 | as |
|
| Act [ act ] VEZI SINONIME PENTRU act PE ESINONIME.COM definiția cuvântului act în mai multe dicționareDefinițiile pentru act din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACT: ACT, acte, substantiv neutru 1. (Urmat de diverse determinări) Manifestare a activității umane; acțiune, fapt. Semnarea tratatului de prietenie cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste cît și încheierea de tratate de prietenie cu alte țări democratice și doritoare de pace din vecinătatea noastră sînt acte de întărire a păcii generale și a independenței noastre, acte de asigurare a condițiilor externe favorabile pentru nestingherita continuare a operei de dezvoltare democratică și de ridicare economică a Romîniei. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 140. • Act istoric = acțiune, realizare, înfăptuire de importanță istorică pentru stat, pentru societate. Adînca nepotrivire în viața interioară a statului nostru, pricinuită de existența monarhiei, a fost lichidată prin actul istoric al înlăturării monarhiei. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 137. Act de autoritate = dispoziție, decizie, hotărîre care emană de la o autoritate. • Expresia: A face act de autoritate = a face uz (uneori abuz) de autoritatea pe care ți-o dă o anumită calitate sau situație. A face un act de dreptate = a recunoaște meritele sau drepturile cuiva, neluate în seamă pînă atunci. A lua act (de ceva) = a) a înregistra, a nota (ceva); b) a declara în mod formal că a luat cunoștință de ceva. A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe. 2. Rezultat al unei activități conștiente sau instinctive individuale, care are un scop sau care tinde spre realizarea unui scop; faptă, acțiune, lucrare. • Act reflex vezi reflex. 3. Diviziune mai mare în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice (marcată pe scenă prin coborîrea cortinei). Piesa «O scrisoare pierdută» de I. L. Caragiale are 4 acte. 4. Document emanat de la o autoritate, prin care se atestă un fapt, o obligație, o învoială sau care reprezintă o încheiere, o concluzie etc. Act de stare civilă. Cu acte in regulă, infractorii au fost deferiți justiției. ▭ Îl cheamă Ion C. Tudoran, dar acesta e un nume pentru actele de la primărie. BOGZA, C. O. 361. Din zilele principilor războinici, sau curînd după dînșii, se găsesc cele mai multe acte prin care moșnenii își vînd moșiile. BĂLCESCU, O. I 138. • Act de acuzare = încheiere scrisă, întocmită de autoritatea care a anchetat o cauză penală, și care servește ca bază de dezbateri la proces. • (figurat) Viața nouă a femeii muncitoare din țara noastră se deosebește fundamental de viața înrobită a femeilor din țările capitaliste și constituie un adevărat ac de acuzare împotriva putredei și fățarnicei «civilizații» imperialiste. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2575. ♦ (La plural ) Documente prin care se legitimează cineva. Ai acte? – plural și: (3, învechit) acturi (ALECSANDRI, S. 176). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACT: ACT, acte, substantiv neutru 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se atestă un fapt, o obligație, identitatea cuiva etc; înscris1. • Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăția cuiva. 2. Manifestare a activității umane; acțiune, faptă, fapt. • Expresia: A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoștință (de ceva); a afla. A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe. A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite. ♦ Rezultat al unei activități conștiente sau instinctive individuale care are un scop sau tinde către realizarea unui scop. 3. Diviziune principală a unei opere dramatice reprezentând o etapă în desfășurarea acțiunii. – Din latina actum, limba franceza acte. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACT: ACT, acte, substantiv neutru 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligație, identitatea cuiva etc. • Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăția cuiva. 2. Manifestare a activității umane; acțiune, faptă, fapt. • Expresia: A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoștință (de ceva). A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe. A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite. ♦ Rezultatul unei activități conștiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde către realizarea unui scop. 3. Diviziune principală a unei opere dramatice, reprezentând o etapă în desfășurarea acțiunii. – Din latina actum, limba franceza acte. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACT: ACT, acte, substantiv neutru 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligație, identitatea cuiva etc. • Act de acuzare = concluzie scrisă, întocmită de organele judiciare și servind ca bază de dezbateri la un proces. 2. Manifestare a activității umane; acțiune, fapt. • Expresia: A lua act (de ceva) = a declara în mod formal că a luat cunoștință (de ceva). A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe. A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite. ♦ Rezultat al unei activități conștiente sau instinctive individuale, care are un scop sau tinde către realizarea unui scop. 3. Diviziune mai mare în desfășurarea acțiunii unei opere dramatice. – latina literar actum (în franceză acte). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru act: act, fragment dintr-o lucrare lirică muzicală. Cuprinde, de obicei, unul sau mai multe tablouri sau scene formate – la rândul lor – din numere* (arii*, duete*, coruri (2), ansambluri solistice). Fragmentele cu caracter exclusiv instr. poartă numele de interludii* sau antracte*. Drama muzicală wagneriană și apoi opera* modernă tind să înlocuiască numerele, realizând un tot unitar până la lăsarea cortinei. Delimitarea scenelor devine astfel aproape imperceptibilă. Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACT: ACT substantiv neutru 1. Rezultatul unei acțiuni, al unei activități umane; acțiune, faptă. • A lua act (de ceva) = a afla, a înregistra, a nota; a face act de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe. 2. Document oficial care constată un fapt, o învoială, o obligație etc. • Act de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, folosită ca bază la dezbaterile unui proces. 3. Diviziune a unei piese de teatru. [< latina actus, conform limba franceza acte]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACT: ACT s. 1. document, dovadă, hîrtie, izvor, înscris, piesă, (învechit și popular) scris, (învechit si regional) scrisoare, (învechit) carte, izvod, încredințare, răvaș, sinet, teșcherea, uric, zapis. (Numeroase act atestă acest fapt istoric.) 2. document, hîrtie, legitimație. (Rog, prezentați actele!) 3. acțiune, faptă, (învechit) deală, (figurat) pasiv (Printr-un act hotărît; răspund de actele mele!) 4. eveniment. (actul Unirii.) 5. (TEATRU) (învechit) perdea. (Dramă în 5 act.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru act: act (ácte), substantiv neutru – 1. Document, înscris. – 2. Manifestare, acțiune, fapt. < în franceză acte. – derivat (din. limba franceza ) acțiune, substantiv feminin; acționa, verb; acționar, substantiv masculin; acționist, substantiv masculin (acționar); activ, adjectiv; activ, substantiv neutru (credit); activa, verb (a pune în mișcare); activist, substantiv masculin (agitator comunist); activitate, substantiv feminin; actual, adjectiv; actualist, substantiv masculin (adept al actualismului); actualitate, substantiv feminin; actualiza, verb; inacțiune, substantiv feminin; inactiv, adjectiv; inactual, adjectiv Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACT: ACT acte n. 1) Document oficial care adeverește un fapt. • act de acuzare încheiere scrisă asupra anchetării unei cauze penale, folosită ca bază la dezbaterile unui proces. 2) Manifestare a activității omului; faptă; acțiune. act de curaj. • A lua act de ceva a afla, a lua cunoștință de ceva. A face act de prezență a apărea undeva din politețe sau fiind obligat. 3) Diviziune a unei opere dramatice. Comedie în trei acte. /<lat. actum, limba franceza acte Forme diferite ale cuvantului act: acte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru act: áct sn [Atestat: KOGĂLNICEANU, arhaic I, 95 / Plural: acte, (înv) acturi / Etimologie: franceza acte, lat actum] 1 Manifestare a activității umane Si: acțiune, faptă. 2 (Îe) A face act de prezență A se duce într-un loc pentru puțin timp, din datorie sau din politețe. 3 (Îe) A lua act de ceva A constata. 4 Document eliberat de o autoritate prin care se atestă un fapt, o obligație etc. 5 Subdiviziune a unei opere dramatice. