|
Alb [ alb ] VEZI SINONIME PENTRU alb PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alb în mai multe dicționareDefinițiile pentru alb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALB: ALB2, -Ă, albi, -e, adjectiv I. 1. Care are culoarea zăpezii sau a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. Pînză de culoare albă. • Madama Sultana... e îmbrăcată cu șorț alb și are o scufie albă pe cap. PAS, L. I 93. [Cîinele] e sprincenat cu negru și are laba de dinainte, din stîngă, albă. SADOVEANU, N. forme 14. S-au făcut ca ceara albă fața roșă ca un măr Și atîta de subțire, să o tai c-un fir de păr. EMINESCU, O. I 82. ♦ Armă albă = (în opoziție cu armă de foc ) armă cu lamă de oțel (sabie, baionetă, cuțit etc.). Carne albă = carne de vițel sau de pasăre, în special piept de pasăre. Pește alb = pește cu carnea albă (de exemplu șalăul). Pîine albă = pîine făcută din făină de grîu fără tărîțe, de calitate superioară. Vin alb = vin de culoare gălbuie-aurie. Hîrtie (sau coală) albă = hîrtie (sau coală) nescrisă. Mi-am pregătit coala de teză, hotărît s-o las albă. SADOVEANU, N. forme 138. Rînd alb = spațiu între două rînduri scrise, interval nescris. În această calitate trebuia să citească în articolul meu nu numai rîndurile tipărite, ci și cele albe. GHEREA, ST. Hristos III 64. Bilă albă vezi bilă. Cărbune alb vezi cărbune. Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care e împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. • Expresia: Alb la față = palid. Era alb la față și tremura. SAHIA, N. 56. Ba e albă, ba e neagră, se spune despre vorbele cuiva care se încurcă în explicații și se contrazice. Nici albă, nici neagră = a) deodată, fără multă vorbă, nici una nici două; b) nici așa, nici așa; nici laie, nici bălaie. De cînd cu lupii albi = de multă verb reflexiv:eme. D-apoi nu știți că mătușa-i moartă de cînd lupii albi...? CREANGĂ, P. 23. Pînă în pînzele albe vezi pînză. Cusut cu ață albă vezi ață. ♦ (Despre părul oamenilor și, prin extensie, despre oameni) Cărunt. Un sihastru alb ca oaia de bătrîn. RETEGANUL, P. V 79. Amîndoi bătrînii aceștia erau albi ca iarna. CREANGĂ, P. 73. Fantastic pare-a crește bătrînul alb și blînd. EMINESCU, O. I 95. • Expresia: A scoate (cuiva) peri albi = a necăji, a sîcîi mereu (pe cineva). 2. (Despre oameni, adesea substantivat) (Persoană) care aparține rasei albe. 3. Incolor, transparent. Spirt albaneză Sticlă albă. II. figurat 1. Limpede, luminos, însorit. La răsărit se arătau semnele albe ale zilei, ferestrele prindeau o culoare albăstrie. CAMILAR, TEM. 86. Simt ziua, prin noaptea adîncă, Spărgîndu-și drum alb spre pleoape. TOMA, C. vezi 216. Cînd s-au trezit ei, era ziulica albă. CREANGĂ, P. 135. Ah! E-atît de albă noaptea, parc-ar fi căzut zăpadă. EMINESCU, O. I 154. • Expresia: Noapte albă = noapte petrecută fără somn. Nopți albe = nopți luminoase (obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud, cînd crepusculul durează toată noaptea, unindu-se cu răsăritul soarelui). Nopțile albe din Leningrad. (În basme, în opoziție cu lumea neagră, de sub pămînt) Lumea albă = lumea reală. Iată pajuri năzdrăvane, care vin din neagra lume, Aducînd pe lumea albă feți-frumoși cu falnic nume. ALECSANDRI, P. A. 116. A avea (sau a duce) zile albe = a trăi o viață fericită. Tot zile albe duc? DELAVRANCEA, S. 30. ♦ (Substantivat, forme articulat) Zorii zilei; (neobișnuit) zăpadă. Alba zilei se împrăștie; o suflare de viață cleatănă (= clatină) ușor ramurile arborilor. DELAVRANCEA, S. 33. • (Personificat) Cînd se întoarse... începuse a intra alba în sat. ISPIRESCU, L. 316. Cît ținu vara, băiatul moșului trăi cum trăi... dar cînd veni alba în sat și nu mai fu chip de muncă, sărăcia începu să-și arate colții. POPESCU, B. IV 70. 