 | as |
|
| Afuma [ a-fu-ma ] VEZI SINONIME PENTRU afuma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului afuma în mai multe dicționareDefinițiile pentru afuma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a afuma (forma la infinitiv) A afuma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AFUMA: AFUMÁ, afúm, verb I. 1. tranzitiv (Cu privire la alimente, în special la carne sau la pește) A expune la fum, în scopul unei conservări mai îndelungate. Am afumat șunca. 2. tranzitiv (Cu privire la un spațiu închis) A umple cu fum pentru a distruge vietățile stricătoare dinăuntru. Am afumat pivnița cu pucioasă. • (Cu privire la un roi de albine) Afum albinele ca să mut roiul. • intranzitiv (Regional, despre lampă sau despre instalații de încălzit) A scoate fum. Soba afumă. 3. tranzitiv A învălui în fum special (de mirodenii); a parfuma. Ne rămîne mîngîierea că nu am mințit conștiinței noastre afumînd cu miresme prefăcute niște idoli amăgitori. ODOBESCU, S. I 504. • absolut Am afumat în casă ca să dispară mirosul. ♦ (În descîntece, verb reflexiv:ăji și superstiții, atribuindu-se fumului puteri miraculoase; complementul numește o persoană) A învălui în fum. De-abia i-a mai trece băietului istuia de spăriet, că mult păr îmi trebuia de la tine ca să-l afum. CREANGĂ, P. 33. • (Cu construcție neobișnuită) Babele la noi gonesc pe necuratul afumînd pene prin casă. NEGRUZZI, S. I 66. 4. tranzitiv A acoperi (intenționat sau nu) cu un strat de fum; a înnegri cu ajutorul fumului. Afumă o sticlă pentru a urmări eclipsa. • Am iernat... Într-un bordei dărîmat; Picătura m-a picat, Crivățul m-a înghețat, Fumul că m-a afumat. TEODORESCU, P. P. 289. • reflexiv Cratița s-a afumat. 5. reflexiv (Despre mîncări) A căpăta gust de fum (din cauză că vasul n-a fost bine expus la foc). S-a afumat laptele. • intranzitiv (Rar) Spăla, freca vasul, punea [laptele], îl fierbea, Păzind să n-afume ș-în foc să nu dea. PANN, P. vezi II 149. 6. reflexiv figurat (Familiar, despre oameni) A se îmbăta ușor, a se ameți; a se chercheli. Voioșia lui și o ușoară clătinare a trupului arătau că se afumase destul de binișor. PAS, L. I 40. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru afuma: afuma [Atestat: PSALT. SCH. 464/19 / prezentul indicativ: afum / Etimologie: lat affumare (= adfumare)] 1-2 verb tranzitiv: A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva sau de a-i da o aromă. 3-4 verb tranzitiv: A da cu fum pentru a distruge sau a alunga vietățile, în special, insectele. 5 verb tranzitiv: (Îvp) A umple cu fum o încăpere, pentru a înlătura un miros urât. 6 verb tranzitiv: (Îcp) A descânta cu fum. 7 verb tranzitiv: A scoate fum. 8-9 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) acoperi cu un strat de fum. 10-11 verb tranzitiv, reflexiv: A (se) înnegri de fum. 12 verb reflexiv: (despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 13 verb tranzitiv: (Teh) A da sticlei o culoare fumurie (în procesul de fabricație). 14-15 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv; despre trupuri) A parfuma cu fum de mirodenii. 16-17 verb tranzitiv, reflexiv: (Fig; fam) A (se) ameți (ușor) de băutură. 18 verb reflexiv: (Îvr) A fuma. 19 verb tranzitiv: (Fig) A minți. 20-21 verb tranzitiv, reflexiv: (Pfm) A (se) îmbăta. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AFUMA: AFUMÁ, afúm, verb I. 1. tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. tranzitiv A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ intranzitiv A scoate fum. Soba afumă. 3. tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri de fum. ♦ tranzitiv (tehnică) A da sticlei o culoare fumurie în procesul de fabricație. 4. reflexiv (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum (când începe să se ardă). 5. reflexiv figurat (familial) A se îmbăta ușor; a se ameți. – latina affumare (= adfumare). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru afuma: afumá (afúm, afumát), verb – 1. A expune la fum. – 2. A fumega, a scoate fum. – 3. A se ameți, a se chercheli. Mr. afum. latina affumāre (Pușcariu 35; Candrea-Dens., 679; REW 208; DAR); conform italiana affumare, prov., cat., portugheză afumar, spaniolă ahumar. conform fum. derivat afumat, adjectiv (amețit, cherchelit), conform Iordan, BF, VI, 160, și can. ajumado; afumată, substantiv feminin (varietate de struguri); afumător, substantiv neutru (utilaj pentru producerea fumului în vederea liniștirii familiei de albine); afumătoare, substantiv feminin; afumătură, substantiv feminin (carne afumată). Forme diferite ale cuvantului afuma: afúm afumát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AFUMA: AFUMÁ, afúm, verb I. 1. tranzitiv A expune un aliment la fum, cu scopul de a-l conserva. 2. tranzitiv A umple cu fum un spațiu închis pentru a distruge sau a alunga vietățile dinăuntru. ♦ intranzitiv A scoate fum. Soba afumă. 3. tranzitiv A învălui în fum (de mirodenii); a parfuma. 4. tranzitiv și reflexiv A (se) acoperi cu un strat de fum; a (se) înnegri cu fum. 5. reflexiv (Despre mâncăruri) A căpăta gust neplăcut de fum. 6. reflexiv figurat (familial) A se îmbăta; a se chercheli. – latina affumare (= adfumare). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru afuma: afuma verb vezi AMEȚI. CHERCHELI. FUMEGA. ÎMBĂTA. TURMENTA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru afuma: afumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu afúm, persoana a treia singular: el / ea și plural afúmă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru afuma: afuma, afum vezi r. a se îmbăta ușor; a se ameți Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru afuma: afumá (a afuma) verb, indicativ prezent 3 afúmă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'AFUMA' AFTÓZĂafuiéreAFUÍREafúmAFUMÁafumáreAFUMÁTAFUMAȚIAFUMĂTOÁRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL afuma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului afuma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Afumá a afuma verb, indicativ prezent 3 afúmă. |
GRAMATICA cuvântului afuma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului afuma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul afuma poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE afuma? Vezi cuvântul afuma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul afuma?[ a-fu-ma ] Se pare că cuvântul afuma are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL afuma |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv din sau de brazdă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul afuma se conjugă: ei ele afúmă
