 | as |
|
| Adî́nc [ a-dî́nc ] VEZI SINONIME PENTRU adî́nc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului adinc în mai multe dicționareDefinițiile pentru adinc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADÎ́NC: ADÎ́NC2, -Ă, adînci, adjectiv I. 1. (Despre cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de deschizătură, de gură. Bubuie văile adîncile. BENIUC, vezi 109. Ajunseră în capul unei văgăuni largi și adînci, crăpată peste maturi de scurgerea apelor. PREDA, Î. 137. Cheia [se află] în buzunarul adînc de la rochia țîțacăi. SADOVEANU, N. forme 23. • (Despre ape, considerînd distanța dintre fund și suprafață) Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adînc. SADOVEANU, N. forme 29. Apele line sînt adînci (= oamenii liniștiți în aparență ascund adesea porniri sau însușiri nebănuite). • figurat Luna limpede înflorea ca o față de aur pe săninul adînc al ceriului. EMINESCU, N. 29. O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi! EMINESCU, O. I 80. • (Adverbial) Fata-i întinse mînile și se priviră adînc în luminile ochilor, pe cînd muzica adia. SADOVEANU, O. IV 95. Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172. • (Urmat de determinări care indică o măsură) Cum ajung în pădure, sapă o groapă adîncă de un stat de om. CREANGĂ, P. 224. • Expresia: (A ajunge, a trăi etc.) pînă la adînci bătrînețe = (a trăi etc.) pînă la o vîrstă înaintată, la care cu greu ajunge cineva. Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A. 122. Au trăit... veseli și fericiți... pînă la adinei bătrînețe. CARAGIALE, O. III 85. ♦ (Despre diferite materii formînd un strat orizontal) Gros. Huma udă... nu era mai adîncă de două-trei capete. DUMITRIU, B. forme 63. 2. Care se află sau se întinde departe în (sau spre) interior. Strat adînc. Rădăcină adîncă. • (Adverbial) Mai adînc nu pătrunseră ploile. DUMITRIU, B. forme 63. • figurat [Luceafărul] o urma adînc în vis. De suflet să se prindă. EMINESCU, O. I 168. ♦ Care se întinde departe (în linie orizontală). Pedestrimea... se rinduia în «falange» sau «gloate adînci». BĂLCESCU, O. I 26. ♦ Greu de străbătut, des, compact. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul. ODOBESCU, S. III 35. ♦ Care vine sau pare că vine din interior; profund. Scoteam cîte-un suspin adînc din piepturile noastre. CREANGĂ, A. 124. • (Adverbial) Se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, B. forme 93. Arendașul suspină adînc. REBREANU, R. I 168. Răsuflă adînc de oboseală. CARAGIALE, O. III 52. ♦ Întins, vast. Și clocotesc și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, PATR. 67. 3. (Despre mișcări, în special despre plecăciuni, saluturi) Făcut prin înclinarea corpului (aproape) pînă jos. Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea. ALECSANDRI, P. P. 108. 4. (Despre voce, ton, timbru) Jos, profund, grav. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin, în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202 • (Adverbial) Încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88. ♦ (Despre culori) Intens. Cerul e de un albastru adînc. • (Adverbial) În aer era aur și-n grădine miros și-o umbră adînc-viorie. EMINESCU, N. 57. II. figurat 1. (Despre noțiuni abstracte; în opoziție cu superficial) Care ține de esența lucrurilor, care pătrunde în fondul, în miezul lucrurilor; temeinic, profund. Convingerea adîncă de venirea unor verb reflexiv:emuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată [pe Beldiceanu]. IONESCU- RION, C. 127. Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7. • (Adverbial) Ideologia marxist-leninistă pătrunde tot mai adînc și mai larg in mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/4. 2. (Cu nuanță intensivă) Desăvîrșit, deplin, total, intens; profund. O liniște adîncă domnea în pădure. SADOVEANU, O. VII 37. O noapte cumplită și-adîncă se varsă de sus. COȘBUC, P. I 294. Începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adînc. ISPIRESCU, L. 103. V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62. • (Adverbial) Pentru tăria paginilor tale Izbind în coasta veacului apus, Și pentru adevărul ce l-ai spus – Adînc îți mulțumim, Caragiale. CASSIAN, H. 77. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120. 3. (Neobișnuit, despre noțiuni de timp) Tîrziu. Era în ceasul adînc de după miezul nopții. CAMILAR, TEM. 130. – plural forme și: (învechit) adînce (EMINESCU, L. P. 180). Forme diferite ale cuvantului adínc: adínc-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADÎ́NC: ADÎ́NC1, adîncuri, substantiv neutru 1. Parte adîncă, adîncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior). vezi fund, străfund. Și dacă stele bat În lac Adîncu-i luminîndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninîndu-mi gîndul. EMINESCU, O. I 193. [Ștefan cel Mare] punea hotar pămîntului dăruit cuhnile dealurilor, matcele apelor, adîncul văilor și uneori orizontul. NEGRUZZI, S. I 273. • (Poetic) [Cocoșul] are un cîntec înalt, prelung, mai cu samă cînd se descuie adîncurile primăverii, cînd afară stelele arată ca niște flori. CAMILAR, TEM. 26. Cu ochii albaștri și cuvioși, precum albastru și cuvios e adîncul ceriului. EMINESCU, N. 59. • Expresia: Din (sau în sau pînă-n) adîncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul. Femeia ridică ochii in sus, clătină din cap și-un oftat porni din adîncul sufletului, pe cînd două lacrimi îi alunecară pe obraji. DUNĂREANU, CH. 109. Și-ți midțumesc... din adîncul sufletului pentru bunătatea ce ai. ISPIRESCU, L. 181. ♦ Prăpastie, abis. Unul [din cocori] cade-n adînc, fulgerat. TOMA, C. vezi 80. ♦ (Metaforic, în basme) Infern, iad. S-a tot dus pe sub pămînt pînă ce a ajuns la poarta iadului. – Cine ești tu? îl întrebă împăratul adîncului. NEGRUZZI, S. I 87. 