 | as |
|
| Adjectiv [ ad-jec-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU adjectiv PE ESINONIME.COM definiția cuvântului adjectiv în mai multe dicționareDefinițiile pentru adjectiv din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADJECTIV: ADJECTÍV, adjective, substantiv neutru (Și în expresie adjectiv calificativ) Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe, însoțind și determinînd substantivul care exprimă numele acelui obiect sau al acelei ființe. • Adjectiv determinativ vezi determinativ. Adjectiv demonstrativ vezi demonstrativ. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adjectiv: adjectiv [Atestat: MACAROVICI, CH. 662 / Plural: adjective / Etimologie: franceza adjectif] 1 sn (Grm) Parte de vorbire flexibilă, care arată însușirea unui obiect sau a unei ființe și determină numărul acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz. 2 a (Chm) Care se adaugă la ceva. 3 a (Chm) Care necesită un adaos. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADJECTIV: ADJECTÍV, adjective, substantiv neutru Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe, însoțind și determinând substantivul care exprimă numele acelui obiect sau al acelei ființe. – în franceză adjectif (neologism din limba latină adjectivum). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADJECTIV: ADJECTÍV, adjective, substantiv neutru Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz. – Din limba franceza adjectif, latina adjectivum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADJECTIV: ADJECTÍV, adjective, substantiv neutru Parte de vorbire flexibilă care arată o însușire a unui obiect sau a unei ființe și determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz. – Din limba franceza adjectif, latina adjectivum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru adjectiv: *adjectív n., plural e (latina adjectivus, care se adaugă). gramatică Cuvînt adăugat unuĭ substantiv ca să-l califice saŭ să-l determine. Adj. Formă adjectivă saŭ adjectivală. – Fals adĭectiv. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ADJECTIV: ADJECTÍV substantiv neutru (gramatică) Clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv și denumește o însușire sau însoțește un substantiv. [< latina adiectivum, conform limba franceza adjectif]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ADJECTIV: ADJECTÍV substantiv neutru parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însușire. (< latina adiectivum, limba franceza adjectif) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ADJECTIV: ADJECTÍV adjective n. Parte de vorbire flexibilă care indică însușiri ale obiectelor și ființelor. /<lat. adjectivum, limba franceza adjectif Forme diferite ale cuvantului adjectiv: adjective Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru adjectiv: adjectiv n. vorbă adaosă la un substantiv spre a-l califica sau determina. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adjectiv: adjectív substantiv neutru, plural adjectíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adjectiv: adjectív substantiv neutru, plural adjectíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADJECTIV' ADIUNCT, -ĂADIUTÁNTadjacentADJARIAadjectívADJECTIVÁadjectiválADJECTIVÁREADJECTIVÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adjectiv Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adjectiv dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 662 / Plural: adjective / Etimologie: franceza adjectif] 1 sn Grm Parte de vorbire flexibilă, care arată însușirea unui obiect sau a unei ființe și determină numărul acestora, acordându-se cu ele în gen, număr și caz. ADJECTÍV adjective n. |
GRAMATICA cuvântului adjectiv? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adjectiv. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adjectiv poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE adjectiv? Vezi cuvântul adjectiv desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adjectiv?[ ad-jec-tiv ] Se pare că cuvântul adjectiv are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi în toane bune?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul adjectiv are forma: adjectíve
