 | as |
|
| Alergător [ a-ler-gă-tor ] VEZI SINONIME PENTRU alergător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alergator în mai multe dicționareDefinițiile pentru alergator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alergător: alergător, alergatoroare a [Atestat: OMILIAR (1640), ap. HEM 837 / V: (15) lergătoare sf/ Plural: alergatori, alergatoroare / Etimologie: alerga + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aleargă (15) Si: (Trs; înv) alergau. 3-4 substantiv feminin a (Șîs piatră -oare) Piatră de moară care se află deasupra și prin învârtirea căreia se macină grăunțele Cf pârpăriță. 5 substantiv feminin (Pex) Sistem de măcinat compus din două pietre (una fixă și alta mobilă). 6-7 sfp, a (Șîs păsări -oare) Ordin de păsări din familia struthionidelor, de proporții uriașe, care aleargă foarte repede și care trăiesc în țările calde. 8 substantiv masculin și feminin Atlet care concurează la probe de alergări. 9 substantiv masculin și feminin (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 10 substantiv masculin Cal de curse. 11 substantiv masculin și feminin (Olt; mpl) Rude ale mirilor, care ajută la gătit și care servesc la masă Si: (reg) pocânzi. 12 substantiv feminin Participant la un joc cu mingea nedefinit mai de aproape. 13 substantiv masculin (Îvr; csnp; îs) alergator de noapte Bărbat afemeiat. 14 substantiv feminin Alergare (1). 15 substantiv feminin Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la răboaiele de țesut țărănești. 16 substantiv feminin (Înv) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. Forme diferite ale cuvantului alergator: alergatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALERGĂTÓR: ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adjectiv, substantiv masculin, substantiv feminin I. Adj. Care aleargă. • Piatră alergătoare (și substantivat, forme) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, forme) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și forme 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. forme 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a se face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (învechit) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului alergator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALERGĂTÓR: ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adjectiv, substantiv I. Adj. Care aleargă. • Piatră alergătoare (și substantivat, forme) = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, forme) = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede. II. S. m. și forme 1. Atlet care concurează la probe de alergări. 2. (Rar) Curier (însărcinat cu transmiterea unui mesaj). 3. Cal de curse. III. S. forme 1. Dispozitiv pe care se pun mosoare cu fire pentru a face urzeala la războaiele de țesut țărănești. 2. (învechit) Parc vast, împrejmuit, în care erau ținute anumite animale și în care se organizau vânători. – Alerga + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului alergator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALERGĂTÓR: ALERGĂTÓR1, -OÁRE, alergători, -oare, adjectiv Care aleargă, care fuge. • Piatră alergătoare (și substantivat, forme) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învîrtirea căreia se macină boabele. Pietrele de moară se aduc din Gorj și... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă: zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562. Păsări alergătoare (și substantivat, forme) == păsări care trăiesc în țările calde, avînd corpul foarte mare, aripi rudimentare și picioare lungi cu care aleargă foarte repede. Struțul este o pasăre alergătoare. Forme diferite ale cuvantului alergator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru alergător: alergătór, -oáre adjectiv Care aleargă. Barb. Pas alergător (în franceză pas de course), fugă, mers de fugă. Alergător substantiv masculin Curier: Mercur, alergătoru zeilor. M. plural Un joc cu mingea. Alergătoare substantiv feminin, plural orĭ. Alergare de caĭ (Vechĭ). Loc de alergare (Vechĭ). Aparatu care ține mosoarele la urzitu pînzeĭ și care se numește și lergătoare (E un cadru în care-s fixate niște sîrme pe care se învîrtesc mosoarele. Cp. cu înțărcătorĭ). Zool. Alergătoare substantiv feminin plural Păsărĭ care fug, ca struțu, casoaru, dropia. Forme diferite ale cuvantului alergator: -oáre alăút Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALERGĂTÓR: ALERGĂTÓR, -OÁRE, alergători, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj. Care aleargă. • Piatră alergătoare (și substantivat, forme) = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învârtirea căreia se macină boabele. Păsări alergătoare (și substantivat, forme) = păsări din țările calde, având picioare lungi cu care aleargă foarte repede. 