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru act: act n. 1. deciziunea unei autorități: a lua act de, a declara că se va ținea seamă de; act de acuzare, expunerea faptelor imputate unui acuzat; actele stării civile, registre în cari se înscriu nașterile, căsătoriile, morții; 2. înscris constatând o învoială sau o îndatorire: act de societate; 3. certificat: act de botez; 4. diviziunea unei piese teatrale: comedie în 3 acte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACT: ACT substantiv neutru 1. manifestare a unei activități; acțiune, faptă. ♦ a face act de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe. 2. document, înscris oficial. ♦ act de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces. 3. diviziune a unei opere dramatice. (< limba franceza acte, latina actum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru act: act substantiv neutru, plural ácte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru act: act substantiv neutru, plural ácte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru acắț: acắț, vezi acaț. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACT' acsionacsízacsizáracșórACTact de cultACT DE VORBIREÁCTĂACTAEA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL acắț Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acắț dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Numeroase acắț atestă acest fapt istoric. Rog, prezentați acắțele! 3. Acțiune, faptă, învechit deală, figurat pasiv Printr-un acắț hotărît; răspund de acắțele mele! 4. Acắțul Unirii. Dramă în 5 acắț. ACT acắțe n. • acắț de acuzare încheiere scrisă asupra anchetării unei cauze penale, folosită ca bază la dezbaterile unui proces. Acắț de curaj. • A lua acắț de ceva a afla, a lua cunoștință de ceva. A face acắț de prezență a apărea undeva din politețe sau fiind obligat. Comedie în trei acắțe. áct sn [Atestat: KOGĂLNICEANU, arhaic I, 95 / Plural: acắțe, înv acắțuri / Etimologie: franceza acte, lat actum] 1 Manifestare a activității umane Si: acțiune, faptă. 2 Îe A face acắț de prezență A se duce într-un loc pentru puțin timp, din datorie sau din politețe. 3 Îe A lua acắț de ceva A constata. Numeroase acắț atestă acest fapt istoric. Rog, prezentați acắțele! 3. Acắțul Unirii. Dramă în 5 acắț. |
GRAMATICA cuvântului acắț? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acắț. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul acắț poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE act? Vezi cuvântul act desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul act?[ act ] Se pare că cuvântul act are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL acắț Inţelegi mai uşor cuvântul acắț dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Act istoric = acțiune, realizare, înfăptuire de importanță istorică pentru stat, pentru societate Act de autoritate = dispoziție, decizie, hotărîre care emană de la o autoritate A face act de autoritate = a face uz uneori abuz de autoritatea pe care ți-o dă o anumită calitate sau situație A face un act de dreptate = a recunoaște meritele sau drepturile cuiva, neluate în seamă pînă atunci A lua act de ceva = a a înregistra, a nota ceva; b a declara în mod formal că a luat cunoștință de ceva A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe Act de acuzare = încheiere scrisă, întocmită de autoritatea care a anchetat o cauză penală, și care servește ca bază de dezbateri la proces Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăția cuiva A lua act de ceva = a declara în mod formal că a luat cunoștință de ceva; a afla A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăția cuiva A lua act de ceva = a declara în mod formal că a luat cunoștință de ceva A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite Act de acuzare = concluzie scrisă, întocmită de organele judiciare și servind ca bază de dezbateri la un proces A lua act de ceva = a declara în mod formal că a luat cunoștință de ceva A face act de prezență = a apărea undeva pentru scurt timp, din datorie sau din politețe A face un act de dreptate = a recunoaște meritele și drepturile unei persoane nedreptățite A lua act de ceva = a afla, a înregistra, a nota; a face act de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe Act de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, folosită ca bază la dezbaterile unui proces ♦ a face act de prezență = a apărea undeva, obligat sau din politețe ♦ act de acuzare = concluzie scrisă asupra anchetării unei cauze penale, bază la dezbaterile unui proces |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL acắț |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vișină sălbatică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul act are forma: ácte
