 | as |
|
| Al [ al ] VEZI SINONIME PENTRU al PE ESINONIME.COM definiția cuvântului al a în mai multe dicționareDefinițiile pentru al a din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru al: al adjectiv și pronume – 1. Acela, cel (care): verb reflexiv:ăjitorul ăla (Eliade); una din fetele lui Zamfirache, a de s-a logodit cu Ilie bogasierul (Caragiale). – 2. Cel (articulat caracteristic al superlativului relativ: a mai frumoasă (Voiculescu) (cu această folosire este fam. și se preferă cel). – 3. Antepus, substituie uneori articulat enclitic, cu scopul de a întări semnificația demonstrativă: unde începu reteveiul a le înmuia ale oase (Ispirescu). – 4. (S.) Ceva nedefinit, persoană (cînd este m.) sau obiect (cînd este forme) care nu poate fi descrisă sau desemnată cu nume propriu: numai ce mă pomenesc cu un ăla (Caragiale). – 5. (in limbaj vulgar sau argou / jargou; în Muntenia) A (se) ăla, verb invariabil, poate indica orice acțiune, în cazurile în care nu se găsește la moment cuvînt propriu, sau se dorește evitarea unui cuvînt indecent. ♦ Decl. ca adjectiv antepus: ăl, gen. ălui, plural ăi, gen. ălor; forme a, gen. ălei, plural ale, gen. ălor. Ca adjectiv postpus și ca pronume primește un -a paragogic; suferă modificări numai forme sing. aia. Multe variantă incorecte. Formele mold. substituie de obicei pe ă inițial printr-un a. latina ille, illa. Prin originea sa, și în parte prin întrebuințare, se confundă cu cuvîntul precedent, de care s-a separat doar într-o epocă relativ recentă. În limba actuală nu este posibil să se mai confunde, astfel încît al rămîne pentru a desemna relațiile de posesie (și numeralul ordinal), pe cînd folosirea lui ăl se confundă cu a lui acel(a) sau cel(a). Într-adevăr, limba literară confundă constant ăl 1 și 2 cu acel(a) și ăl 3 cu cel(a), și preferă formele acestea din urmă, întrucît consideră cuvîntul ăl ca avînd o anume nuanță de vulgaritate sau, cel puțin, de familiaritate. În sensurile 3-5 este de neînlocuit, fiind vorba în aceste trei cazuri de construcții proprii limba română Sensul 4 răspunde aceleiași necesități ca limba franceza machin, truc, chose, sau spaniolă chisme. Pentru sensul 5 conform spaniolă aquellar, (a)quillotrar. Complexitatea problemei adjectiv și pronume demonstrativ în limba română se explică prin numeroasele sale întrebuințări nuanțate diferit, și în același timp prin originea lor unică. Într-adevăr, latina ille a avut patru rezultate diferite (conform Găzdaru și DAR, substantiv verbal al): pronume persoană el, forme ea; articulat encl. -l sau -le, forme -a; articulat pos. al, forme a; și adjectiv și pronume ăl, forme a. La acestea s-ar putea adăuga seria de compuși de la ille, ca cel și acel. Toate sensurile fundamentale ale seriei coincid cu uzul spaniolă și romanic în general: muntele; al doilea; al meu; ăl mai frumos. Comp. alde, articulat invariabil (circumlocuțiune demonstrativ, care indică o referință la ceva cunoscut): alde mă-sa (Ispirescu); alde taica (Jipescu); un cioflingariu d-alde tine (Creangă). Este comp. din ăl cu de. Pentru a înțelege comp., trebuie plecat de la expresii cum sînt: săracul ăl(a) de Ion, astfel încît construcția este eliptică, prin suprimarea unui adjectiv Construcția se reduce la ăl de, unde de are sens relativ: ăl de ieri. DAR dă altă explicație, bazată pe necesitatea de a exprima un plural indef., ceea ce nu pare a corespunde nici intenției construcției, nici sing. invariabil al lui alde. conform Philippide, Principii, 138. Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AL: AL, A, ai, ale, articulat 1. (Întrebuințat ca articol posesiv sau genitival înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, cînd cuvîntul care precedă nu are articol enclitic) Mi se făcuse dor de Șebiș... Și mai cu seamă de voi, tovarăși ai copilăriei mele. BENIUC, vezi 22. Fiul craiului... iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa, lovit fiind în adîncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. CREANGĂ, P. 189. Iepele erau ale lui, și cînd le grijea, grijite erau. CREANGĂ, P. 104. Nevasta acestui sărac era muncitoare... iar a celui bogat era pestriță la mațe. CREANGĂ, P. 59. Lung e drumul Clujului, Dar mai lung al dorului; Al Clujului se sfîrșește, Al dorului mă topește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 92. • (Posesorul e numit înaintea obiectului posedat) D-voastră, cinstiți oaspeți [zise spînul], se vede că pașteți boboci, de nu vă pricepeți al cui fapt e acesta. CREANGĂ,. P. 233. Duce-m-aș cu luna-n stele, Nu mă pot de-a mîndrei jele! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 88. • (Precedat de un «de» partitiv) Cîtă apă-i pe vîlcele, Sînt tot lacrimi de-ale mele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 218. • locuțiune adjectiv și adverb Al dracului (sau naibii) vezi drac, naiba. • Expresia: De-ale gurii vezi gură. 2. (Întrebuințat înaintea numeralelor ordinale, începînd cu «al doilea») Elev în clasa a opta. • Virgiliu este în anul al treilea la Facultatea de drept. CARAGIALE; O. II 208. Forme diferite ale cuvantului al: ala Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru al: al, a1 [Atestat: COD. VOR. 109/7 / G-D: al, -ui, ai, -lor, f a, alei, ale, alor / Plural: ai, ale / Etimologie: lat *illu, illa] 1 arh Formează numeralele ordinale începând cu al doilea. 