 | as |
|
| Alcătui [ al-că-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU alcătui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alcatui în mai multe dicționareDefinițiile pentru alcatui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a alcătui (forma la infinitiv) A alcătui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, verb IV. 1. tranzitiv A face, a construi, a înjgheba (combinînd sau dispunînd într-un anumit fel elemente deosebite). Culai mi-a prezentai rîzînd undițiie alcătuite de el. SADOVEANU, N. forme 63. Înșiră pietrele și alcătui numele copilului. ISPIRESCU, L. 134. ♦ A întocmi, a compune, a concepe. Catargurile negrilor brazi îi vor arăta de-a pururi cerul albastru sub care a trăit și a știut să-și alcătuiască viața ca un înțelept ce-a fost. ANGHEL, PR. 59. ♦ reflexiv A lua ființă, a se forma. Gheorghiță simți o ușoară înduioșare, totuși nu i se putea alcătui în minte nici o vorbă de mîngîiere. SADOVEANU, B. 68. Atîta singe mohorît curse din... scorpie, incit se alcătui o baltă. 2. tranzitiv (Despre mai multe elemente disparate) A compune, a forma (împreună), a constitui. Acum o sută de ani, verb reflexiv:eo zece case alcătuiau tot schitul Roșioara. GALACTION, O. I 315. O răzășie destul de mare. casa bătrînească cu toată pajiștea ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păsări alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, P. 3. 3. reflexiv (De obicei cu determinări introduse prin prepoziție «din») A fi format, constituit din..., a se compune, a consta din... Ținuta de tîrg a lui Culai se alcătuia dintr-un surtuc curățel, pantaloni întregi și o cămașă albastră. SADOVEANU, N. forme 148. Mulți cai erau încărcați cu scumpeturile din care se alcătida zestrea fiicei lui Albu-împărat. POPESCU, B. I 40. Auditoriul se alcătuia mai ales din dame bătrîne. NEGRUZZI, S. I 5. 4. tranzitiv (Arhaizant și popular) A strînge, a aduna; a aranja, a rîndui. Ba eu, cuscră Ileană, i-oi alcătui într-o punguță de piele măiestriile acestea și le-a purta cu sine. SADOVEANU, N. forme 77. ♦ (Complementul este un abstract) A face, a încheia. Foarte mi-a plăcut cum a alcătuit el legămînt cu Oanea. SADOVEANU, N. forme 86. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUI verb 1. a compune, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, a scrie, (învechit) a izvodi, a redija, a tocmi. (A alcatui o operă valoroasă.) 2. a compune, a concepe, a elabora, a face, a formula, a întocmi, a redacta. (alcatui un raport.) 3. a concepe, a întocmi, a plăsmui, a realiza, (figurat) a urzi. (alcatui o colecție de folclor.) 4. a compune, a construi. (alcatui o frază.) 5. a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, a stabili, (învechit) a tocmi. (alcatui o comisie.) 6. a compune, a constitui, a forma, (rar) a întocmi, (învechit) a înforma, a săvârși. (Elemente care alcatui un ansamblu.) 7. a avea, a se compune, a consta. (Blocul este alcatui din două corpuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A face, a construi, a înjgheba; a compune, a întocmi, a concepe. ♦ reflexiv A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. Alcătuiau un fel de familie mare (REBREANU). ♦ reflexiv A fi format, a consta din... Auditoriul se alcătuia din dame bătrâne (NEGRUZZI). 3. (popular) A strânge, a aduna; a aranja. ♦ A face, a încheia un legământ. – limba maghiară alkötni. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alcătui: alcătuí1 [Atestat: CORESI, ap. HEM 772 / P: alcatuitu-i / prezentul indicativ: alcatuiesc / Etimologie: mg alkotni] 1 verb tranzitiv: A face. 2 verb tranzitiv: A construi. 3 verb tranzitiv: A crea. 4 verb tranzitiv: A concepe. 5 verb tranzitiv: A redacta. 6 verb reflexiv: (Înv) A se transforma. 7 verb reflexiv: A se preface. 8 verb reflexiv: A lua ființă. 9 verb reflexiv: A se forma. 10 verb tranzitiv: A forma împreună. 11 verb tranzitiv: A constitui. 12 verb reflexiv: A fi format din... 13 verb reflexiv: A consta din... 14 verb tranzitiv: (Îvp) A strânge. 15 verb tranzitiv: (Îvp) A aranja. 16-17 verb tranzitiv, reflexiv: (Îvp) A dispune. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, verb IV. reflexiv (Arhaizant și popular; urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A cădea la învoială, a se înțelege (cu cineva). Cum gătesc descărcatul și mă alcătuiesc cu vameșii... viu și eu după tine. SADOVEANU, despre P. 93. Făr-a mai sta pe gînduri, m-am dus degrabă de m-am alcătuit cu vivandiera ca să-i iau locul. ALECSANDRI, T. 931. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ reflexiv A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ reflexiv A fi format, a consta din... 3. (popular) A strânge, a aduna; a aranja. – Din limba maghiară alkotni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, verb IV. tranzitiv 1. A face, a construi, a înjgheba, a întocmi; a compune, a concepe. ♦ reflexiv A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. ♦ reflexiv A fi format, a consta din... 3. A strânge, a aduna; a aranja. – Din limba maghiară alkotni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru alcătui: alcătuí (-uésc, -ít), verb – 1. A face, a întocmi, a compune. – 2. A organiza, a aranja. în limba maghiara alkotni (Cihac, II, 475; DAR). – derivat alcătuială, (variantă alcătuință), substantiv feminin (alcătuire); alcătuitor, substantiv masculin (organizator, care aranjează ceva). Forme diferite ale cuvantului alcatui: -uésc alcatui-ít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, verb IV. reflexiv (popular) A cădea la învoială; a se înțelege. Așteaptă negustorii cu care m-am alcătuit (SADOVEANU). – limba maghiară alkudni. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alcătui: alcătuí2 (a se alcatui) (a se învoi) (regional) verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se alcătuiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se alcătuiá; conjunctiv prezent 3 să se alcătuiáscă Forme diferite ale cuvantului alcatui: alcatuia alcatuise alcatui Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alcătui: alcătuí (a face, a se învoi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele alcătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea alcătuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural alcătuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alcătui: alcătuí1 (a alcatui) (a face) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele alcătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea alcătuiá; conjunctiv prezent 3 să alcătuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, verb IV. reflexiv (regional) A cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi. – Din limba maghiară alkudni. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALCĂTUI: ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, verb IV. reflexiv (regional) A cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi. – Din limba maghiară alkudni. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alcătui: alcătuí2 verb reflexiv: [Atestat: PRAV. (1814), 9/ 13 / P: alcatuitu-i / prezentul indicativ: alcatuiesc / Etimologie: mg alkudni] (Reg) A se înțelege. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALCATUI' alcarázasalcarrázaAlcathousAlcatouALCĂTUÍalcătuiálăalcătuínțăALCĂTUÍREalcătuít |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL alcătui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alcătui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A alcătui o operă valoroasă. Alcătui un raport. Alcătui o colecție de folclor. Alcătui o frază. Alcătui o comisie. Elemente care alcătui un ansamblu. Blocul este alcătui din două corpuri. HEM 772 / P: alcătuitu-i / prezentul indicativ: alcătuiesc / Etimologie: mg alkotni] 1 verb tranzitiv: A face. A alcătui o colecție de folclor. A alcătui o frază. Elementele care alcătui un ansamblu. Alcătuí2 a se alcătui a se învoi regional verb reflexiv, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea se alcătuiéște, imperfect persoana a treia singular: el / ea se alcătuiá; conjunctiv prezent 3 să se alcătuiáscă. Alcătuí1 a alcătui a face verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele alcătuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea alcătuiá; conjunctiv prezent 3 să alcătuiáscă. 1814, 9/ 13 / P: alcătuitu-i / prezentul indicativ: alcătuiesc / Etimologie: mg alkudni] Reg A se înțelege. |
GRAMATICA cuvântului alcătui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alcătui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul alcătui poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alcătui? Vezi cuvântul alcătui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alcătui?[ al-că-tu-i ] Se pare că cuvântul alcătui are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL alcătui |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în chestiune?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