2. Nevinovat, fără pată. vezi imaculat. Mai căzu asupra lui Ghiță Lungu astă-vară o năpastă și se dovedi albaneză SADOVEANU, M. C. 158. 3. (Despre versuri) Fără rimă. 4. (În expresie) Gărzile albe = nume dat trupelor contrarevoluționare din războiul civil dezlănțuit de puterile imperialiste în Rusia împotriva statului socialist. vezi gardă. Gardist alb = persoană care făcea parte din gărzile albe; prin extensie membru al unei organizații militare contrarevoluționare din timpul războiului civil împotriva Puterii sovietice. vezi gardist. Forme diferite ale cuvantului alb: alb-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Ce inseamna? |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru alb: alb, albă [Atestat: PALIA (1582), ap. GCR I, 36/9 / Etimologie: lat albus] 1 a De culoarea zăpezii sau a laptelui. 2 a (despre culori) Ca zăpada sau ca laptele. 3 a (Îs) Bilă albă Bilă de culoare albă care se pune în urnă la vot (în parlament), însemnând vot pentru. 4 a (Înv; îas) Nota cea mai mare la examene. 5 a (Îs) Carne albă Carne de pasăre și de pește. 6 a (Îs) Pește alb Pește cu carne albă (5). 7 a (Îas) Albișor. 8 a (Îs) Hârtie (sau coală) albă Hârtie nescrisă. 9 a (Îs) Rând alb Spațiu între două rânduri nescrise. 10 a (Fig; îas) Rând nescris. 11 a (Îs) Pâine (sau pită) albă Pâine făcută din faină albă. 12 a (Îas; pop) Grâne. 13 a (Îs) Vin alb Vin făcut din struguri albi. 14 a (Îs) Vite albe Bovine. 15 a (Îs) Versuri alb Versuri fără rimă. 16 a (Îs) alb la față Palid. 17 a (Îe) Ba e albă, ba e neagră Se zice despre spusele cuiva care se contrazice. 18 a (Îe) Nici albă, nici neagră Nici așa, nici așa. 19 a (Îae) Fără vorbă multă. 20 a (Îae) Deodată. 21 a (Îe) De când lupii albi Din timpuri străvechi. 22 a (Îe) Până-n pânzele albe Până la moarte. 23 a (Îs) Săptămâna albă A opta săptămână înainte de Paști. 24 a (Îe) A scoate cuiva peri albi A necăji mereu pe cineva. 25 a (Îae) A agasa. 26 a (Îe) A împleti coadă albă A rămâne fată bătrână. 27-28 smf, a (Persoană) care are pielea albă. 29 a (despre obiecte de metal) Strălucitor. 30 a (Pop; îe) A strânge bani albi pentru zile negre A păstra o sumă de bani pentru situații dificile. 31 a (Îs) Armă albă Armă cu lamă de oțel. 32 a (Rar; îas) Armă scoasă din teacă. 33 a (despre lumina zilei) Însorit1. 34 a (Îs) Noapte albă Noapte petrecută fără somn. 35 a (Îs) Lume albă Lumea reală. 36 a Curat. 37 a (Reg; îs) Calea albă Calea pe care o face mireasa la casa mirelui, îndată după nuntă. 38 a (despre băuturi) Limpede. 39 a (Fig; despre vânt) De miazăzi. 40 a (Îe) A trăi lumea albă A duce viața în petreceri. 41 a (Pop; îe) A avea (sau a duce) zile albe A duce un trai tihnit. 42 sn Culoarea albă (1). 43 sn (Im; îe) A da de alb A se spăla (bine) pe față, pe mâini etc. 44 sn (Îs) albul ochiului Sclerotică. 45 sn (îlav) Negru pe alb În scris. 46 sn (Îe) A semna în alb A iscăli o poliță în care nu sunt specificate nici suma, nici scadența. 47 sn (Fig; îae) A acorda cuiva încredere deplină. 48 sn (Îs) -ul zilei Zorii zilei. 49 substantiv feminin (Pop; îe) A intrat alba-n sat S-a făcut ziuă. 50 substantiv feminin (Îae) A început să ningă. 51 substantiv feminin (Fig) Făină de grâu. 52 substantiv feminin (Pop; îs) alb în căpistere (sau în strachină) Făină de grâu. 53 substantiv feminin (Pop; îas) Mălai. 54 substantiv feminin (Pop; îas) Merinde. 55 substantiv feminin (Pop; îe) A vedea alb în căpistere A-și atinge scopul. 56 substantiv feminin (Pop; îae) A se îmbogăți. 57 substantiv feminin (Lpl) Albituri. 58 substantiv feminin (Îe) A fi îmbrăcat în alb A purta haine de culoare albă (42). 59 substantiv feminin plural (Trs) Lemnișoare folosite în jocul de-a albele. 60 substantiv masculin (Ent) Vierme dăunător cartofilor nedefinit mai îndeaproape. 61 substantiv feminin (Bot) Varietate de viță de vie Cf albișoară. 62 substantiv masculin (Iuz; supranume pentru) Conservator. 