 | as |
|
| Admite [ ad-mi-te ] VEZI SINONIME PENTRU admite PE ESINONIME.COM definiția cuvântului admite în mai multe dicționareDefinițiile pentru admite din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a admite (forma la infinitiv) A admite conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE, admit, verb III. tranzitiv 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat și conform cu realitatea. Deschise o carte veche... o astrologie... bazată pe sistemul care admite pămîntul de centrid arhitecturii lumești. EMINESCU, N. 44. 2. A îngădui, a permite, a tolera. Nu se poate admite ca în statul-major conducător al clasei muncitoare să-și găsească loc scepticii, oportuniștii, capitaliștii, trădătorii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2624. ♦ A fi (provizoriu) de acord cu ceva. Admit că ai fost ocupat. Puteai totuși să dai un semn de viață. • Dacă admit în principiu acest gest, pot să le admit atunci pe toate. CAMIL PETRESCU, U. N. 187. 3. (Cu privire la o cerere, o doleanță, o reclamație) A da curs favorabil, a primi ca valabil. Cererea a fost admisă. ♦ (Complementul indică pe solicitator) A primi, a înscrie. Comisia a admis pe toți candidații prezentați la examen. – Formă gramaticală: participiu admis. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMITE verb 1. a accepta, a aproba, a consimți, a încuviința, a se îndupleca, a îngădui, a se învoi, a lăsa, a permite, a primi, (livresc) a concede, (învechit și popular) a se prinde, (învechit și regional) a se pleca, (Moldova și Bucovina) a pozvoli, (învechit) a aprobălui, a mulțumi, a ogodi. (A admite să se scoată la concurs postul vacant.) 2. a accepta, a primi. (L-a admite la club.) 3. a accepta, a consimți, a se învoi, a primi, a voi, a verb reflexiv:ea. (admite să fii soția mea?) 4. a accepta, a mărturisi, a recunoaște. (Pînă la urmă a admite că așa este.) 5. a accepta, a concepe, a îngădui, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a obicni, a volnici, (figurat fam.) a înghiți. (Cum poți admite una ca asta?) 6. a accepta, a împărtăși, a primi. (Nu admite opiniile lui.) 7. a presupune, a spune, a zice. (Să admite că nu-i cum susții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE, admít, verb III. tranzitiv A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – în franceză admettre (neologism din limba latină admittere). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru admite: admíte verb tranzitiv: [Atestat: EMINESCU, N. 44 / prezentul indicativ: admít/ Etimologie: franceza admettre, lat admittere] 1 A primi drept bun. 2 A considera ca adevărat. 3 A fi (provizoriu) de acord cu ceva. 4. A îngădui. 5 A da curs favorabil unei cereri. 6 A primi un solicitator. 7 A accepta un candidat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE, admít, verb III. tranzitiv A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi pe un solicitator, a accepta un candidat. – Din limba franceza admettre, latina admittere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru admite: admíte (admít, admís), verb – 1. A primi ca bun, a considera ca adevărat. – 2. A da curs favorabil unei cereri. – 3. A primi un solicitator, a acepta un candidat. < în franceză admettre. – derivat (din limba franceza ) admisibil, adjectiv; admisiune, substantiv feminin; inadmisibil, adjectiv Forme diferite ale cuvantului admite: admít admís Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE, admit, verb III. tranzitiv A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi un solicitator, a accepta un candidat. – Din limba franceza admettre, latina admittere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE verb III. trecut A primi, a lua drept bun, a socoti adevărat. ♦ A îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil (unei cereri etc.). ♦ A înscrie, a primi (la un examen). [< latina admittere, conform limba franceza admettre]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ADMITE: ADMÍTE verb trecut 1. a accepta, a lua drept bun. 2. a îngădui, a permite. 3. a da curs favorabil (unei cereri). 4. a primi (la un examen). (< latina admittere, după limba franceza admettre) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru admite: admíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele admít, imperfect persoana a treia singular: el / ea admiteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural admítă; gerunziu admițând; participiu admís Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru admite: admíte (a admite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele admít, imperfect persoana a treia singular: el / ea admiteá; conjunctiv prezent 3 să admítă; gerunziu admițấnd; participiu admís Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADMITE' admisiúneADMITÁNTadmitánțăADMITANȚMÉTRUADMÍTEADMÍTEREADMONESTÁAdmonestareadmonestát |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL admite Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului admite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A admite să se scoată la concurs postul vacant. L-a admite la club. Admite să fii soția mea? 4. Pînă la urmă a admite că așa este. Cum poți admite una ca asta? 6. Nu admite opiniile lui. Să admite că nu-i cum susții. L-a admite la club. Până la urmă a admite că așa este. Cum poți admite una ca asta? 6. Admíte a admite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele admít, imperfect persoana a treia singular: el / ea admiteá; conjunctiv prezent 3 să admítă; gerunziu admițấnd; participiu admís. |
GRAMATICA cuvântului admite? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului admite. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul admite poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE admite? Vezi cuvântul admite desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul admite?[ ad-mi-te ] Se pare că cuvântul admite are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL admite |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A o scoate la capăt cu ceva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
