 | as |
|
| Anacolut [ a-na-co-lut ] VEZI SINONIME PENTRU anacolut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului anacolut în mai multe dicționareDefinițiile pentru anacolut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru anacolut: anacolút sn [Atestat: DA / Plural: anacolute, -uri / Etimologie: franceza anacoluthe] (Grm) 1 Construcție eliptică a unei propoziții, în care lipsește corelativul unui cuvânt exprimat. 2 Schimbare a construcției unei fraze, astfel încât se lasă neterminată construcția cu care începe și se termină cu altă construcție. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANACOLUT: ANACOLÚT, anacolute, substantiv neutru Greșeală de stil constînd în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. Versurile populare ♦ «Cine m-a lua pe mine Nu verb reflexiv:eau să-mi fie rușine» cuprind un anacolut. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru anacolut: anacolut n. construcțiune eliptică a termenului corelativ, așa că diferitele părți ale frazei par a nu se mai lega între ele. Ex. nu știu cum intrai în casă, eram atât de amețit (atât eram de amețit, încât nu știu...). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANACOLUT: ANACOLÚT substantiv neutru Greșeală de gramatică constând în întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. [plural -te, (rar) -turi. / < limba franceza anacoluthe, conform greacă anakolouthos – incoerent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANACOLUT: ANACOLÚT substantiv neutru greșeală de gramatică constând în întreruperea construcției sintactice, în frază, cauzată de neconcordanța dintre planul logic și cel gramatical al enunțului. (< limba franceza anacoluthe) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANACOLUT: ANACOLÚT, anacolute, substantiv neutru (Greșeală de gramatică constând în) întreruperea construcției sintactice începute și continuarea frazei cu altă construcție. – în franceză anacoluthe (neologism din limba latină anacoluthon). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANACOLUT: ANACOLÚT, anacolute, substantiv neutru Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [plural și: anacoluturi] – Din limba franceza anacoluthe, latina anacoluthon. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANACOLUT: ANACOLÚT, anacoluturi, substantiv neutru Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [plural și: anacolute] – Din limba franceza anacoluthe, latina anacoluthon. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANACOLUT: ANACOLÚT anacolute n. Greșeală de stil constând în întreruperea construcției gramaticale începute și continuarea frazei cu altă construcție. /<lat. anacoluthon, limba franceza anacoluthe Forme diferite ale cuvantului anacolut: anacolute Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru anacolut: anacolút substantiv neutru, plural anacolúte / anacolúturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru anacolut: anacolút substantiv neutru, plural anacolúturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANACOLUT' anaclázăanaclinálanaclíticANACLORHIDRÍEANACOLÚTanacolúticanacóndăanacorétANACREON |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL anacolut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului anacolut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Anacolút sn [Atestat: DA / Plural: anacolute, -uri / Etimologie: franceza anacoluthe] Grm 1 Construcție eliptică a unei propoziții, în care lipsește corelativul unui cuvânt exprimat. ANACOLÚT anacolute n. |
GRAMATICA cuvântului anacolut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului anacolut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul anacolut poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE anacolut? Vezi cuvântul anacolut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul anacolut?[ a-na-co-lut ] Se pare că cuvântul anacolut are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici un cap de ață?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul anacolut are forma: anacolút
