 | as |
|
| Adulmeca [ a-dul-me-ca ] VEZI SINONIME PENTRU adulmeca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului adulmeca în mai multe dicționareDefinițiile pentru adulmeca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a adulmeca (forma la infinitiv) A adulmeca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADULMECA: ADULMECÁ, adúlmec, verb I. I. tranzitiv (Despre animale) A simți sau a se strădui să simtă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal sau urmele lăsate de acesta, sau ceva ce servește drept hrană. vezi mirosi. Vulpea adulmecă rațele. • Boii mugesc. Peste mugetul lor lung, crește și scade repede un alt muget. E taurul, care adulmecă mirosul de fîn cosit. CAMILAR, TEM. 43. Racii o adulmecă [carnea] și se trag spre dînsa cu bucurie. SADOVEANU, N. forme 89. (În basme) O, dați-mi mîndrul buzdugan Și-aduceți calul năzdrăvan Ce-adulmecă jăratic. IOSIF, PATR. 59. • figurat Locomotiva aleargă despletită... trece de pe o linie pe alta, e oprită brusc, apoi din nou i se dă frîu liber și ea se lasă condusă, parcă adulmecind aer. SAHIA, N. 31. • absolut Din urmă îl goneau [pe bour], adulmecînd, patru cînt, înșirați unul după altul și chefuind cu glasuri diferite. SADOVEANU, forme J. 374. Acum... mi-am adus aminte că dihania de lup adulmecă și vine după fum. CREANGĂ, P. 131. (figurat) Pîrîul adulmecă stingher. LESNEA, I. 31. • intranzitiv Cînd l-a strigat duduca... Colțun s-a pus pe picioare și-a adulmecat spre dumneaei. SADOVEANU, N. forme 35. II. figurat (Despre oameni) 1. tranzitiv (Complementul arată ceva ce poate trăda persoana urmărită) A urmări; a da de urmă; a observa, a supraveghea, a nu lăsa să-i scape. A pîndit cu ochi de fiară îndepărtarea lor și s-a îngrozit. Va să zică [jandarmii] îi adulmecaseră pașii și porniseră acum pe urmele lui. POPA, vezi 75. [Boierii craioveni], ca copoii, adulmecă orice mișcare a domniei. ODOBESCU, S. I 82. ♦ (Cu privire la elemente din mediul înconjurător) A se pătrunde de prezența a ceva. Aspiră grăbit și scurt pe nas de cîteva ori, adulmecînd aerul, văzduhul, lumina. SEBASTIAN, T. 83. • (Instrumentul adulmecării este ah simț decît mirosul) Nu se-nnoptase cînd ați ieșit pe bariera Vitanului și adulmecai cu ochii priveliștile noi. PAS, Z. I 44. 2.Tranz. (Complementul indică un obiect rîvnit sau admirat) A căuta să afli, să-ți însușești ceva, a umbla după... Luați seama, avem oameni care adulmecă galbenii. NEGRUZZI, S. III 116. 3. reflexiv Reciproc. A se cerceta cu neîncredere, a-și da tîrcoale unul altuia, a se scruta. Un cîrd se întilnea cu altul și se adulmecau: de unde or fi ăștia? de unde ceilalți? PAS, L. I 123. - Variantă: (regional) adurmecá (RETEGANUL, P. III 35, ODOBESCU, S. III 147) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADULMECA: ADULMECÁ, adúlmec, verb I. 1. tranzitiv și intranzitiv (Despre animale) A simți sau a se strădui să simtă, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc. 2. tranzitiv figurat (Despre oameni) A căuta să afle, a umbla după...; a urmări; a da de urmă; a observa, a supraveghea. Avem oameni care adulmecă galbenii (NEGRUZZI). ♦ reflexiv A se cerceta cu neîncredere unul pe altul; a se măsura, a se scruta. [Variante: (regional) adurmecá verb I] Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADULMECA: ADULMECÁ, adulmec, verb I. tranzitiv și intranzitiv (Despre animale) A simți sau a descoperi, cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc. ♦ figurat (Despre oameni) A căuta să afle; a da de urmă, a descoperi. [Variante: (regional) adurmecá verb I] – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADULMECA: ADULMECÁ, adúlmec, verb I. tranzitiv și intranzitiv (Despre animale) A simți sau a descoperi cu ajutorul mirosului, prezența unui animal, a omului, a hranei etc. ♦ figurat (Despre oameni) A căuta să afle; a da de urmă, a descoperi. [Variante: (regional) adurmecá verb I] – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adulmeca: adulmeca vti [Atestat: CANTEMIR, HR. 298 / V: (înv) adulmecamaca, adulmecamăca, adulmecaurmăca2, adulmecaurmeca / prezentul indicativ: adulmec / Etimologie: lat adolmicare] 1 (despre animale) A simți vânatul, dușmanul sau prada cu ajutorul mirosului. 2 (Fig) A lua urma. 3 (Fig) A descoperi. 4 (Fig) A mirosi. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADULMECA: ADULMECA verb 1. a mirosi, (rar) a puncta, (regional) a mușina, a mușlui, a ulma, a vetri, (Muntenia și Olt.) a mîșîi, (învechit) a adulma. (Ogarul adulmeca vînatul.) 2. a simți. (L-au adulmeca cîinii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adulmeca: adulmecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu adúlmec, persoana a treia singular: el / ea și plural adúlmecă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adulmeca: adulmecá (a adulmeca) verb, indicativ prezent 3 adúlmecă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADULMECA' adulézADULMÁadulmacáadúlmecADULMECÁadulmecáreadulmecátadulmecătóradulmecătoriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adulmeca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adulmeca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 298 / V: înv adulmecamaca, adulmecamăca, adulmecaurmăca2, adulmecaurmeca / prezentul indicativ: adulmec / Etimologie: lat adolmicare] 1 despre animale A simți vânatul, dușmanul sau prada cu ajutorul mirosului. Ogarul adulmeca vânatul. L-au adulmeca câinii. Ogarul adulmeca vînatul. L-au adulmeca cîinii. Adulmecá a adulmeca verb, indicativ prezent 3 adúlmecă. |
GRAMATICA cuvântului adulmeca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adulmeca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adulmeca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE adulmeca? Vezi cuvântul adulmeca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adulmeca?[ a-dul-me-ca ] Se pare că cuvântul adulmeca are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL adulmeca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma plan bisector?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul adulmeca se conjugă: ei ele adúlmecă