63 sn (Reg) Partizan al regimului țarist. 64 sn (Chm; îs) alb de plumb Carbonat bazic de plumb folosit în industria vopselelor. 65 sn (Îs) alb de balenă Spermanțet. 66 sn (Îs) Rasă albă Unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. 67 a (despre oameni sau părul lor) Cărunt. 68 a (Îs) Nopți albe Nopți luminoase, obișnuite, în perioada solstițiului de vară, în regiunile situate între paralele de 50° și 65° nord și sud, în care nu se produce întunecare completă din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont. 69 a (Îs) Magie albă Capacitate a unor persoane de a săvârși fapte neobișnuite, în aparență, miraculoase, care însă pot fi explicate științific. 70-72 sn (Îs) Negru pe alb Asigurare că cele spuse sunt (adevărate sau) sigure (ori scrise). 73 sn (Îs) alb de zinc Oxid de zinc (folosit în vopsitorie). 74 substantiv masculin Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (1) crescute pentru producția de carne. 75 substantiv feminin plural Piesele albe de la unele jocuri distractive sau de noroc. 76 substantiv masculin articulat (La jocul de șah) Jucătorul care are piesele albe (75). Forme diferite ale cuvantului alb: albă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALB: ALB, -Ă, albi, -e, adjectiv, substantiv masculin, substantiv neutru, substantiv feminin I. Adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. • Carne albă = carne de pasăre sau de pește. Hârtie (sau coală) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spațiu nescris între două rânduri scrise. Armă albă = armă cu lamă de oțel. Rasă albă = grup de popoare cu pielea deschisă la culoare. • Expresia: Alb la față = palid. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici albă, nici neagră = a) nici așa, nici așa; b) fără multă vorbă; deodată. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care aparține rasei albe. ♦ Cărunt. • Expresia: A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. figurat Limpede, luminos. • Nopți albe = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele de 50° și 65° nord și sud, în care nu se produce întunecare completă din cauză că Soarele nu coboară suficient sub orizont. Noapte albă = noapte petrecută fără somn. (Rar) Zile albe = viață tihnită, fericită. (În basme) Lumea albă = lumea reală. Magie albă = capacitate a unor persoane de a săvârși fapte neobișnuite, în aparență miraculoase, care însă pot fi explicate științific; (livresc) teurgie. ♦ (popular; substantivat, forme articulat) Zorii zilei. 4. figurat Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre versuri) Fără rimă. II. S. m. Denumire dată, după Revoluția Franceză, contrarevoluționarilor și conservatorilor. III. substantiv neutru 1. Culoare obținută prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; culoarea descrisă mai sus. • Expresia: Negru pe alb = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise. A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; figurat a acorda cuiva încredere deplină. 2. Obiect, substanță etc. de culoare albă (I 1). • (popular) Albul ochiului = sclerotică. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb folosit în industria vopselelor; ceruză. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit în vopsitorie); țincvais. Alb de titan = bioxid de titan. IV. S. m. Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (I 1), crescute pentru producția de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepă. vezi 1. S. forme plural articulat Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. • Alba-neagra = (tip de) joc de noroc. – latina albus. Forme diferite ale cuvantului alb: alb-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALB: ALB, -Ă, albi, -e, adjectiv, substantiv I. Adj. