 | as |
|
| Adunătură [ a-du-nă-tu-ră ] VEZI SINONIME PENTRU adunătură PE ESINONIME.COM definiția cuvântului adunatura în mai multe dicționareDefinițiile pentru adunatura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADUNĂTURĂ: ADUNĂTÚRĂ, adunături, substantiv feminin 1. Tot format prin adunarea laolaltă a unor obiecte diferite (și disparate); grămadă nesistematizată. vezi strînsură. Dinspre Bărăgan se auzea urletul ploii care se apropia. Trăsnetele plesneau și mai dese; fulgerele se-ncrucișau, iar tunetele despresurau adunătura norilor, spărgîndu-i în șuvoaie mari de apă. MIHALE, O. 208. 2. (De obicei peiorativ) Grămadă de oameni adunați din întîmplare, fără să formeze un tot omogen; gloată. Cumetrele și nevestele tinere din sobor... și toată adunătura de bărbați și de femei... se încolonaseră după dricuri. G. M. ZAMFIRESCU SF. M N. II 230. Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! Vedea-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari! COȘBUC, P. I 227. D-apoi călugării? O adunătură de zamparagii dugliși din toată lumea. CREANGĂ, A. 120. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adunătură: adunătúră substantiv feminin [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 432 / Plural: adunaturari / Etimologie: aduna + -tură] 1 Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate. 2 (Rar) Adunare (15). 3 (Prt) Grămadă de oameni (fără valoare) adunați din întâmplare Cf strânsură. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADUNĂTURĂ: ADUNĂTÚRĂ, adunături, substantiv feminin 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peiorativ) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + sufix -ătură. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADUNĂTURĂ: ADUNĂTÚRĂ, adunături, substantiv feminin 1. Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peiorativ) Grămadă de oameni adunați din întâmplare, gloată, strânsură. – Aduna + sufix -ătură. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADUNĂTURĂ: ADUNĂTÚRĂ, adunături, substantiv feminin 1. Tot format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate; grămadă nesistematizată. 2. (peiorativ) Grămadă de oameni adunați din întâmplare; gloată. – Din aduna + sufix -(ă)tură. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ADUNĂTURĂ: ADUNĂTÚRĂ adunaturai forme 1) Ceea ce a fost adunat de pe unde s-a putut, fără nici un discernământ; strânsură. 2) deprindere Mulțime de oameni adunați întâmplător. adunatura de gură-cască. /a aduna + sufix adunaturaătură Forme diferite ale cuvantului adunatura: adunaturai Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru adunătură: adunătúră forme, plural ĭ. Vechĭ. Gloată, sobor. Azĭ. Strînsură, societate de oamenĭ nevrednicĭ adunațĭ din toate părțile: o adunătură! Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru adunătură: adunătură forme 1. strânsură (de lucruri); 2. întâlnire de oameni de rând și fără țintă serioasă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADUNĂTURĂ: ADUNĂTURĂ substantiv gloată, strînsură, șleahtă, (Banat) zbor. (Nu e decît o adunatura de neisprăviți.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adunătură: adunătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat adunătúrii; plural adunătúri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adunătură: adunătúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat adunătúrii; plural adunătúri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADUNATURA' ADUNAȚIADUNAȚII-COPĂCENIADUNĂTÓRadunătóriuADUNĂTÚRĂadúncaduncátaduplecáadurmăcá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adunătură Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adunătură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 432 / Plural: adunăturări / Etimologie: aduna + -tură] 1 Grup format prin adunarea la un loc a unor obiecte disparate. ADUNĂTÚRĂ adunăturăi forme 1 Ceea ce a fost adunat de pe unde s-a putut, fără nici un discernământ; strânsură. Adunătură de gură-cască. /a aduna + sufix adunăturăătură. Nu e decât o adunătură de neisprăviți. Nu e decît o adunătură de neisprăviți. |
GRAMATICA cuvântului adunătură? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adunătură. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adunătură poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE adunătură? Vezi cuvântul adunătură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adunătură?[ a-du-nă-tu-ră ] Se pare că cuvântul adunătură are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL adunătură |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Din limba bulgară, limba rusă zola?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul adunătură are forma: adunătúri
