 | as |
|
| Accent [ ac-cent ] VEZI SINONIME PENTRU accent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului accent în mai multe dicționareDefinițiile pentru accent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ACCENT: ACCÉNT, accente, substantiv neutru 1. Evidențiere a unei silabe într-un cuvînt sau a unui cuvînt într-o frază, prin mărirea intensității vocii sau prin varierea tonului. • Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale spre a arăta că silaba respectivă este accentuată. • Expresia: A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție specială, a-i arăta un interes deosebit. Industrializarea socialistă pune accentul pe dezvoltarea, în primul rînd, a industriei grele și mai cu seamă a industriei de mașini. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 34 • Semn grafic întrebuințat în scrierea unor limbi pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. Accent ascuțit. Accent circumflex. 2. Fel particular de a pronunța cuvintele într-o limbă sau într-un dialect. Accent moldovenesc. • Covaci... deși era ungur, vorbea romînește cu accentul de la București. DUMITRIU, N. 194. 3. Intonație afectivă, ton, mlădiere a vocii. Era în glasul dadacei mele accentul pe care îl cunoșteam, de mare îngrijorare înaintea primejdiei. SADOVEANU, N. forme 131. Deși atins de accentul acestui om, i-am replicat cu liniște. GALACTION, O. I 238. – plural și: (învechit) accenturi (NEGRUZZI, S. I 347). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
 Ce inseamna? |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ACCENT: ACCÉNT, accente, substantiv neutru 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. • Expresia: A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din limba franceza accent, latina accentus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ACCENT: ACCÉNT, accente, substantiv neutru 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. • Expresia: A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din limba franceza accent, latina accentus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru accent: accént substantiv neutru 1. Pronunțare mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic (sintagmă, propoziție, frază); unitate suprasegmentală intensivă; 2. accent grafic – semn diacritic folosit în scrierea unor limbi pentru a marca anumite particularități de pronunțare a vocalelor; 3. acccent metric/accent ritmic/accent prozodic – pune în evidență o anumită silabă în cadrul unei unități metrice sau ritmice; 4. În limbajul curent, mod de a vorbi (sau de a pronunța) relevant pentru proveniența etnică, regională sau socială a unui individ. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru accent: accént substantiv neutru 1. Pronunțare mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic (sintagmă, propoziție, frază); unitate suprasegmentală intensivă; 2. accent grafic – semn diacritic folosit în scrierea unor limbi pentru a marca anumite particularități de pronunțare a vocalelor; 3. accent metric/accent ritmic/accent prozodic – pune în evidență o anumită silabă în cadrul unei unități metrice sau ritmice; 4. În limbajul curent, mod de a vorbi (sau de a pronunța) relevant pentru proveniența etnică, regională sau socială a unui individ. Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ACCENT: ACCÉNT, accente, substantiv neutru 1. Scoaterea în relief a unei silabe, a unui cuvânt etc., prin mărirea intensității vocii sau prin intonație. ♦ Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, pentru a arăta că silaba respectivă este accentuată. • Expresia: A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit. ♦ Semn grafic întrebuințat în scrierea unor limbi, pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. 2. Fel particular de a pronunța cuvintele într-o limbă sau într-un dialect. 3. Intonație afectivă; ton. – în franceză accent (neologism din limba latină accentus). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCENT: ACCÉNT substantiv neutru 1. Intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt, pusă în evidență prin mărirea intensității vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensă a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indică accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limbă sau un dialect. 3. Intonație afectivă, mlădiere specială a tonului, a vocii. 4. (figurat) Importanță. [plural -te, (rar) -turi. / < latina accentus, conform limba franceza accent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ACCENT: ACCÉNT substantiv neutru 1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii. • semn grafic care indică această intonație. 2. (muzică) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord. 3. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect. 4. inflexiune afectivă a vocii. 5. (figurat) importanță. ♦ a pune ŭl (pe) = a sublinia, a scoate în relief. (< limba franceza accent, latina accentus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru accent: *accént n., plural e (latina accentus, despre ad, la, și cantus, cînt, cîntec). gramatică Pronunțare maĭ intensă a uneĭ silabe, indiferent de înălțimea vociĭ: accent tonic, ritmic. Pronunțare particulară: accent moldovenesc. Expresiune a vociĭ: accent plîngător. Un semn care se pune pe vocale: accent ascuțit. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru accent: accent n. 1. ridicarea sau coborîrea vocii pe silaba unei vorbe: accent tonic; 2. semnul ce se pune pe o silabă: accent ascuțit, grav, circumflex; 3. intonațiune particulară unei țări: accent moldovenesc; 4. inflexiunea vocii spre a exprima un sentiment sufletesc: dulcile accente ale melodiei. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru accent: accént sn [Atestat: NEGRUZZI, S. II, 14 / Plural: accente, (rar) accenturi / Etimologie: franceza accent, lat accentus] 1 Pronunțare mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei vocale, a unei silabe, a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte. 2 Semn grafic care marchează un accent (1). 3 (Pex) Pronunțare. 4 (Fig) Ton. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ACCENT: ACCÉNT accente n. 1) Pronunțare mai intensă a unei silabe sau a unui cuvânt. 2) Semn deasupra unei litere sau silabe, care indică locul și felul accentuării. 3) Mod specific de a vorbi o limbă. Vorbește cu un accent străin. /<fr. accent, latina accentus Forme diferite ale cuvantului accent: accente Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ACCENT: ACCENT s. 1. (învechit) ton. (Are accent pe ultima silabă.) 2. intonație, ton. (Vorbea cu un accent plin de căldură.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru accent: accént substantiv neutru (silabe ac-), plural accénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru accent: accént substantiv neutru, plural accénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ACCENT' ACCELERINEMÍEaccelerográfaccelerográmăaccelerométruACCÉNTaccénticACCENTUÁaccentuábilaccentuál |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL accent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului accent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii II, 14 / Plural: accente, rar accenturi / Etimologie: franceza accent, lat accentus] 1 Pronunțare mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei vocale, a unei silabe, a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte. ACCÉNT accente n. Vorbește cu un accent străin. Are accent pe ultima silabă. Vorbea cu un accent plin de căldură. Vorbea cu un accent plin de căldură. |
GRAMATICA cuvântului accent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului accent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul accent poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE accent? Vezi cuvântul accent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul accent?[ ac-cent ] Se pare că cuvântul accent are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL accent Inţelegi mai uşor cuvântul accent dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A pune accentul pe ceva = a da unei probleme o atenție specială, a-i arăta un interes deosebit A pune accentul pe ceva = a scoate în relief, a da atenție deosebită unei probleme A pune accentul pe ceva = a scoate în relief, a da atenție deosebită unei probleme A pune accentul pe ceva = a da unei probleme o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit ♦ a pune ŭl pe = a sublinia, a scoate în relief |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL accent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se rupe sau a-i rupe cuiva inima?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul accent are forma: accénte