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. • Carne albă = carne de pasăre sau de pește. Hârtie (sau coală) albă = hârtie care nu a fost scrisă. Rând alb = spațiu nescris între două rânduri scrise. Armă albă = armă cu lamă de oțel. Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. • Expresia: Alb la față = palid. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici albă, nici neagră = a) nici așa, nici așa; b) fără multă vorbă; deodată. ♦ (Despre oameni, adesea substantivat) Care aparține rasei albe. ♦ Cărunt. • Expresia: A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva), a agasa (pe cineva) până la exasperare. 2. Incolor, transparent. 3. figurat Limpede, luminos. • Nopți albe = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud, în care nu se produce întunecare completă, din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont. Noapte albă = noapte petrecută fără somn. (Rar) Zile albe = viață tihnită, fericită. (În basme) Lumea albă = lumea reală. ♦ (popular; substantivat, forme articulat) Zorii zilei. 4. figurat Nevinovat, curat, pur, candid. 5. (Despre versuri) Fără rimă. II. S. m. Denumire dată, după revoluția franceză, contrarevoluționarilor și conservatorilor. III. substantiv neutru 1. Culoare obținută prin suprapunerea luminii zilei; culoarea descrisă mai sus. • Expresia: Negru pe alb = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise. A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; figurat a acorda cuiva încredere deplină. 2. Obiect, substanță etc. de culoare albă (I 1). (popular) Albul ochiului = sclerotică. Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit în industria vopselelor; ceruză. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit în vopsitorie). Alb de titan = bioxid de titan. IV. S. m. Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (I 1) cu prolificitate și precocitate ridicate, crescute pentru producția de carne. Alb de Banat. Alb ucrainean de stepă. vezi S. forme plural articulat Nume dat pieselor albe (I 1) la unele jocuri distractive sau de noroc. – latina albus. Forme diferite ale cuvantului alb: alb-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALB: ALB2, -Ă, albi, -e, adjectiv I. 1. Care are culoarea zăpezii, a laptelui; (despre culori) ca zăpada, ca laptele. • Expresia: Alb la față = palid. Ba e albă, ba e neagră, se zice despre spusele cuiva care se contrazice. Nici albă, nici neagră = a) nici așa, nici așa; b) fără multă vorbă; deodată. Strânge bani albi pentru zile negre = fii econom, fii prevăzător. ♦ Armă albă = armă cu lamă de oțel. Carne albă = carne de vițel sau (piept) de pasăre, prin extensie carne de pește. Hârtie (sau coală) albă = hârtie (sau coală) nescrisă. Rând alb = spațiu nescris între două rânduri scrise. Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. ♦ Cărunt. • Expresia: A scoate (cuiva) peri albi = a necăji mereu (pe cineva). 2. (Despre oameni, adesea substantivat) Care aparține rasei albe. 3. Incolor, transparent. II. figurat 1. Limpede, luminos, însorit. Când s-au trezit ei era ziulica albă (CREANGĂ). • Expresia: Noapte albă = noapte petrecută fără somn. Nopți albe = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud. Zile albe (sau, rar, lumea albă) = viață tihnită, fericită. (În basme) Lumea albă = lumea reală. ♦ (popular; substantivat, forme articulat) Zorii zilei. 2. Nevinovat. 3. (Despre versuri) Fără rimă. 4. (Adesea substantivat) Care aparținea mișcării contrarevoluționare în perioada războiului civil din Rusia; contrarevoluționar. Gărzile albe. – latina albus. Forme diferite ale cuvantului alb: alb-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALB: ALB1 substantiv neutru 1. Culoare albă. Ceasurile curgeau încet în după-amiezile mohorîte. Afară, în împrejurimi, era tăcere mare, pe care parcă o adusese albul iernii. SADOVEANU, O. IV 186. Deși este destul de întuneric, albul șoselei se mai distinge încă. SAHIA, N. 24. Puica adormise trîntită peste plapumă, cu capul lunecat de pe albul perinei. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 370. Mobilă, perdele, tavan, masă, tot, pînă și scîndurile, au neîntrecutul senin al albului. BASSARABESCU, vezi 41. • figurat Cum auzeam cucul în livada noastră, declinarea zbura în albul amiezii ca un fluture. SADOVEANU, N. forme 32. • Expresia: Negru pe alb = în scris. A semna în alb = a iscăli cu anticipație un act, acordînd deplină încredere celui care urmează să-l completeze; figurat a acorda cuiva încredere deplină. 2. Obiect sau substanță de culoare albă. O mîndră masă acoperită cu albaneză EMINESCU, N. 6. • Albul ochiului (sau ochilor sau de ochi) = sclerotică. Nu vedeți... cum pînă-n albul ochilor ne cată? LESNEA, I. 67. Și cum pășea cu silă, el tot părea scăldat Și-n alb de ochi un purpur de sînge-i s-a lăsat. COȘBUC, P. II 183. Alb de plumb = ceruză. Alb de zinc = oxid de zinc (substanță folosită în vopsitorie). Alb de balenă = spermanțet. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALB.: albaneză substantiv Alb, culoare albă, albime (rar), albeață, alboare (rar), albiciune, albescență (rar). Albire, albeală (popular), înălbire, înălbit. Căruntețe, cărunțeală, cărunție (rar), încărunțire, ninsoare (figurat). Adj. Alb, de culoare albă, de culoarea zăpezii, ca laptele, de culoarea laptelui, lăptos, lactescent, (alb) ca zăpada (ca neaua), ninsoriu (rar), alb ca (cum e) helgea, alb ca varul, alb de tot, alb ca ghiocul, alb-colilie, albuț (dim., regional), albui, albiu (rar), albicios, alburiu, albișor (dim.), albior, dalb, dălbior (dim.), coliliu, lilial, argintiu, marmorean, marmoren (rar), marmoriu (rar); sidefiu. Albit, înălbit; cărunt, încărunțit, grizonat (franțuzism), nins (figurat), argintiu (figurat), argintat (figurat). Blond, bălai, codalb, codălbel (regional), bălan, băl (regional), bălăior (dim.), bălănuț, bălăiel, bălănel, băluț (regional), bălăuc (regional), plăvan, plăvai, plăviț, plăviu (învechit și regional), albeț (regional), albineț. Vb. A (se) albi, a (se) înălbi; a încărunți, a cărunți (învechit); a alburi. Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române |
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru alb: alb, sunet alb (fizică), sunet* complex al cărui spectru, funcție de frecvență* este continuu, având valoarea medie a energiei acustice (raportată la 1 Hz*) constantă într-o bandă de frecvențe suficient de largă. În general, punctul (zgomotul*) a. rezultă din ansamblul tuturor vibrațiilor* audibile, prin analogie cu lumina albă, care rezultă din suma tuturor undelor* spectrului vizibil. Obținut prin mijloace electronice ( vezi Electronică, muzică) K.H. Stockhausen l-a utilizat în SI (1933) și Studie II (1954). Sin. zgomot alb; limba engleză White noise. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALB: ALB adjectiv, s. 1. adjectiv (poetic) dalb. (Cal cu coama alb.) 2. adjectiv coliliu. (Păr alb.) 3. substantiv (chimie) alb de balenă = cetaceum, spermanțet, ceară de balenă, ulei de cașalot; alb de barilă = sulfat de bariu; alb de plumb = ceruză, (învechit) știubeci; alb de titan = bioxid de titan; alb de zinc = țincvais, oxid de zinc, (învechit) tutea. 4. substantiv (zoologie) albul-mijlociu = york mijlociu. 5. adjectiv gol, nescris. (Rînd alb pe o foaie scrisă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALB: ALB1 substantiv neutru 1. Culoare albă. • Expresia: Negru pe alb, servește ca asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure; în scris. A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; figurat a acorda cuiva încredere deplină. 