 | as |
|
| Adevărat [ a-de-vă-rat ] VEZI SINONIME PENTRU adevărat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului adevarat în mai multe dicționareDefinițiile pentru adevarat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ADEVĂRAT: ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adjectiv 1. (În opoziție cu mincinos) Conform cu adevărul. Multe se vorbiră Multe, lele Firă, Dar adevărate Nu-s în lume toate. COȘBUC, P. II 157. Nu se știe care din toate acele vorbe este cea adevărată. CREANGĂ, P. 233. • (Adverbial) Adevărat! încuviințară oamenii. PAS, L. I 11. Adevărat e că te-nsori? despre ZAMFIRESCU, R. 40. Care e capitala județului Buzău? – Mizilul... – Nu e adevărat... e Buzăul. CARAGIALE, O. II 182. Mă... cheamă nineaca... – Nu-i adevărat... Stai aici. ALECSANDRI, T. I 210. Spune-mi, bade-adevărat, Pentru cine m-ai lăsat? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 254. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, real. Din clocotul fierbinte al vieții celei noi Țîșnește poezia adevărată, vie. DEȘLIU, G. 6. Așa, poete, Cîntă viața Cea adevărată, Socialistă. FRUNZĂ, S. 53. El este adevăratul nepot al Împăratului-Verde. CREANGĂ, P. 278. • (Adverbial) O istorie adevărat națională ne lipsește. BĂLCESCU, O. I 7. • Locuţiune adverbiala Cu (sau de) adevărat = Într-adevăr. Vă cutremurați... evocînd sumbra dramă cu Țepeș, neînțelegîndu-vă între voi dacă atunci cînd domnitorul a dat cu pumnalul în pieptul turcului... l-a omorît de-adevărat. PAS, Z. I 188. Să știi, cumnate...că acest fecioraș al dumitale e cu adevărat năzdrăvan. SADOVEANU, N. forme 13. Se încredința că cel adevărat asemine vin nu băuse de cînd era. NEGRUZZI, S. I 83. • Autentic, original, nefalsificat. Diamant adevărat. • Aceasta este iscălitura noastră adevărată. DUMITRIU, B. forme 11. ♦ Netăgăduit, în toată puterea cuvîntului. Ai să pricepi mai tîrziu, cînd vei fi pescar adevărat. SADOVEANU, N. forme 30. Cine a aflat în lume prieten adevărat, El o comoară bogată-n viața sa a cîștigat. PANN, P. vezi III 19. 3. (În opoziție cu greșit) Just, corect, drept. • (Adverbial) Și adevărat, îți pare Că pe bolta lucitoare, Ca-ntr-o mină uriașe, Joacă focuri de lămpașe. DEȘLIU, M. 61. Adevărat că hambarul cel nou e mai depărtișor. REBREANU, R. I 99. Adevărat, nu e nici o asemănare între voi amîndoi. NEGRUZZI, S. I 64. Forme diferite ale cuvantului adevarat: adevarat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ADEVĂRAT: ADEVĂRAT adjectiv, adverb 1. adjectiv aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru adevarat.) 2. adverb cert, serios, sigur. (- Așa s-au întîmplat lucrurile! – adevarat?) 3. adjectiv corect, drept, exact, just. (Concluzii adevarat.) 4. adverb drept, just. (A vorbit adevarat.) 5. adjectiv autentic, curat, neaoș, veritabil, (popular și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, țăran adevarat.) 6. adjectiv efectiv, real. (Plecarea lui adevarat din oraș a avut loc a doua zi.) 7. adjectiv real, sincer. (Un sentiment de adevarat admirație.) 8. adjectiv autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă adevarat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru adevărat: adevărát, -ă adjectiv Conform adevăruluĭ. Sincér: amic adevărat. Care are calitățile esențiale naturiĭ sale: un diamant adevărat. Convenabil, potrivit: ĭacă adevăratu săŭ loc! Astr. Timp adevărat, timp măsurat pin mișcarea reală a pămîntuluĭ. adverb În adevăr: adevărat așa (vechĭ cu adevărat). – Vechĭ și deadevăr (ea dift.), adjectiv și adverb, fem. ară, plural ere. Forme diferite ale cuvantului adevarat: adevarat-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adevărat: adevărát2, adevarată [Atestat: BIBLIA (1688) [prefață], 5/8 / Plural: adevaratați, adevarate / Etimologie: adevăra] 1 a Care corespunde adevărului Si: (înv) adeverit (2). 2 Real. 3 Încredințat Si: convins, (înv) adeverit2 (2). 4 (Îoc fals) Veritabil. 5 (Pex; despre oameni și manifestările lor) Sincer. 6-7 a, av (Îoc greșit) Corect, drept. 8 av (Îlav) Cu sau cu de adevarat, (înv) pre adevarat Într-adevăr. 9 i (Înv) Amin. Forme diferite ale cuvantului adevarat: adevarată Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ADEVĂRAT: ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. • Locuţiune adverbiala Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziție cu greșit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – vezi adevăra. Forme diferite ale cuvantului adevarat: adevarat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ADEVĂRAT: ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adjectiv 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. • Loc adverb Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziție cu greșit) Drept, just, corect. 