2. S. m. și forme Atlet care concurează la probe de alergări. ♦ (Rar) Curier. ♦ Cal de curse. – Din alerga + sufix -(ă)tor. Forme diferite ale cuvantului alergator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALERGĂTÓR: ALERGĂTÓR2 alergatoroáre (alergatoróri, alergatoroáre) Care aleargă. • Pas alergator fugă. (Păsări) alergatoroare păsări de talie mare, din țările calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar având picioarele lungi adaptate la alergare. Piatră alergatoroare piatră de moară care se învârte, măcinând boabele. /a alerga + sufix alergatorător Forme diferite ale cuvantului alergator: alergatoroáre alergatoróri alergator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALERGĂTÓR: ALERGĂTÓR2, -OÁRE, alergători, -oare, substantiv masculin și forme 1. Atlet care concurează în probe de alergări; cal care aleargă la curse. Dinaintea galeriei este bariera de unde pleacă alergătorii. NEGRUZZI, S. I 36. 2. (Rar) Curier. [Zeii] să trimită pe Mercur, alergătorul lor. ISPIRESCU, U. 7. Forme diferite ale cuvantului alergator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru alergător: alergător, alergători substantiv masculin 1. (argoul lumii interlope) complice al unui spărgător de locuințe care supraveghează obiectivul pentru a afla obiceiurile proprietarilor 2. (la plural ) încălțăminte Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru alergător: alergător a. repede: pas alergător. ║ m. cel ce aleargă. ║ forme plural alergătoare, ordin de pasări cu picioare lungi cari fug iute pe pământ, ca struțul, cazuarul. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALERGĂTÓR: ALERGĂTÓR1 alergatori m. 1) Sportiv care participă la probe de alergări. alergator pe distanțe lungi. alergator pe distanțe scurte. 2) Cal de curse. /a alerga + sufix alergatorător Forme diferite ale cuvantului alergator: alergatori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alergător: alergătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural alergătóri; adjectiv feminin, (pasăre, persoană) substantiv feminin singular și plural alergătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alergător: alergătór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural alergătóri; (atletă, pasăre) forme singular și plural alergătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALERGATOR' alergăréțalergăríștealergátALERGĂTOÁREalergătórALERGĂTÚRĂalergénALERGÉNICalérgic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL alergător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alergător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Alergător, alergătoroare a [Atestat: OMILIAR 1640, ap. HEM 837 / V: 15 lergătoare sf/ Plural: alergători, alergătoroare / Etimologie: alerga + -ător] 1-2 smf, a Persoană care aleargă 15 Si: Trs; înv alergau. 13 substantiv masculin Îvr; csnp; îs alergător de noapte Bărbat afemeiat. ALERGĂTÓR2 alergătoroáre alergătoróri, alergătoroáre Care aleargă. • Pas alergător fugă. Păsări alergătoroare păsări de talie mare, din țările calde, cu aripi nedezvoltate deplin, dar având picioarele lungi adaptate la alergare. Piatră alergătoroare piatră de moară care se învârte, măcinând boabele. /a alerga + sufix alergătorător. ALERGĂTÓR1 alergători m. Alergător pe distanțe lungi. Alergător pe distanțe scurte. /a alerga + sufix alergătorător. |
GRAMATICA cuvântului alergător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alergător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul alergător poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alergător? Vezi cuvântul alergător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alergător?[ a-ler-gă-tor ] Se pare că cuvântul alergător are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL alergător Inţelegi mai uşor cuvântul alergător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Piatră alergătoare și substantivat, forme = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele Păsări alergătoare și substantivat, forme = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede Piatră alergătoare și substantivat, forme = piatra de moară care se învârtește spre a măcina boabele Păsări alergătoare și substantivat, forme = păsări din țările calde, având picioare lungi, cu care aleargă foarte repede Piatră alergătoare și substantivat, forme = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învîrtirea căreia se macină boabele Piatră alergătoare și substantivat, forme = piatra de deasupra din sistemul celor două pietre ale morii, prin învârtirea căreia se macină boabele Păsări alergătoare și substantivat, forme = păsări din țările calde, având picioare lungi cu care aleargă foarte repede |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Teritoriu sub mandat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul alergător are forma: alergătóri