2. (La plural ) Depărtare mare; spațiu întins, larg; prin extensie loc ascuns, așezat departe; adîncime (2). În răsunetul adîncurilor, caii de la rădvane mergeau și ei la pasiv SADOVEANU, O. I 299. Își aduse aminte vag... de pădurea Cotoșmanei și de unele întimplări mai vechi, petrecute prin adincurile ei. GALACTION, O. I 265. Adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. IOSIF, P. 88. Văzusem un nor mohorît Venind din adîncuri de zare. COȘBUC, P. I 235. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADÎNC: ADÎNC adjectiv, s. 1. adjectiv afund, profund, (rar) adîncos. (Oceanul adinc.) 2. adjectiv mare. (O apă adinc.) 3. substantiv adîncime, afund, fund, profunzime, străfund. (Din adinc lacului.) 4. substantiv adîncime, afund, fund, măruntaie (la plural), profunzime, străfund, (regional) afundiș, afunzime, (figurat) baiere (la plural), (învechit figurat) mațe (la plural). (În adinc pămîntului.) 5. substantiv abis, prăpastie, (rar) noian, (livresc), genune, hău, (învechit și regional) prăpăstenie, (prin Moldova și Olt.) prăval, (prin Transilvania) risipitură, (prin Maramures și Transilvania) stană, (învechit) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A căzut în adinc.) 6. adjectiv compact, dens, des, greu, gros. (Întuneric adinc, ceață adinc. ) 7. adjectiv intim, lăuntric, profund. (Natura adinc a unui fenomen.) 8. adjectiv absolut, complet, deplin, desăvîrșit, perfect, profund, total. (O liniște adinc.) 9. adjectiv capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livresc) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri adinc.) 10. adjectiv grav, gros, jos, profund, (figurat) cavernos. (O voce adinc; un timbru adinc.) 11. adjectiv profund, serios, temeinic, (figurat) pătrunzător. (O judecată adinc.) 12. adjectiv intens, mare, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție adinc.) 13. adjectiv acut, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (O durere adinc.) 14. adjectiv greu, profund. (Un somn adinc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru adî́nc: 1) adî́nc, -ă adjectiv, plural forme ĭ (latina aduncus, încovoĭat, despre uncus, cîrlig). Cu fundu depărtat de suprafață, de margine, de intrare (profund): apă, fîntînă, pădure adîncă. Care pătrunde adînc: rană adîncă. figurat Mare, intens: noapte, durere, ignoranță, liniște adîncă. Greŭ de pătruns: mister adînc. Foarte pătrunzător: ochĭ, spirit, cugetător, politic adînc. Închinăciune adîncă, făcută închinîndu-te foarte jos. Adîncĭ bătrînețe, lungĭ bătrînețe. S. m. Adîncime, fund: În adîncu mărilor, codrilor. figurat A dori din adîncu sufletuluĭ, a suspina din adîncu inimiĭ. La adînc, unde e apa adîncă, la larg, în largu apeĭ, departe de mal. adverb Pînă în adînc: cuțitu a pătruns adînc, adînc întristat. Forme diferite ale cuvantului adínc: adínc-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru adî́nc: 2) adî́nc, a -á vezi trecut Vechĭ Adîncesc. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADINC' AdimireștiADINAMadinámicadinamíeadî́ncadîncátadîncătúrăADÎNCÍadîncíme |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adî́nc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adî́nc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Oceanul adî́nc. O apă adî́nc. Din adî́nc lacului. În adî́nc pămîntului. A căzut în adî́nc. Întuneric adî́nc, ceață adî́nc. Natura adî́nc a unui fenomen. O liniște adî́nc. Prefaceri adî́nc. O voce adî́nc; un timbru adî́nc. O judecată adî́nc. O impresie, o emoție adî́nc. O durere adî́nc. Un somn adî́nc. |
GRAMATICA cuvântului adî́nc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adî́nc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adî́nc poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE adî́nc? Vezi cuvântul adî́nc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adî́nc?[ a-dî́nc ] Se pare că cuvântul adî́nc are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL adî́nc Inţelegi mai uşor cuvântul adî́nc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe pînă la adînci bătrînețe = a trăi etc Din sau în sau pînă-n adîncul sufletului sau al inimii, al ființei = din tot sufletul |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mai alaltăseară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