4. Sincer. – vezi adevăra. Forme diferite ale cuvantului adevarat: adevarat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ADEVĂRAT: ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adjectiv 1. (În opoziție cu mincinos; adesea adverbial) Conform cu adevărul. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, real. • Locuţiune adverbiala Cu adevărat = într-adevăr. ♦ Autentic, original, nefalsificat. ♦ Netăgăduit. 3. (În opoziție cu inexact; adesea adverbial) Just, corect, drept. – vezi adevăra. Forme diferite ale cuvantului adevarat: adevarat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ADEVĂRAT: ADEVĂRÁT2 adevarattă (adevaratți, adevaratte) 1) Care este în concordanță cu adevărul și cu realitatea; drept; just. Știre adevarattă. 2) Care este veritabil, nefalsificat. Iscălitură adevarattă. • Cu adevarat într-adevăr; drept. 3) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept. Prieten adevarat. Om adevarat. /Din adevăr Forme diferite ale cuvantului adevarat: adevarattă adevaratți adevaratte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru adevărat: adevărat, -ă, adevărați, -te adjectiv (adol.) care are calitatea originală; de calitate superioară Forme diferite ale cuvantului adevarat: adevarat-ă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Adevărat: Adevărat ≠ eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru adevărat: adevărát adjectiv masculin, plural adevăráți; forme singular adevărátă, plural adevăráte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru adevărat: adevărát1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: adevaraturi / Etimologie: adevăra] (Îvr) Adevăr (6). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru adevărat: adevărát adjectiv masculin, plural adevăráți; forme adevărátă, plural adevăráte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ADEVĂRAT: ADEVĂRÁT1 adverb În conformitate cu adevărul; just. /Din adevăr Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru adevărat: adevărat a. conform adevărului: așa cum este și nu altminterea. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'ADEVARAT' AdevăradevăráadevărăciúneadevăráreAdevăratadevărătáteadevărătúrăADEVĂRULadevăsésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL adevărat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului adevărat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un lucru adevărat. - Așa s-au întîmplat lucrurile! – adevărat? 3. Concluzii adevărat. A vorbit adevărat. Moldovean, țăran adevărat. Plecarea lui adevărat din oraș a avut loc a doua zi. Un sentiment de adevărat admirație. Artă adevărat. Un lucru adevărat. - Așa s-au întâmplat lucrurile! – adevărat? 3. Concluzii adevărat. A vorbit adevărat. Moldovean, țăran adevărat. Artă adevărat; bea o cafea adevărat. Adevărát2, adevărată [Atestat: BIBLIA 1688 [prefață], 5/8 / Plural: adevăratați, adevărate / Etimologie: adevăra] 1 a Care corespunde adevărului Si: înv adeverit 2. 8 av Îlav Cu sau cu de adevărat, înv pre adevărat Într-adevăr. ADEVĂRÁT2 adevărattă adevăratți, adevăratte 1 Care este în concordanță cu adevărul și cu realitatea; drept; just. Știre adevărattă. Iscălitură adevărattă. • Cu adevărat într-adevăr; drept. Prieten adevărat. Om adevărat. Adevărát1 sn [Atestat: MDA ms / Plural: adevăraturi / Etimologie: adevăra] Îvr Adevăr 6. |
GRAMATICA cuvântului adevărat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului adevărat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul adevărat poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE adevărat? Vezi cuvântul adevărat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul adevărat?[ a-de-vă-rat ] Se pare că cuvântul adevărat are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL adevărat Inţelegi mai uşor cuvântul adevărat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala Cu sau de adevărat = Într-adevăr Locuţiune adverbiala Cu adevărat = într-adevăr Loc adverb Cu adevărat = într-adevăr Locuţiune adverbiala Cu adevărat = într-adevăr |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL adevărat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Pentatonic, -ă, pentatonice, adjectiv muzică; în sintagmele gamă pentatonică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
