|
Acceptare [ ac-cep-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU acceptare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului acceptare în mai multe dicționareDefinițiile pentru acceptare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACCEPTARE: ACCEPTÁRE, acceptări, substantiv feminin Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă; accept. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – vezi accepta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACCEPTARE: ACCEPTÁRE, acceptări, substantiv feminin Acțiunea de a accepta și rezultatul ei. ♦ Consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare. ♦ Semnătură de aprobare pusă pe o poliță prin care semnatarul se obligă să plătească la scadență suma din polița respectivă. ♦ Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. – vezi accepta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACCEPTARE: ACCEPTÁRE, acceptări, substantiv feminin Acțiunea de a accepta; primire, consimțire. ♦ (În decontările între întreprinderile socialiste) Consimțământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordin dat băncii de întreprinderea cumpărătoare pentru achitarea documentului de plată acceptat. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACCEPTARE: ACCEPTÁRE, acceptări, substantiv feminin Acțiunea de a accepta; primire. Acceptarea unei propuneri, a A fost o greșeală acceptarea lui Eliade la rolul de conducere, primirea lui în societatea «Frăția». CAMIL PETRESCU, B. 213. ♦ Consimțămîntul cuiva de a efectua o plată pe baza facturilor sau a altor documente prezentate la plată. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCEPTARE: ACCEPTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a accepta și rezultatul ei; primire, consimțire. ♦ (contabilitate) Consimțământul întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea unei cereri de plată emise de întreprinderea furnizoare; ordinul dat băncii pentru achitarea documentului de plată acceptat. [< accepta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCEPTARE: ACCEPTÁRE substantiv feminin 1. acțiunea de a accepta. 2. (contabilitate) consimțământ al întreprinderii cumpărătoare pentru achitarea furnizoare; accept. 3. (juridic) manifestare a voinței de a dobândi un drept, o moștenire, o ofertă. (< accepta) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACCEPTARE: ACCEPTARE s. 1. admitere, aprobare, consimțire, încuviințare. (acceptare scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. admitere, primire. (După acceptare lui în asociație.) 3. admitere, recunoaștere. (acceptare unui alt punct de vedere.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru acceptare: acceptáre substantiv feminin [Atestat: CADE / Plural: acceptareări / Etimologie: accepta] 1 Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept Si: acceptat1 (1). 2 Accept (1). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru acceptare: acceptáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat acceptării; plural acceptări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru acceptare: acceptáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat acceptắrii; plural acceptắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Acceptare: Acceptare ≠ dezaprobare, renunțare, respingere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACCEPTARE' AcceptabilacceptabilitáteacceptántacceptánțăAcceptareACCEPTÁTacceptáțieacceptațiúneacceptatór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Acceptare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului acceptare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Acceptare scoaterii la concurs a unui post vacant. După acceptare lui în asociație. Acceptare unui alt punct de vedere. Acceptáre substantiv feminin [Atestat: CADE / Plural: acceptareări / Etimologie: accepta] 1 Manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept Si: acceptat1 1. Acceptare unui alt punct de vedere. |
GRAMATICA cuvântului Acceptare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului acceptare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Acceptare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE acceptare? Vezi cuvântul acceptare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul acceptare?[ ac-cep-ta-re ] Se pare că cuvântul acceptare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Acceptare |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mare-vizir?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|