2. Obiect, substanță etc. de culoare albă. ♦ Albul ochiului = sclerotică. Alb de plumb = ceruză. Alb de zinc = oxid de zinc (folosit în vopsitorie). – latina albus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALB: ALB2 albă (albi, albe) 1) Care are culoarea zăpezii. • Carne albă carne de pasăre (din regiunea pieptului) sau de pește (răpitor). Noapte albă noapte de nesomn. Versuri albe versuri fără rimă. Săptămâna albă săptămâna care precede postul mare când se mănâncă lactate. Ziua albă timpul când s-a luminat de-a binelea. /< latina albus Forme diferite ale cuvantului alb: albă albi albe Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALB: ALB1 n. 1) Culoare obținută prin suprapunerea tuturor componentelor spectrului luminii zilei; albeață. • A semna în alb a semna un document înainte de a fi completat. (E scris) negru pe alb nu poate fi contestat; e clar. 2) Obiect sau substanță de această culoare. albul dinților. • albul ochiului sclerotică. /<lat. albus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alb: alb1 adjectiv masculin, substantiv masculin, plural albi; adjectiv feminin, substantiv feminin álbă, plural álbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alb: alb adjectiv masculin, substantiv masculin, plural albi; forme singular álbă, plural álbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Alb: Alb ≠ negru Definiție sursă: Dicționar de antonime |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru alb: alb substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru alb: alb2 substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALB' alăuzíalăuzírealăuzítalavástruAlbalb-albástrualb-argintíuALB-GĂLBÚIalb-négru |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL alb Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului alb dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Alb, albă [Atestat: PALIA 1582, ap. 3 a Îs Bilă albă Bilă de culoare albă care se pune în urnă la vot în parlament, însemnând vot pentru. 5 a Îs Carne albă Carne de pasăre și de pește. 6 a Îs Pește alb Pește cu carne albă 5. 8 a Îs Hârtie sau coală albă Hârtie nescrisă. 9 a Îs Rând alb Spațiu între două rânduri nescrise. 11 a Îs Pâine sau pită albă Pâine făcută din faină albă. 13 a Îs Vin alb Vin făcut din struguri albi. 14 a Îs Vite albe Bovine. 15 a Îs Versuri alb Versuri fără rimă. 16 a Îs alb la față Palid. 17 a Îe Ba e albă, ba e neagră Se zice despre spusele cuiva care se contrazice. 18 a Îe Nici albă, nici neagră Nici așa, nici așa. 21 a Îe De când lupii albi Din timpuri străvechi. 22 a Îe Până-n pânzele albe Până la moarte. 23 a Îs Săptămâna albă A opta săptămână înainte de Paști. 24 a Îe A scoate cuiva peri albi A necăji mereu pe cineva. 26 a Îe A împleti coadă albă A rămâne fată bătrână. 30 a Pop; îe A strânge bani albi pentru zile negre A păstra o sumă de bani pentru situații dificile. 31 a Îs Armă albă Armă cu lamă de oțel. 34 a Îs Noapte albă Noapte petrecută fără somn. 35 a Îs Lume albă Lumea reală. 37 a Reg; îs Calea albă Calea pe care o face mireasa la casa mirelui, îndată după nuntă. 40 a Îe A trăi lumea albă A duce viața în petreceri. 41 a Pop; îe A avea sau a duce zile albe A duce un trai tihnit. 43 sn Im; îe A da de alb A se spăla bine pe față, pe mâini etc. 44 sn Îs albul ochiului Sclerotică. 45 sn îlav Negru pe alb În scris. 46 sn Îe A semna în alb A iscăli o poliță în care nu sunt specificate nici suma, nici scadența. 49 substantiv feminin Pop; îe A intrat alba-n sat S-a făcut ziuă. 52 substantiv feminin Pop; îs alb în căpistere sau în strachină Făină de grâu. 55 substantiv feminin Pop; îe A vedea alb în căpistere A-și atinge scopul. 58 substantiv feminin Îe A fi îmbrăcat în alb A purta haine de culoare albă 42. 59 substantiv feminin plural Trs Lemnișoare folosite în jocul de-a albele. 64 sn Chm; îs alb de plumb Carbonat bazic de plumb folosit în industria vopselelor. 65 sn Îs alb de balenă Spermanțet. 66 sn Îs Rasă albă Unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. 