2 arp Însoțește pronumele posesiv sau numele posesorului, în cazul când substantivul care exprimă obiectul posedat este nearticulat sau însoțit de un atribut nearticulat, legat direct de numele posesorului. 3 arp (În limba veche) Precedă pronumele posesiv atunci când acesta precedă obiectul posedat. 4 arp Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv cu rolul de nume predicativ. 5 arp Precedă pronumele posesiv sau substantivul în cazul genitiv când posesorul precedă obiectul posedat. 6 arp (Îs) Ai săi Membrii familiei. 7 arp (Îas) Cei apropiați. 8 arp (Îs) Ale sale Treburile sale. 9 arp (Îas) Averea sa. 10 arp (Îe) Ale tale dintr-ale tale Noi îți aducem din bunurile tale. 11 arp (Îe) al dracului îndrăcit. 12 arp (Îae) Răutăcios. 13 arp (Îs) De-ale gurii Provizii. Forme diferite ale cuvantului al: ala1 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ĂL: ĂL, A, ăi, ale, adjectiv demonstrativ (În vorbirea puțin îngrijită) Cel, cea. • (Cu valoare de pronume demonstrativ) Moșia beiului, a din Vădastra (DUMITRIU). ♦ Renumit; (ironic) cine știe ce. Că doar nu ești ăl voinic, Ci, bade, ești de nimic (JARNÍK-BÎRSEANU). [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. plural : ălor] – latina illum, illa. Forme diferite ale cuvantului al: ala Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AL: AL, A, ai, ale, articulat 1. (Articol posesiv sau genitival, înaintea pronumelui posesiv sau a substantivului în genitiv posesiv, când cuvântul care precedă nu are articol enclitic) Carte a elevului. 2. (Înaintea numeralelor ordinale, începând cu „al doilea”) Clasa a zecea. – latina illum, illam. Forme diferite ale cuvantului al: ala Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru al: al (forme a) 1. articulat m. precede pronume, numerale și substantive: al meu, al doilea, al școlarului; 2. forme plural cele lucruri: toate alea, de ale gurii. [latina ILLUM, ILLAM a produs, întonat sau aton: el (forme ea), al și ăl (forme a)]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AL a: AL a (ai, ale) articulat (se folosește: a) înaintea unui substantiv în genitiv sau înaintea unui pronume posesiv; b) înaintea numeralelor ordinale) Tovarăș al copilăriei mele. Al meu. Al doilea. /<lat. illum, illam Forme diferite ale cuvantului al a: al aai al aale Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ĂL: ĂL, A, ăi, ale, adjectiv demonstrativ (popular și fam.) Cel, cea. Ăl om. [Gen.-dat. sg.: ălui, ălei; gen.-dat. plural : ălor] – latina illum, illa. Forme diferite ale cuvantului al: ala Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ĂL: ĂL, A, ăi, ale, adjectiv pronume demonstrativ (regional) Cel, cea. Ăl om. [Gen.- dativ sg.: ălui, ălei; gen.- dativ plural : ălor] – latina illum, illa. Forme diferite ale cuvantului al: ala Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ăl: ăl1 (regional) adjectiv pr. antepus m. (ăl om); genitiv dativ ắlui, plural ăi; forme a, genitiv dativ ắlei, plural ále, genitiv dativ plural m. și forme ắlor Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ăl: ăl2 (regional) articulat m. (omul ăl bun), genitiv dativ ălui, plural ăi; forme a, genitiv dativ ắlei, plural ále, genitiv dativ plural m. și forme ắlor Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ăl: ăl (forme aia) articulat cel: degetul ăl mic. ║ pr. acel: să te ferească ăl de sus; vorba ăluia, proverb [ vezi al]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ăl: ăl adjectiv masculin (antepus), articulat m., genitiv dativ ălui, plural ăi; forme singular a, genitiv dativ ălei, plural ále, genitiv dativ m. și forme ălor Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru al: al articulat m., plural ai; forme a, plural ále; genitiv dativ plural m. și forme álor (al lui, al săi) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru al: al articulat m., plural ai; forme singular a, plural ale, genitiv dativ m. și forme alor Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru AL: AL, simbol chimic pentru aluminiu. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ĂL: ĂL pronume demonstrativ m. vezi ăla. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ăl: ăl adjectiv, pronume vezi CEL. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru al: al, a2 pron, art vezi ăl Forme diferite ale cuvantului al: ala2 Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'AL A' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL al Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului al dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 109/7 / G-D: al, -ui, ai, -lor, f a, alei, ale, alor / Plural: ai, ale / Etimologie: lat *illu, illa] 1 arh Formează numeralele ordinale începând cu al doilea. 11 arp Îe al dracului îndrăcit. și forme álor al lui, al săi. |
GRAMATICA cuvântului al? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului al. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul al poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE al? Vezi cuvântul al desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul al?[ al ] Se pare că cuvântul al are o silabă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A ajunge departe?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul al are forma: ăi
