instincte. II. adjectiv de animal, propriu animalelor. (< limba franceza , latina animal) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMAL substantiv creatură, dobitoc, făptură, ființă, lighioană, necuvîntător, vietate, viețuitoare, (învechit) dihanie, săzdanie, (figurat) suflare, (învechit figurat) zidire, ziditură. (animalele pădurii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL1, animale, substantiv neutru 1. Ființă înzestrată cu facultatea de a simți și de a se mișca; făptură, vietate. 2. Fiară, dobitoc; vită. – în franceză animal (neologism din limba latină animal). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL2, -Ă, animali, -e, adjectiv De animal, propriu animalelor. Căldură animală. ♦ De natură organică. Cărbune animal. – în franceză animal (neologism din limba latină animalis). Forme diferite ale cuvantului animal: animal-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru animal: *2) animál, -ă adjectiv (latina animalis). De animal: viața animală. Regim animal. Totalitatea animalelor. figurat Defav. Material, sensual: instincte animale. Forme diferite ale cuvantului animal: animal-ă -itoáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANIMAL: ANIMÁL1 animală (animali, animale) Care ține de animale; propriu animalelor. Regn animal. /<lat. animal, animalis, limba franceza animal Forme diferite ale cuvantului animal: animală animali animale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru animal: animál adjectiv masculin, plural animáli; forme singular animálă, plural animále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru animal: animál1 adjectiv masculin, plural animáli; forme animálă, plural animále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru animal: animal, animale substantiv neutru femeie frumoasă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru animal: animál substantiv neutru, plural animále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru animal: animál2 substantiv neutru, plural animále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANIMAL' ANILIDĂANILÍNĂANILÍSMANIMÁANIMÁLANIMÁLCULanimalculáranimalculísmANIMALCULÍST |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL animal Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului animal dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Animál, animală [Atestat: POLIZU / Plural: animale sn, a, -i a / Etimologie: franceza animal, lat animalis] 1 sn Ființă mono- sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simți și a se mișca. ANIMÁL2 animale n. Animal de pradă. Animalele pădurii. Animalele pădurii. ANIMÁL1 animală animali, animale Care ține de animale; propriu animalelor. Regn animal. |
GRAMATICA cuvântului animal? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului animal. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul animal poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE animal? Vezi cuvântul animal desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul animal?[ a-ni-mal ] Se pare că cuvântul animal are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL animal Inţelegi mai uşor cuvântul animal dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Animale simbolice = în iconografie reprezentarea simbolică a virtuții, viciului, trăsăturilor de caracter etc Căldură animală = energie calorică eliberată de organismul animalelor |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL animal |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi numai ochi și urechi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul animal are forma: animále
