 | as |
|
| Albastru2,-ă [ al-bas-tru2-,-ă ] VEZI SINONIME PENTRU albastru2,-ă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului alb albastru în mai multe dicționareDefinițiile pentru alb albastru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALBASTRU2,-Ă: ALBÁSTRU2,-Ă, albaștri, -sre, adjectiv 1. Care are culoarea cerului senin. Astăzi roiesc pretutindeni, puhoi, Flăcăii vînjoși, cu straiele-albaslre, Ca visările și zările noastre. DEȘLIU, G. 14. Uncheșul... umpluse o cupă mică de sticlă albastră cu rachiul lui de afine. SADOVEANU, N. forme 15. Ochii cerești, albaștri ca floarea de cicoare. ALECSANDRI, P. A. 174. • (Poetic) Glasu-i tremura ușor În tăcere-albastră. DEȘLIU, M. 58. A revenit albastrul mai! Flori în grădină, flori pe plai. IOSIF, PATR. 15. • Expresia: Sînge-albastru vezi sînge. ♦ Cu reflexe albăstrii. Mură-albastră-i ochiul tău, Care mă ucide rău. ALECSANDRI, P. P. 53. • figurat Fericit, senin. Veniți, dacă inima voastră verb reflexiv:ea zarea de mîni mai albastră. DEȘLIU, G. 28. 2. figurat Melancolic, întunecat, sumbru. Tristețea... unuia era albastră și lină... iar a celuilalt o neagră și nețărmurită gheenă. M. I. CARAGIALE, C. 63. • Expresia: Inimă-albastră = a) inimă tristă, îndurerată; tristețe, melancolie. Domnu Nae verb reflexiv:ea să audă o cîntare de inimă-albastră. PAS, L. I 49; Soarele se înălța spre amiază și lăutarii, sub pomii livezii, începură a zice cîntece de inimă-albastră, zicea moș Sandu, adresîndu-se lăutarilor. BUJOR, S. 102; b) furie, mînie, necaz, inimă-rea. Zeul se supără foc. Și de ce citita inimă-albastră? ISPIRESCU, U. 45. Este (cam) albastru = este (cam) rău, (cam) neplăcut. De nu l-ar fi răscumpărat de la comisie cîrciumarul, ar fi fost albastru. SADOVEANU, M. C. 8. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru albastru: albástru, albastruă [Atestat: (a. 1588), cuvânt despre BĂTR. I, 199 / Plural: albastruaștri, -re / Etimologie: moștenit din latinescul *albaster, -tra, -trum] 1 a Care are culoarea cerului senin. 2 a A cincea culoare din spectrul solar Cf azuriu, sineliu. 3 a (Îe) Cu sânge albastru De neam nobil. 4 a (despre cer, zare etc.) Senin. 5 a (Îvp) Cu luciu albăstrui. 6 a (Fig) Trist. 7 a Sumbru. 8 a (Îs) Inimă albastru ă Suflet trist. 9 a (Pex; îas) Jale. 10 a (Îs) Cântece de inimă albastru ă Cântece melancolice de dragoste. 11-12 a, av (Fam) Nefavorabil. 13 sn Culoarea albastră Si: albăstreală, albăstrime 14 substantiv feminin (Bot; reg; lpl) Albăstrițe (Centaurea cyanus) 15 substantiv feminin (Fig; iuz; lpl) Haine orășenești Si: (iuz) albăstrân. 16 a (Fam; îe) E (cam) albastru Situația e cam dificilă. 17 sn (Îs) albastru de metilen Colorant albastru întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. 18 sn (Îs) albastru de Prusia (sau de Berlin) Ferocianură de fier folosită ca pigment albastru (1). Forme diferite ale cuvantului albastru: albastruă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul analogic și de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALBASTRU.: ALBASTRU. substantiv Albastru, culoare albastră; albastrul cerului, vineția cerului; albăstrime, albăstreală, sineală (popular), albăstriu; azur (livresc), violet, indigo, vînăt, vinețiu. Adj. Albastru, albăstrior (dim.), de culoare albastră, de culoarea cerului (senin), turcoaz (livresc), turchez (popular), mieriu (regional), mierior (dim., regional), albăstrel (dim.), albăstriu, albăstrui; bleumarin, ultramarin; albăstrit, siniliu (popular), sinilit (regional), civit (popular), albastru-închis; vînăt, vinețel (dim.), vîlced (regional), învinețit, vinețit; vinețiu, livid; violet, viorel (rar), vioriu, violaceu, viorint (rar), mov, liliachiu, lila (livresc), indigo, toporășiu (rar); albastru-deschis, bleu, azuriu, havaiu (învechit). Vb. A se albăstri (figurat), a înălbăstri; a se învineți, a se face vînăt, a vîlcezi (regional), a învineți. A albăstri, a sinili (regional). Definiție sursă: Dicționar analogic și de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ALBASTRU: ALBÁSTRU, -Ă, albaștri, -stre, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ figurat Melancolic, trist, sumbru. • Expresia: Inimă-albastră = a) suflet trist, prin extensie tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (familial) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. substantiv