 | as |
|
| Ameninţător [ a-me-nin-ţă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU ameninţător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului amenintator în mai multe dicționareDefinițiile pentru amenintator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMENINȚĂTÓR: AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adjectiv Care amenință; care sperie care îngrozește. Să ridice pumnii amenințători către cer! MACEDONSKI, O. IV 72. • figurat Negur-amenințătoare orizontul învălise. NEGRUZZI, S. II 5. • (Adverbial) A răspuns mîrîind ca un lup și măsurîndu-și amenințător... dușmanii. PAS, L. I 79. La doi pași de el apăruse amenințător Colțun. SADOVEANU, N. forme 34. • (Substantivat) Leiba a mers la primărie, apoi la subprefectură, să denunțe pe amenințător, cerînd să fie păzit. CARAGIALE, O. I 284. Forme diferite ale cuvantului amenintator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMENINȚĂTÓR: AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care amenință; care sperie, care îngrozește. – Din amenința + sufix -(ă)tor. Forme diferite ale cuvantului amenintator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMENINȚĂTOR: AMENINȚĂTOR adjectiv 1. (învechit și regional) sperios. (Striga cu glas amenintator.) 2. periculos, primejdios, (învechit) primejduincios, primejduitor. (O situație amenintator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMENINȚĂTÓR: AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului amenintator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMENINȚĂTÓR: AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adjectiv (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului amenintator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AMENINȚĂTÓR: AMENINȚĂTÓR amenintatoroáre (amenintatoróri, amenintatoroáre) și adverbial Care amenință; care sperie; care îngrozește. Privire amenintatoroare. /a amenința + sufix amenintatorător Forme diferite ale cuvantului amenintator: amenintatoroáre amenintatoróri amenintator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amenințător: amenințătór, -oáre a, av [Atestat: MARCOVICI, D., 14 / V: amerin- / Plural: amenintatori, amenintatoroare / Etimologie: amenința] 1-4 (Într-un mod) care amenință (5-6) Forme diferite ale cuvantului amenintator: -oáre Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru amenințător: amenințătór adjectiv masculin, plural amenințătóri; forme singular și plural amenințătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru amenințător: amenințătór adjectiv masculin, plural amenințătóri; forme singular și plural amenințătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru amenințător: amenințătór, -oáre adjectiv Care amenință. vezi iminent și cominatoriŭ. Forme diferite ale cuvantului amenintator: -oáre alăút Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru amenințător: amenințător a. care amenință. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'AMENINTATOR' AMENHOTEPAMENINȚÁAMENINȚÁREAMENINȚÁTAMENINȚĂTÓRamenințătúrăamenințeálăamenițáamenițáre |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL amenințător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amenințător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Striga cu glas amenințător. O situație amenințător. AMENINȚĂTÓR amenințătoroáre amenințătoróri, amenințătoroáre și adverbial Care amenință; care sperie; care îngrozește. Privire amenințătoroare. /a amenința + sufix amenințătorător. , 14 / V: amerin- / Plural: amenințători, amenințătoroare / Etimologie: amenința] 1-4 Într-un mod care amenință 5-6. Striga cu glas amenințător. |
GRAMATICA cuvântului amenințător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amenințător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul amenințător poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ameninţător? Vezi cuvântul ameninţător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ameninţător?[ a-me-nin-ţă-tor ] Se pare că cuvântul ameninţător are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL amenințător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Popular cât e hăul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
