 | as |
|
| Acuzator [ a-cu-za-tor ] VEZI SINONIME PENTRU acuzator PE ESINONIME.COM definiția cuvântului acuzator în mai multe dicționareDefinițiile pentru acuzator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR: ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adjectiv (Uneori substantivat) (Persoană) care acuză, care învinuiește. Procesul ceferiștilor, la care conducătorii luptelor de la Grivița s-au transformat din acuzați în acuzatori împotriva guvernului terorist de atunci și împotriva regimului reacționar pe care îl reprezenta, a avut un răsunet internațional în cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 17. • Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. vezi procuror. Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR: ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care acuză, care învinuiește. • Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din limba franceza accusateur. Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR: ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care acuză, care învinuiește. • Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din limba franceza accusateur. Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR: ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care acuză, care învinuiește. • (Substantivat) Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. – După limba franceza accusateur. Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR: ACUZATÓR acuzatoroáre (acuzatoróri, acuzatoroáre) și substantival Care acuză; care învinuiește. • acuzator public persoană care susține învinuirea în procesele penale. /<fr. accusateur Forme diferite ale cuvantului acuzator: acuzatoroáre acuzatoróri acuzator Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACUZATOR: ACUZATOR substantiv, adjectiv 1. substantiv (juridic; în unele țări) procuror, (învechit) minister public. 2. adjectiv (juridic) incriminator. (Faptă acuzator.) 3. adjectiv (rar) rechizitorial. (Un ton acuzator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR: ACUZATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin și forme (Cel) care acuză. • Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. [conform limba franceza accusateur]. Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACUZATÓR: ACUZATÓR, -OÁRE adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care acuză. ♦ acuzator public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< limba franceza accusateur) Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oÁre Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acuzator: acuzator, acuzatoroare substantiv masculin și feminin a [Atestat: DA / Plural: acuzatori, acuzatoroare / Etimologie: franceza accusateur] (Persoană) care acuză. Forme diferite ale cuvantului acuzator: acuzatoroare Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acuzator: acuzatór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural acuzatóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural acuzatoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acuzator: acuzatór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural acuzatóri; forme singular și plural acuzatoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru acuzator: acuzator m. cel ce acuză sau pârăște pe cineva, pârîș. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru acuzator: *acuzatór, -oáre adjectiv Care acuză. Forme diferite ale cuvantului acuzator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACUZATOR' acuzátăACUZÁȚIEACUZAȚIÚNEACUZATÍVACUZATÓRacuzatoriálACVA-acvacultúrăacvadág |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acuzator Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acuzator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ACUZATÓR acuzatoroáre acuzatoróri, acuzatoroáre și substantival Care acuză; care învinuiește. • acuzator public persoană care susține învinuirea în procesele penale. Faptă acuzator. Un ton acuzator. Faptă acuzatoroare. Un ton acuzator. Acuzator, acuzatoroare substantiv masculin și feminin a [Atestat: DA / Plural: acuzatori, acuzatoroare / Etimologie: franceza accusateur] Persoană care acuză. |
GRAMATICA cuvântului acuzator? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acuzator. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acuzator poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE acuzator? Vezi cuvântul acuzator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acuzator?[ a-cu-za-tor ] Se pare că cuvântul acuzator are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL acuzator Inţelegi mai uşor cuvântul acuzator dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale Substantivat Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal ♦ acuzator public = în unele state procuror 2 în procesele criminale |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL acuzator |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Acid wolframic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul acuzator are forma: acuzatóri
