|
Accept [ ac-cept ] VEZI SINONIME PENTRU accept PE ESINONIME.COM definiția cuvântului accept în mai multe dicționareDefinițiile pentru accept din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru accept: accépt sn [Atestat: I. PANȚU, C. 287 / Plural: accepte / Etimologie: ger Akzept] 1 Consimțământ scris pe o poliță prin care o persoană desemnată de emitentul poliței se obligă să plătească beneficiarului, la scadență, suma prevăzută în poliță Si: acceptare, (înv) acceptațiune. 2 (Pex) Poliță. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACCEPT: ACCÉPT, accepte, substantiv neutru Document de credit emis de o întreprindere asupra alteia și prevăzut cu o mențiune semnată de aceasta din urmă, prin care se obligă să achite o anumită sumă de bani la termenul fixat de emitent. – germana Akzept (neologism din limba latină acceptus). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACCEPT: ACCÉPT substantiv neutru Consimțământ scris pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. ♦ Încuviințare, aprobare. – Din germana Akzept, latina acceptus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACCEPT: ACCÉPT, accepte, substantiv neutru Consimțământ scris de pe o poliță, prin care o persoană, desemnată de emitentul poliței, se obligă să achite beneficiarului, la scadență, suma de bani din poliță. – Din germana Akzept, latina acceptus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACCEPT: ACCEPT, accepte, substantiv neutru Hîrtie de valoare prin care cineva se obligă să achite o sumă de bani pînă la un anumit termen. vezi poliță. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCEPT: ACCÉPT substantiv neutru Înscris, act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. [< germana Akzept, conform latina acceptus]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCEPT: ACCÉPT substantiv neutru 1. înscris prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. 2. acord, aprobare. (< germana Akzept) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru accept: accept n. poliță, efect de comerț prin care o persoană se obligă să plătească la scadență o sumă hotărîtă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACCEPT: ACCÉPT accepte n. Act prin care cineva se obligă să achite o datorie la scadență. /<germ. Akzept, latina acceptus Forme diferite ale cuvantului accept: accepte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru accept: accépt substantiv neutru, plural accépte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru accept: accépt substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACCEPT' accentuațiúneaccentuatívaccentuézACCÉPEaccéptACCEPTÁAcceptabilacceptabilitáteacceptánt |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL accept Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului accept dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 287 / Plural: accepte / Etimologie: ger Akzept] 1 Consimțământ scris pe o poliță prin care o persoană desemnată de emitentul poliței se obligă să plătească beneficiarului, la scadență, suma prevăzută în poliță Si: acceptare, înv acceptațiune. ACCÉPT accepte n. |
GRAMATICA cuvântului accept? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului accept. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul accept poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE accept? Vezi cuvântul accept desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul accept?[ ac-cept ] Se pare că cuvântul accept are două silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ accelerație gravitațională?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|