 | as |
|
| Accesoriu [ ac-ce-so-riu ] VEZI SINONIME PENTRU accesoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului accesoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru accesoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACCESÓRIU: ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adjectiv Care constituie un element secundar, care servește de adaos sau se adaugă la un lucru principal. Ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete, cu... adnotațiunile cele mai erudite, cu traducerile cele mai perfecte... ODOBESCU, S. II 364. (Mai ales la plural ; substantivat, n.) Piese și accesorii de automobil, ca să ne îmbunătățim așezarea... cu accesoriile absolut necesare... Avea Bibescu Leventa, ceva eu aceste «accesorii absolut necesare». Ele erau, după părerea lui și a doctorului Calalb, «primul pas spre civilizație»: două accesorii curate, cu pereți și acoperișuri de stuf. SADOVEANU, P. M. 16. Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACCESÓRIU: ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj., substantiv neutru (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. Adj. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea și supunându-se ca atare unor condiții de fond și de procedură comune. – Din limba franceza accessoire, latina accessorius. Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACCESÓRIU: ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj., substantiv neutru (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea și supunându-se ca atare unor condiții de fond și de procedură comune. – Din limba franceza accessoire, latina accessorius. Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru accesoriu: accesóriu, -ie [Atestat: HASDEU, I. C. 31 / V: -or, -oară / Plural: accesoriuii / Etimologie: franceza accessoire, lat accesorius] 1-2 sn, a (Obiect, piesă etc.) care constituie un element secundar, anex, complementar. 3 a (despre drepturi) Secundar în raport cu un altul, dar legat de acesta. Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriu-ie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACCESÓRIU: ACCESÓRIU2 accesoriui n. mai ales la plural 1) Piese anexe ale unei mașini sau ale unui aparat. accesoriui de automobil. 2) Obiecte mărunte (de îmbrăcăminte, de mobilier etc.). [silabe -riu] /<lat. accessorius, limba franceza accessoire Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCESÓRIU: ACCESÓRIU, -IE I. adjectiv care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial. II. adjectiv, substantiv neutru (obiect, piesă, dispozitiv) anex. (< limba franceza accessoire, latina accessorius) Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriu-ie Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCESÓRIU: ACCESÓRIU, -IE adjectiv Care însoțește un element principal, fiind dependent de acesta. ♦ (substantiv neutru; la plural ) Piese anexe ale unei mașini etc. [conform latina accessorius, limba franceza accessoire]. Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriu-ie Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACCESÓRIU: ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adjectiv Care constituie un element secundar. • (Substantivat, n.) Accesorii de îmbrăcăminte. – în franceză accessoire (neologism din limba latină accessorius). Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACCESÓRIU: ACCESÓRIU1 accesoriue (accesoriui) Care însoțește un element principal; suplimentar. [silabe -riu] /<lat. accessorius, limba franceza accessoire Forme diferite ale cuvantului accesoriu: accesoriue accesoriui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru accesoriu: accesoriu a. 1. care depinde de un lucru principal; 2. care se adaogă la cel principal: clauză accesorie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru accesoriu: accesóriu substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat accesóriul; plural accesórii, articulat accesóriile (silabe -ri-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru accesoriu: accesóriu2 [riu pronume rĭu] substantiv neutru, articulat accesóriul; plural accesórii, articulat accesóriile (-ri-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru accesoriu: accesóriu adjectiv masculin [-riu pronume -riu], forme accesórie (silabe -ri-e); plural m. și forme accesórii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru accesoriu: accesóriu1 [riu pronume rĭu] adjectiv masculin, forme accesórie (-ri-e); plural m. și forme accesórii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACCESORIU: ACCESORIU adjectiv anex, auxiliar, secundar, subsidiar. (Element accesoriu într-un ansamblu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACCESORIU' accesítaccesiúneaccesóraccesorístACCESÓRIUacciaccaturaACCIDÉNTACCIDENT AVIATICACCIDENT FONETIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ACCESÓRIU Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului accesoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 31 / V: -or, -oară / Plural: accesÓriuii / Etimologie: franceza accessoire, lat accesorius] 1-2 sn, a Obiect, piesă etc. ACCESÓRIU2 accesÓriui n. AccesÓriui de automobil. ACCESÓRIU1 accesÓriue accesÓriui Care însoțește un element principal; suplimentar. Element accesÓriu într-un ansamblu. |
GRAMATICA cuvântului ACCESÓRIU? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului accesoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ACCESÓRIU poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE accesoriu? Vezi cuvântul accesoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul accesoriu?[ ac-ce-so-riu ] Se pare că cuvântul accesoriu are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ACCESÓRIU |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagma inginerie genetică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul accesoriu are forma: accesórii