neutru Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. • Albastru de metilen = colorant albastru (1) folosit în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru (1). • Compuse: albastru-azuriu = albastru (1) cu nuanțe azurii; albastru-deschis = albastru (1) mai puțin intens. – latina albaster (albus). Forme diferite ale cuvantului albastru: albastru-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ALBASTRU: ALBÁSTRU, -Ă, albaștri, -stre, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care are culoarea cerului senin. ♦ figurat Melancolic, trist, sumbru. • Expresia: Inimă-albastră = a) suflet trist, prin extensie tristețe, jale; b) necaz, mânie, furie. Cu (sau de) sânge albastru = de neam mare, ales; nobil. (familial) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut, situația e (cam) dificilă. 2. substantiv neutru Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii, situată între verde și indigo; culoarea descrisă mai sus; albăstreală, albăstrime. • Albastru de metilen = colorant albastru (1) întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. Albastru de Prusia (sau de Berlin) = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru. – latina albaster (< albus). Forme diferite ale cuvantului albastru: albastru-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ALBASTRU: ALBÁSTRU1 substantiv neutru 1. Culoare albastră (a cincea din spectrul solar, între violet și verde). O stea se desprinse și picură în albastrul nopții. C. PETRESCU, S. 188. În văzduh e-atît albastru! În senin e-atîta soare! IOSIF, PATR. 25. ♦ (Poetic) Cer senin, albăstriu. Cea dintîi rîndunică, venită de departe, tăie albastrul ca o săgeată. GÎRLEANU, L. 40. 2. (În expresie) Albastru de metilen = materie colorantă albastră, solubilă în apă, întrebuințată în experiențele de biologie și ca medicament dezinfectant al amigdalelor. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru albastru: albastru a. 1. de fața cerului senin; 2. figurat trist, melancolic ( vezi inimă); 3. imaginar: verb reflexiv:emile aurite ce mitele albastre ni le șoptesc ades EM. (conform limba franceza contes bleus). [Formațiune românească din alb cu ajutorul sufixului astru, literar care bate în alb, în opozițiune cu vânăt]. ║ forme plural albastre, haine de această coloare, îmbrăcăminte burgheză sau nobilă. ║ n. 1. coloarea albastră: albastrul cerului, mării; 2. substanță astfel colorată: albastru de Prusia. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ALBASTRU: ALBASTRU adjectiv, s. 1. adjectiv (Olt.) turchez. (Culoarea albastru.) 2. adjectiv clar, curat, limpede, pur, senin, străveziu, (livresc) limpid, (Transilvania) tistaș, (învechit) seninat, seninos, (figurat) spălat. (Cer albastru.) 3. substantiv albăstrime, azur, claritate, limpezime, senin, seninătate, (rar) limpeziș, (învechit și regional) seninat, (regional) vineție, (Moldova și Bucovina) sineală, (învechit) senineală. (albastru cerului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru albastru: albástru, -ă adjectiv (latina albaster, de la albus, alb, ca italiana biancastro, albicĭos, despre bianco, alb). De coloarea ceruluĭ senin. figurat Iron. Inimă albastră, întristată. Pele albastră, astrahan negru, a căruĭ pele bate în albastru ( vezi bașcaliŭ). substantiv neutru Coloarea albastră: albastru ceruluĭ, măriĭ. Albastru de Prusia, o vopsea albastră închisă. Forme diferite ale cuvantului albastru: albastru-ă alăútă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALBASTRU: ALBÁSTRU2, -Ă, albaștri, -stre, adjectiv 1. Care are culoarea cerului senin. 2. figurat Melancolic, sumbru. • Expresia: Inimă-albastră = a) inimă tristă; prin extensie tristețe; b) necaz, mânie, furie. (familial) E (cam) albastru = e (cam) rău, (cam) neplăcut. – latina *albaster (< albus). Forme diferite ale cuvantului albastru: albastru-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALBASTRU: ALBÁSTRU1 n. 1) Culoare a spectrului solar care se află între violet și verde, având nuanța cerului senin. 