 | as |
|
| Alegaţie [ a-le-ga-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU alegaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alegatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru alegatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALEGAȚIE: ALEGÁȚIE, alegații, substantiv feminin (juridic) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Variante: (învechit) alegațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza allégation, latina allegatio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALEGAȚIE: ALEGÁȚIE, alegații, substantiv feminin (juridic) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații făcute sau pentru a justifica ceva. [Variante: (învechit) alegațiúne substantiv feminin] – Din limba franceza allégation, latina allegatio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alegație: alegație substantiv feminin [Atestat: ODOBESCU, S. II, 279 / P: alegatieți-e / Plural: alegatieii / V: alegatieiune (pl: -ni) / Etimologie: franceza allégation] 1 (Jur) Invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații sau pentru a justifica ceva. 2 Afirmație. 3 Motiv. 4 Scuză. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALEGAȚIE: ALEGÁȚIE, alegații, substantiv feminin (juridic) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirmații făcute. [Variante: (învechit) alegațiúne substantiv feminin] – în franceză allégation (neologism din limba latină allegatio, -onis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALEGAȚIE: ALEGÁȚIE, alegații, substantiv feminin Invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză, spre a întări afirmațiile făcute. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: (învechit) alegațiúne (ODOBESCU, S. II 279) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ALEGAȚIE: ALEGÁȚIE substantiv feminin (juridic) Invocare a unei păreri, a unei idei etc. pentru a justifica ceva sau pentru a întări o afirmație. [Gen. -iei, variantă alegațiune substantiv feminin / conform limba franceza allégation, latina allegatio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALEGAȚIE: ALEGÁȚIE alegatiei forme juridic Invocare a unei păreri pentru a justifica ceva sau pentru a sprijini o afirmație. /<fr. allégation, latina alegatio, alegatieonis Forme diferite ale cuvantului alegatie: alegatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ALEGAȚIE: ALEGÁȚIE substantiv feminin invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmație. (< limba franceza allégation, latina allegatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alegație: alegáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat alegáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat alegáției; plural alegáții, articulat alegáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alegație: alegáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat alegáția (-ți-a), genitiv dativ articulat alegáției; plural alegáții, articulat alegáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru alegație: alegați(un)e forme 1. citarea unei autorități, a unui fapt; 2. spusa cuiva, aserțiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALEGATIE' alegăduítALEGANIalegárealegátalegáțieALEGAȚIÚNEalegătoárealegătóralegătorésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL alegație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alegație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 279 / P: alegațieți-e / Plural: alegațieii / V: alegațieiune pl: -ni / Etimologie: franceza allégation] 1 Jur Invocare a unei teorii, a unei păreri în sprijinul unei afirmații sau pentru a justifica ceva. ALEGÁȚIE alegației forme juridic Invocare a unei păreri pentru a justifica ceva sau pentru a sprijini o afirmație. Allégation, latina alegatio, alegațieonis. |
GRAMATICA cuvântului alegație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alegație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul alegație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alegaţie? Vezi cuvântul alegaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alegaţie?[ a-le-ga-ţi-e ] Se pare că cuvântul alegaţie are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-și vărsa sângele pentru cineva sau ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul alegație are forma: alegáții
