 | as |
|
| Ajutorinţă [ a-ju-to-rin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU ajutorinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ajutorinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru ajutorinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AJUTORINȚĂ: AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, substantiv feminin (învechit) 1. Ajutor, sprijin. [Copilul] era bun, ascultător și era de ajutorință muierii mele. RETEGANUL, P. V 82. • (Concretizat) [Feciorii Chiajnei] însoțiți, unul de oaste pămînteană și de ajutorințe ungurești, altul de turcii ce i se dase ca să-l așeze pe scaunul năzuit al Moldovii, se întîmpinase în ocolul Focșanilor. ODOBESCU, S. I 170. 2. Dare, impozit. Se hotărî ca boierii și mănăstirile, să plătească ploconul, ajutorința. BĂLCESCU, O. II 17. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ajutorință: ajutorínță substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, PS. 85 / V: (reg) agiu- / Plural: ajutorintațe și -ți / Etimologie: ajutori +-ință] (Înv) 1 Ajutor (1). 2 (Fin) Impozit din secolul XVIII din Țara Românească și din Moldova. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AJUTORINȚĂ: AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, substantiv feminin (învechit) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din secolul XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AJUTORINȚĂ: AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, substantiv feminin (învechit) 1. Ajutor (2). 2. Numele unui impozit din secolul XVIII din Țara Românească și din Moldova. – Ajutori + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ajutorință: ajutorínță forme, plural e. Ajutor (Rar). Un bir suplementar care se plătea de doŭă orĭ pe an (vara și ĭarna) în secolul 18 în Moldova. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ajutorință: ajutorință forme 1. ajutor: însoțit de ajutorințe ungurești OD.; 2. numele unei dări suplimentare (în epoca fanariotă). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AJUTORINȚĂ: AJUTORÍNȚĂ, ajutorințe, substantiv feminin 1. Ajutor1. 2. (învechit) Dare, impozit. – Din ajutori + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ajutorință: ajutorință substantiv verbal AJUTOR, ASISTENȚĂ. FUMĂRIT. OCROTIRE, PROTECȚIE. SPRIJIN. VĂCĂRIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ajutorință: ajutorínță (învechit) substantiv feminin, genitiv dativ articulat ajutorínței; plural ajutorínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ajutorință: ajutorínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat ajutorínței; plural ajutorínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'AJUTORINTA' ajutorézAJUTORÍajutoriátAJUTORÍEAJUTORÍNȚĂajutoríreajutorítajutoritóriuajutóriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ajutorință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ajutorință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 85 / V: reg agiu- / Plural: ajutorințățe și -ți / Etimologie: ajutori +-ință] Înv 1 Ajutor 1. |
GRAMATICA cuvântului ajutorință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ajutorință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ajutorință poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ajutorinţă? Vezi cuvântul ajutorinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ajutorinţă?[ a-ju-to-rin-ţă ] Se pare că cuvântul ajutorinţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ajutorință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A zbura cuiva capul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ajutorință are forma: ajutorínțe
