 | as |
|
| Anatemă [ a-na-te-mă ] VEZI SINONIME PENTRU anatemă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului anatema anatema în mai multe dicționareDefinițiile pentru anatema anatema din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru anatemă: anatémă, anateme substantiv feminin 1. Dar pe care grecii îl aduceau zeilor și îl puneau pe altarul sacrificiilor. ♦ (La evrei) Jertfa adusă pe altar, care, fiind încărcată cu păcatele și blestemele oamenilor, era destinată nimicirii, pentru a potoli mânia lui Iahve. 2. (termen bisericesc) Act de extremă severitate folosit în vechime de autoritatea bisericească împotriva ereticilor, prin excluderea lor din comunitate și prin condamnarea ca atare a învățăturii lor greșite. [accentuat și: anátemă] – Din greacă anathema. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anatemă: anatemă substantiv feminin [Atestat: (secolul XVI), cuvânt despre BĂTR. II, 147 / V: anatemaafema, anatemaaftema, anatemaaftima, anatemama, anatematima / V: (înv) anatematheanatema / A și:[1] anatematemă / Plural: anatemame / Etimologie: gr ανάθεμα] 1 (Adesea construit eliptic de predicat, cu dativul) Afurisenie prin care biserica excomunica pe cineva. 2 (Rar; întărit și prin alte cuvinte de blestem) Afurisenie. 3 (Îe) A arunca (sau a rosti) anatema împotriva (sau asupra) cuiva, a lovi cu anatema pe cineva A afurisi. corectată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru anatemă: anátemă, substantiv feminin – Excludere, ostracizare a cuiva de către biserică. – Variante ana(f)tima, ana(f)tema. – Mr. anatima, megl. natima. limba neogreacă ἀνάθημα (Murnu 4). Formele cu forme arată proveniența din limba slavă (veche) anathema, anafema. – derivat anatem(at)isi, anatem(at)iza, verb (a arunca anatema, a afurisi). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ: ANÁTEMĂ, anateme, substantiv feminin (De obicei în legătură cu verbele «a rosti», «a pronunța», «a arunca» etc.) Osîndire totală, necondiționată și irevocabilă a cuiva de către biserică, folosită ca mijloc de teroare sau subjugare. vezi afurisenie. – Accentuat și: anatémă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru anatemă: anatemă forme 1. despărțirea, depărtarea pentru totdeauna din ceata credincioșilor; 2. blestem sau jurământ: să fi anatemă, afurisit, blestemat! [greacă ANÁTHEMA, obiect expus ca prinos zeilor păgâni, deci ceva închinat diavolului și care trebuie separat de credincioși]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ: ANATÉMĂ, anateme, substantiv feminin Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [accentuat și: anátemă] – Din limba neogreacă anáthema. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ: ANATÉMĂ anatemae forme termen bisericesc Pedeapsă dată cuiva de către biserică; excludere din sânul bisericii; afurisenie. [G.-D. anatemei; accentuat și anátemă] /<ngr. anathéma Forme diferite ale cuvantului anatema: anatemae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ: ANATEMĂ substantiv (termen bisericesc) afurisenie, afurisire, blestem, excomunicare, (învechit) proclețenie, procleție. (A arunca anatema asupra cuiva.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ: ANATÉMĂ, anateme, substantiv feminin Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică. [accentuat și: anátemă] – limba neogreacă anatema. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ: ANATÉMĂ, anateme, substantiv feminin Excludere din sânul Bisericii sub acuzația de erezie; afurisenie. – Din limba neogreacă anáthema. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANATEMĂ: ANATÉMĂ substantiv feminin excludere a cuiva din sânul bisericii. (< limba franceza anathème, latina, greacă anathema) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru anatemă / anatemă: anátemă / anatémă substantiv feminin, genitiv dativ articulat anátemei / anatémei; plural anáteme / anatéme Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anatema: anatema2 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: anatemaméz / Etimologie: din anatemă] (Înv) Anatemiza. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru anatemă: anatémă substantiv feminin, genitiv dativ articulat anatémei; plural anatéme Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anatema: anátema1 substantiv feminin vezi anatemă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANATEMA ANATEMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL anatema Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului anatema dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 147 / V: anatemaafema, anatemaaftema, anatemaaftima, anatemama, anatematima / V: înv anatematheanatema / A și:[1] anatematemă / Plural: anatemame / Etimologie: gr ανάθεμα] 1 Adesea construit eliptic de predicat, cu dativul Afurisenie prin care biserica excomunica pe cineva. 3 Îe A arunca sau a rosti anatema împotriva sau asupra cuiva, a lovi cu anatema pe cineva A afurisi. ANATÉMĂ anatemae forme termen bisericesc Pedeapsă dată cuiva de către biserică; excludere din sânul bisericii; afurisenie. A arunca anatema asupra cuiva. Anatema2 verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: anatemaméz / Etimologie: din anatemă] Înv Anatemiza. |
GRAMATICA cuvântului anatema? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului anatema. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul anatema poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE anatemă? Vezi cuvântul anatemă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul anatemă?[ a-na-te-mă ] Se pare că cuvântul anatemă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL anatema |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Car funebru sau funerar, mortuar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul anatemă are forma: anatéme