68 a Îs Nopți albe Nopți luminoase, obișnuite, în perioada solstițiului de vară, în regiunile situate între paralele de 50° și 65° nord și sud, în care nu se produce întunecare completă din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont. 69 a Îs Magie albă Capacitate a unor persoane de a săvârși fapte neobișnuite, în aparență, miraculoase, care însă pot fi explicate științific. 70-72 sn Îs Negru pe alb Asigurare că cele spuse sunt adevărate sau sigure ori scrise. 73 sn Îs alb de zinc Oxid de zinc folosit în vopsitorie. Alb, sunet alb fizică, sunet* complex al cărui spectru, funcție de frecvență* este continuu, având valoarea medie a energiei acustice raportată la 1 Hz* constantă într-o bandă de frecvențe suficient de largă. Cal cu coama alb. Păr alb. Rînd alb pe o foaie scrisă. Cal cu coama alb. Om cu părul alb. Rând alb pe o foaie scrisă. ALB2 albă albi, albe 1 Care are culoarea zăpezii. • Carne albă carne de pasăre din regiunea pieptului sau de pește răpitor. Noapte albă noapte de nesomn. Versuri albe versuri fără rimă. Săptămâna albă săptămâna care precede postul mare când se mănâncă lactate. Ziua albă timpul când s-a luminat de-a binelea. • A semna în alb a semna un document înainte de a fi completat. E scris negru pe alb nu poate fi contestat; e clar. Albul dinților. • albul ochiului sclerotică. |
GRAMATICA cuvântului alb? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului alb. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul alb poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE alb? Vezi cuvântul alb desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul alb?[ alb ] Se pare că cuvântul alb are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL alb Inţelegi mai uşor cuvântul alb dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Armă albă = în opoziție cu armă de foc armă cu lamă de oțel sabie, baionetă, cuțit etc Carne albă = carne de vițel sau de pasăre, în special piept de pasăre Pește alb = pește cu carnea albă de exemplu șalăul Pîine albă = pîine făcută din făină de grîu fără tărîțe, de calitate superioară Vin alb = vin de culoare gălbuie-aurie Hîrtie sau coală albă = hîrtie sau coală nescrisă Rînd alb = spațiu între două rînduri scrise, interval nescris Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care e împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii Alb la față = palid Nici albă, nici neagră = a deodată, fără multă vorbă, nici una nici două; b nici așa, nici așa; nici laie, nici bălaie De cînd cu lupii albi = de multă verb reflexiv:eme A scoate cuiva peri albi = a necăji, a sîcîi mereu pe cineva Noapte albă = noapte petrecută fără somn Nopți albe = nopți luminoase obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud, cînd crepusculul durează toată noaptea, unindu-se cu răsăritul soarelui În basme, în opoziție cu lumea neagră, de sub pămînt Lumea albă = lumea reală A avea sau a duce zile albe = a trăi o viață fericită În expresie Gărzile albe = nume dat trupelor contrarevoluționare din războiul civil dezlănțuit de puterile imperialiste în Rusia împotriva statului socialist Gardist alb = persoană care făcea parte din gărzile albe; prin extensie membru al unei organizații militare contrarevoluționare din timpul războiului civil împotriva Puterii sovietice Carne albă = carne de pasăre sau de pește Hârtie sau coală albă = hârtie care nu a fost scrisă Rând alb = spațiu nescris între două rânduri scrise Armă albă = armă cu lamă de oțel Rasă albă = grup de popoare cu pielea deschisă la culoare Alb la față = palid Nici albă, nici neagră = a nici așa, nici așa; b fără multă vorbă; deodată A scoate cuiva peri albi = a necăji mereu pe cineva, a agasa pe cineva până la exasperare Nopți albe = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele de 50° și 65° nord și sud, în