 | as |
|
| Afinitate [ a-fi-ni-ta-te ] VEZI SINONIME PENTRU afinitate PE ESINONIME.COM definiția cuvântului afinitate în mai multe dicționareDefinițiile pentru afinitate din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru afinitate: afinitáte substantiv feminin [Atestat: PONI, CH. 8 / Plural: afinitatetăți / Etimologie: franceza affinité, lat affinitas, -atis] 1-2 Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații comune. 3 (Chm) Proprietate a două substanțe de a se combina. 4 Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 5 (Jur) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt. 6 (Muz) Înrudire a tonalităților. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AFINITATE: AFINITÁTE, afinități, substantiv feminin 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (chimie) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (juridic) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din limba franceza affinité, latina affinitas, -atis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AFINITATE: AFINITÁTE, afinități, substantiv feminin 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații care îi apropie. 2. Proprietate a substanțelor de a intra unele cu altele în combinații chimice. 3. (juridic) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – în franceză affinité (neologism din limba latină affinitas, -atis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AFINITATE: AFINITÁTE, afinități, substantiv feminin 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unei asemănări care îi apropie. Afinitate de idei. Afinități de caracter. 2. Proprietate a substanțelor de a intra în combinații chimice unele cu altele. 2. (juridic) Legătură de rudenie creată, prin căsătorie, între un soț și rudele celuilalt soț. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AFINITATE: AFINITATE substantiv analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (învechit și regional) semuială, (regional) semeniș, (învechit) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se pot stabili unele afinitate între aceste două substanțe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru AFINITATE: AFINITÁTE afinitateăți forme 1) Atracție și simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. afinitate sufletească. 2) chimie Proprietate a unor substanțe de a se combina unele cu altele. 3) Înrudire prin alianță. /<fr. affinité, latina affinitas, afinitateatis Forme diferite ale cuvantului afinitate: afinitateăți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru AFINITATE: AFINITÁTE substantiv feminin 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [conform limba franceza affinité, latina affinitas – înrudire prin alianță]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru afinitate: afinitate forme 1. rudenie prin alianță, înrudire; 2. asemănare fizică: există afinitate între tigru și pisică; 3. figurat asemănare morală; 4. chimie tendența unor corpuri de a se împreuna: oxigenul are afinitate pentru fier. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru afinitate: *afinitáte forme (latina affínitas, -átis). Înrudire, relațiune: e afinitate între muzică și pictură. chimie Tendența corpurilor de a se uni: cărbunele are multă afinitate pentru oxigen. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru AFINITATE: AFINITÁTE substantiv feminin 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele. 3. (juridic) înrudire prin alianță. (< limba franceza affinité, latina affinitas) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru afinitate: afinitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat afinității; plural afinități Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru afinitate: afinitáte substantiv feminin, genitiv dativ articulat afinitắții; plural afinitắți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'AFINITATE' AFINÉTafînézAFINÍȘafinisíAFINITÁTEafinórafiómAFIÓNAFÍPT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AFINITATE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului afinitate dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 8 / Plural: afinitatetăți / Etimologie: franceza affinité, lat affinitas, -atis] 1-2 Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații comune. Se pot stabili unele afinitate între aceste două substanțe. AFINITÁTE afinitateăți forme 1 Atracție și simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. Afinitate sufletească. Affinité, latina affinitas, afinitateatis. |
GRAMATICA cuvântului AFINITATE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului afinitate. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AFINITATE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE afinitate? Vezi cuvântul afinitate desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul afinitate?[ a-fi-ni-ta-te ] Se pare că cuvântul afinitate are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AFINITATE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Parte civilă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul afinitate are forma: afinități
