 | as |
|
| Alcătuire [ al-că-tu-i-re ] VEZI SINONIME PENTRU alcătuire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alcatuire în mai multe dicționareDefinițiile pentru alcatuire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALCĂTUIRE: ALCĂTUIRE s. 1. compunere, creare, elaborare, întocmire, realizare, redactare, scriere, scris, (învechit) izvodire, redacție, redijare. (alcatuire unei opere.) 2. constituire, creare, desemnare, formare, instituire, înființare, numire, organizare, stabilire. (alcatuire unei comisii.) 3. compoziție, economie, organizare, organizație, structură, (rar) substanță, (figurat) urzeală. (Care este alcatuire lucrării?) 4. aranjament, așezare, dispunere, distribuție, întocmire, rînduială, structură. (O anumită alcatuire a lucrurilor.) 5. componență, compoziție, structură. (Comisia are următoarea alcatuire...) 6. compunere, formație, întocmire. (Grupul mergea în următoarea alcatuire...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALCĂTUIRE: ALCĂTUÍRE, alcătuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei. 1. Întocmire, formare, compunere, constituire. O preocupare permanentă a Comitetului [de radio] va trebui să fie alcătuirea cît mai variată a emisiunilor muzicale. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/3. 2. Compoziție, constituție, structură. În alcătuirea solurilor intră și substanțe organice. 3. (Rar) Orînduire, organizare. Gheorghe Păun... nu poate strînge pumnii să-i facă ciocan și să izbească, să dărîme alcătuirea nedreaptă. VINTILĂ, O. 32. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alcătuire: alcătuire1 substantiv feminin [Atestat: PRAV., ap. CADE / P: alcatuiretu-ialcatuire / Plural: alcatuireri / Etimologie: alcătui1] 1 Facere. 2 Construire. 3 Creare. 4 Concepere. 5 Redactare. 6 Transformare. 7 Organizare. 8 Întocmire. 9 Prefacere. 10 Apariție. 11 Constituire. 12 Structură. 13 Strângere. 14 Punere. 15-16 (Îvp) Dispoziție administrativă (sau legislativă). 17 Culegere. 18 Colectare. 19 Compilație. 20 (Înv) Combinație. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALCĂTUIRE: ALCĂTUÍRE, alcătuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziție, structură. – vezi alcătui1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALCĂTUIRE: ALCĂTUÍRE, alcătuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, compunere, constituire, alcătuială. ♦ Compoziție, structură. – vezi alcătui1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALCĂTUIRE: ALCĂTUÍRE, alcătuiri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) alcătui1 și rezultatul ei; întocmire, formare, compunere, constituire. ♦ Compoziție, constituție, structură. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alcătuire: alcătuíre2 substantiv feminin [Atestat: PRAV. (1814), 41/13 / P: alcatuiretu-i- / Plural: alcatuireri / Etimologie: alcătui1] (Reg) Înțelegere. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru alcătuire: alcătuire forme fapta de a alcătui și rezultatul ei: compunere, formațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alcătuire: alcătuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat alcătuírii; plural alcătuíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alcătuire: alcătuíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat alcătuírii; plural alcătuíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALCATUIRE' AlcatouALCĂTUÍalcătuiálăalcătuínțăALCĂTUÍREalcătuítALCĂTUITÓRalcătuitóriuALCAZ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL alcătuire Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alcătuire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Alcătuire unei opere. Alcătuire unei comisii. Care este alcătuire lucrării? 4. O anumită alcătuire a lucrurilor. Comisia are următoarea alcătuire. Grupul mergea în următoarea alcătuire. CADE / P: alcătuiretu-ialcătuire / Plural: alcătuireri / Etimologie: alcătui1] 1 Facere. O anumită alcătuire a materiei, într-o carte. 1814, 41/13 / P: alcătuiretu-i- / Plural: alcătuireri / Etimologie: alcătui1] Reg Înțelegere. |
GRAMATICA cuvântului alcătuire? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alcătuire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul alcătuire poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alcătuire? Vezi cuvântul alcătuire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alcătuire?[ al-că-tu-i-re ] Se pare că cuvântul alcătuire are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL alcătuire |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: O aruncătură de băț?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul alcătuire are forma: alcătuíri