care nu se produce întunecare completă din cauză că Soarele nu coboară suficient sub orizont Noapte albă = noapte petrecută fără somn Rar Zile albe = viață tihnită, fericită În basme Lumea albă = lumea reală Magie albă = capacitate a unor persoane de a săvârși fapte neobișnuite, în aparență miraculoase, care însă pot fi explicate științific; livresc teurgie Negru pe alb = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; figurat a acorda cuiva încredere deplină popular Albul ochiului = sclerotică Alb de plumb = carbonat bazic de plumb folosit în industria vopselelor; ceruză Alb de zinc = oxid de zinc folosit în vopsitorie; țincvais Alb de titan = bioxid de titan Alba-neagra = tip de joc de noroc Carne albă = carne de pasăre sau de pește Hârtie sau coală albă = hârtie care nu a fost scrisă Rând alb = spațiu nescris între două rânduri scrise Armă albă = armă cu lamă de oțel Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii Alb la față = palid Nici albă, nici neagră = a nici așa, nici așa; b fără multă vorbă; deodată A scoate cuiva peri albi = a necăji mereu pe cineva, a agasa pe cineva până la exasperare Nopți albe = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud, în care nu se produce întunecare completă, din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont Noapte albă = noapte petrecută fără somn Rar Zile albe = viață tihnită, fericită În basme Lumea albă = lumea reală Negru pe alb = asigurare că cele spuse sunt adevărate, sigure, scrise A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; figurat a acorda cuiva încredere deplină Popular Albul ochiului = sclerotică Alb de plumb = carbonat bazic de plumb, folosit în industria vopselelor; ceruză Alb de zinc = oxid de zinc folosit în vopsitorie Alb de titan = bioxid de titan Alb la față = palid Nici albă, nici neagră = a nici așa, nici așa; b fără multă vorbă; deodată Strânge bani albi pentru zile negre = fii econom, fii prevăzător ♦ Armă albă = armă cu lamă de oțel Carne albă = carne de vițel sau piept de pasăre, prin extensie carne de pește Hârtie sau coală albă = hârtie sau coală nescrisă Rând alb = spațiu nescris între două rânduri scrise Rasă albă = unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii A scoate cuiva peri albi = a necăji mereu pe cineva Noapte albă = noapte petrecută fără somn Nopți albe = nopți luminoase, obișnuite în perioada solstițiului de vară în regiunile situate între paralelele 50° și 65° nord și sud Zile albe sau, rar, lumea albă = viață tihnită, fericită În basme Lumea albă = lumea reală Negru pe alb = în scris A semna în alb = a iscăli cu anticipație un act, acordînd deplină încredere celui care urmează să-l completeze; figurat a acorda cuiva încredere deplină Albul ochiului sau ochilor sau de ochi = sclerotică Alb de plumb = ceruză Alb de zinc = oxid de zinc substanță folosită în vopsitorie Alb de balenă = spermanțet Substantiv chimie alb de balenă = cetaceum, spermanțet, ceară de balenă, ulei de cașalot; alb de barilă = sulfat de bariu; alb de plumb = ceruză, învechit știubeci; alb de titan = bioxid de titan; alb de zinc = țincvais, oxid de zinc, învechit tutea Substantiv zoologie albul-mijlociu = york mijlociu A semna în alb = a iscăli un act înainte de a fi completat; figurat a acorda cuiva încredere deplină ♦ Albul ochiului = sclerotică Alb de plumb = ceruză Alb de zinc = oxid de zinc folosit în vopsitorie Substantiv chimie alb de balenă vezi spermanțet; alb de barită vezi sulfat de bariu; alb de plumb = ceruză, învechit știubeci; alb de titan vezi bioxid de titan; alb de zinc vezi oxid de zinc Substantiv zoologie albul-mijlociu = york mijlociu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL alb |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Până la lacrimi?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|