 | as |
|
| Anchetă [ an-che-tă ] VEZI SINONIME PENTRU anchetă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ancheta în mai multe dicționareDefinițiile pentru ancheta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ancheta (forma la infinitiv) A ancheta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHÉTĂ substantiv feminin (< limba franceza enquête): cercetare pe teren făcută în scop științific. • ancheta lingvístică: cercetare a fenomenelor de limbă făcută de către un lingvist, pe baza unor chestionare ( vezi și chestionár). • ancheta dialectálă: cercetare pe teren sau prin corespondență a dialectelor și a graiurilor regionale ale unei limbi, pe baza unui chestionar dialectal; investigare a unei anumite varietăți lingvistice (idiolect, grai, dialect etc.) de către un anchetator, care folosește o anumită metodă de a. pentru a obține și a înregistra de la informatori datele necesare caracterizării acesteia, A. dialectală presupune pregătire prealabilă: fixarea scopului cercetării, elaborarea unui chestionar în concordanță cu acest scop, alegerea celui mai adecvat sistem de transcriere fonetică; cunoașterea profilului istoric, geografic, social și economic al regiunii, în vederea stabilirii rețelei localităților care urmează a fi anchetate; efectuarea unor a. preliminare de probă pentru verificarea chestionarului și a transcrierii fonetice și pentru cunoașterea terenului cercetat; pregătirea caietelor de a., a planșelor și a materialului documentar, a mijloacelor mecanice de înregistrare (magnetofon, casetofon, aparat foto etc.). Din punct de vedere tehnic, există trei mari tipuri de a. dialectale: a. directă (notarea răspunsurilor pe măsura desfășurării a.; este o metodă tradițională); a. indirectă (înregistrarea întrebărilor și a răspunsurilor pe bandă de magnetofon sau de casetofon și transcrierea ulterioară a materialului; este o metodă modernă); a. prin corespondență, mai puțin folosită ( vezi și anchetatór). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHÉTĂ, anchete, substantiv feminin Cercetare orînduită sau efectuată de o autoritate publică, cu scopul de a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și de a stabili eventuale răspunderi și vinovății. Domnul Ciolac... ceruse forului superior școlar anchetă urgentă. SADOVEANU, N. forme 164. verb reflexiv:eți să mă băgați în bucluc. Anchetă, rapoarte... SEBASTIAN, T. 249. Curtea primăriei era tot plină de țărani culcați la pămînt cu fața în jos și păziți de soldați. Ancheta continua cu aceeași intensitate. REBREANU, R. II 298. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. • Anchetă: dialectală = adunare pe teren de material documentar în legătură cu dialectele sau cu graiurile regionale ale unei limbi. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANCHETA: ANCHETÁ, anchetez, verb I. tranzitiv A supune (un fapt sau o persoană) unei cercetări amănunțite pentru a scoate la iveală adevărul și a stabili eventuale răspunderi și vinovății; a face o anchetă. Procurorul anchetează cazul. • absolut Cel care anchetează nu face parte din corpul didactic, e un inspector special. SADOVEANU, N. forme 175. ♦ A face o cercetare științifică pe teren. Pentru «Atlasul lingvistic romîn» au fost anchetate peste 350 de localități. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHÉTĂ, anchete, substantiv feminin 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; prin extensie gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din limba franceza enquête. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anchetă: anchétă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre II, 165 / Plural: anchetate / Etimologie: franceza enquête] 1 Cercetare (la fața locului) făcută pentru a stabili ceva, prin interogări, prin ascultare de martori etc. 2 Cercetare dispusă sau efectuată de o autoritate publică. 3 (Îs)ancheta dialectală Cercetare, adunare de material documentar, în legătură cu dialectele unei limbi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHÉTĂ substantiv feminin 1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor. 2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (prin extensie) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. (< limba franceza enquête) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHÉTĂ, anchete, substantiv feminin Cercetare orânduită sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili eventuale răspunderi și vinovății. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. Anchetă dialectală. – în franceză enquête. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHÉTĂ anchetae forme 1) Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal și a stabili făptașii. ancheta judecătorească. 2) Cercetare științifică efectuată pe teren (prin chestionare). ancheta dialectală. [G.-D. anchetei] /<fr. enquête Forme diferite ale cuvantului ancheta: anchetae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHÉTĂ, anchete, substantiv feminin Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. – Din limba franceza enquête. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHÉTĂ substantiv feminin Cercetare făcută de o autoritate publică cu scopul de a stabili vinovații și împrejurările în care s-a produs un fapt. ♦ Cercetare pe teren făcută în scop științific; sondaj. [< limba franceza enquête]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANCHETA: ANCHETÁ verb I. trecut 1. A cerceta (un fapt, o persoană} printr-o anchetă; a face o anchetă. 2. A întreprinde o cercetare în scop științific. [< limba franceza enquêter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru anchetă: anchetă forme 1. cercetare judecătorească; 2. cercetare anumită: fiecare adunare legislativă are dreptul de anchetă (=fr. enquête). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru anchetă: *anchétă forme, plural e (în franceză enquête. vezi chetă). Cercetare, maĭ ales din partea uneĭ autoritățĭ: anchetă judiciară. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHETĂ substantiv (juridic) anchetare, cercetare, instruire, (învechit) sprafcă, (rusism învechit) comandirovcă. (ancheta unei crime.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru anchetă: anchétă (anchéte), substantiv feminin – Cercetare. în franceză enquête. – derivat ancheta, verb, din limba franceza enquêter; anchetator, adjectiv Forme diferite ale cuvantului ancheta: anchéte Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANCHETA: ANCHETÁ, anchetez, verb I. tranzitiv A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANCHETA: ANCHETÁ, anchetez, verb I. tranzitiv A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANCHETA: ANCHETÁ, anchetez, verb I. tranzitiv A supune unei cercetări amănunțite; a face o anchetă. – Din anchetă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ANCHETA: ANCHETÁ verb (juridic) a cerceta, a instrui, (livresc) a instrumenta. (A ancheta un caz.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ANCHETĂ: ANCHETĂ frământare, inventar, opăreală, pisanie, polizor, tescuire. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ancheta: anchetá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu anchetéz, persoana a treia singular: el / ea și plural ancheteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ancheta: anchetá, verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: anchetatéz / Etimologie: anchetă] A face o anchetă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANCHETA: ANCHETÁ verb trecut a face o anchetă. (< limba franceza enquêter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANCHETA: ANCHETA verb (juridic) a cerceta, a instrui. (A ancheta un caz.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru anchetă: anchétă substantiv feminin, genitiv dativ articulat anchétei; plural anchéte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ancheta: anchetá (a ancheta) verb, indicativ prezent 3 ancheteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru anchetă: anchétă substantiv feminin, plural anchéte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANCHETA' ancestralitáteancéstruAnceuANCHERÍTANCHETÁANCHETĂ AERONAUTICĂANCHETÁREanchetátanchetatoáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL anchetă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului anchetă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • anchetă lingvístică: cercetare a fenomenelor de limbă făcută de către un lingvist, pe baza unor chestionare vezi și chestionár. • anchetă dialectálă: cercetare pe teren sau prin corespondență a dialectelor și a graiurilor regionale ale unei limbi, pe baza unui chestionar dialectal; investigare a unei anumite varietăți lingvistice idiolect, grai, dialect etc. Anchétă substantiv feminin [Atestat: MAIORESCU, despre II, 165 / Plural: anchetăte / Etimologie: franceza enquête] 1 Cercetare la fața locului făcută pentru a stabili ceva, prin interogări, prin ascultare de martori etc. 3 Îsanchetă dialectală Cercetare, adunare de material documentar, în legătură cu dialectele unei limbi. ANCHÉTĂ anchetăe forme 1 Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal și a stabili făptașii. Anchetă judecătorească. Anchetă dialectală. Anchetă unei crime. A anchetă un caz. Anchetá, verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: anchetătéz / Etimologie: anchetă] A face o anchetă. A anchetă un caz. Anchetá a anchetă verb, indicativ prezent 3 ancheteáză. |
GRAMATICA cuvântului anchetă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului anchetă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul anchetă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE anchetă? Vezi cuvântul anchetă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul anchetă?[ an-che-tă ] Se pare că cuvântul anchetă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL anchetă Inţelegi mai uşor cuvântul anchetă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Anchetă: dialectală = adunare pe teren de material documentar în legătură cu dialectele sau cu graiurile regionale ale unei limbi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL anchetă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în expresie las dacă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ancheta se conjugă: ei ele ancheteáză