2) Colorant cu această culoare. Verdele se obține combinând albastru cu galben. [silabe -bas-tru] /<lat. albaster Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ALBASTRU: ALBÁSTRU2 albastrustră (albastruștri, albastrustre) Care are culoarea cerului senin. • Inimă albastrustră tristețe, melancolie. /<lat. albaster Forme diferite ale cuvantului albastru: albastrustră albastruștri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru albastru: albastru, -ă, albaștri, -e adjectiv (despre o situație, o conjunctură etc.) neplăcut; nefavorabil Forme diferite ale cuvantului albastru: albastru-ă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru albastru: albástru1 adjectiv masculin, plural albáștri, articulat albáștrii; forme albástră, plural albástre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru albastru: albástru adjectiv masculin, plural albáștri; forme singular albástră, plural albástre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru albastru: albástru substantiv neutru, articulat albástrul, genitiv dativ articulat albástrului Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ALBASTRU: ALBÁSTRU1 substantiv neutru Culoare albastră. – latina *albastrum. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru albastru: albástru2 substantiv neutru, articulat albástrul Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ALB ALBASTRU' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL albastru Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului albastru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Albástru, albastruă [Atestat: a. I, 199 / Plural: albastruaștri, -re / Etimologie: moștenit din latinescul *albaster, -tra, -trum] 1 a Care are culoarea cerului senin. 3 a Îe Cu sânge albastru De neam nobil. 8 a Îs Inimă albastru ă Suflet trist. 10 a Îs Cântece de inimă albastru ă Cântece melancolice de dragoste. 16 a Fam; îe E cam albastru Situația e cam dificilă. 17 sn Îs albastru de metilen Colorant albastru întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină. 18 sn Îs albastru de Prusia sau de Berlin Ferocianură de fier folosită ca pigment albastru 1. Culoarea albastru. Cer albastru. Albastru cerului. Verdele se obține combinând albastru cu galben. ALBÁSTRU2 albastrustră albastruștri, albastrustre Care are culoarea cerului senin. • Inimă albastrustră tristețe, melancolie. Culoarea albastru. |
GRAMATICA cuvântului albastru? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului albastru. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul albastru poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE albastru2,-ă? Vezi cuvântul albastru2,-ă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul albastru2,-ă?[ al-bas-tru2-,-ă ] Se pare că cuvântul albastru2,-ă are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL albastru Inţelegi mai uşor cuvântul albastru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Inimă-albastră = a inimă tristă, îndurerată; tristețe, melancolie Este cam albastru = este cam rău, cam neplăcut Inimă-albastră = a suflet trist, prin extensie tristețe, jale; b necaz, mânie, furie Cu sau de sânge albastru = de neam mare, ales; nobil Familial E cam albastru = e cam rău, cam neplăcut, situația e cam dificilă Albastru de metilen = colorant albastru 1 folosit în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină Albastru de Prusia sau de Berlin = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru 1 Compuse: albastru-azuriu = albastru 1 cu nuanțe azurii; albastru-deschis = albastru 1 mai puțin intens Inimă-albastră = a suflet trist, prin extensie tristețe, jale; b necaz, mânie, furie Cu sau de sânge albastru = de neam mare, ales; nobil Familial E cam albastru = e cam rău, cam neplăcut, situația e cam dificilă Albastru de metilen = colorant albastru 1 întrebuințat în vopsitorie, în lucrări de biologie și în medicină Albastru de Prusia sau de Berlin = ferocianură de fier folosită ca pigment albastru În expresie Albastru de metilen = materie colorantă albastră, solubilă în apă, întrebuințată în experiențele de biologie și ca medicament dezinfectant al amigdalelor Inimă-albastră = a inimă tristă; prin extensie tristețe; b necaz, mânie, furie Familial E cam albastru = e cam rău, cam neplăcut |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL albastru |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pronume demonstrativ indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor cine e acela? locuțiune adjectiv regional ca acela sau ca aceea?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul albastru se conjugă: ei ele albastre
