 | as |
|
| Abuz [ a-buz ] VEZI SINONIME PENTRU abuz PE ESINONIME.COM definiția cuvântului abuz în mai multe dicționareDefinițiile pentru abuz din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABUZ: ABÚZ, abuzuri, substantiv neutru 1. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. Abuz de tutun. 2. Depășire a legalității; faptă incorectă, ilegală. La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire, hotărînd și lefile slujbașilor și precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35. Abuz de autoritate (sau de putere) = delict săvîrșit de un funcționar sau de un organ administrativ care depășește limitele împuternicirii sale. Abuz de încredere = delict constînd în însușirea sau înstrăinarea fără drept a unui obiect încredințat de cineva spre păstrare. • Locuţiune adverbiala Prin abuz = în mod abuziv. Numai prin abuz se poate da cuvîntului «a cauza» sensul de «a strica». Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABUZ: ABÚZ, abuzuri, substantiv neutru 1. Încălcare a legalității; (concret) faptă ilegală. • Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. • Locuţiune adverbiala Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din limba franceza abus, latina abusus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABUZ: ABÚZ, abuzuri, substantiv neutru 1. Încălcare a legalității; (concret) faptă ilegală. • Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare. Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. • Locuţiune adverbiala Prin abuz = abuziv, exagerat. 3. (Rar) Eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc. – Din limba franceza abus, latina abusus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABUZ: ABÚZ, abuzuri, substantiv neutru 1. Depășire a legalității; (concret) faptă ilegală. • Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale. Abuz de încredere = delict constând din însușirea, înstrăinarea sau folosirea, în alte scopuri decât cele indicate, a unui obiect încredințat cuiva de cineva. 2. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. – în franceză abus (neologism din limba latină abusus). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABUZ: ABÚZ substantiv neutru 1. Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces. 2. Depășire a puterii, a unor prerogative; faptă ilegală. • Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcționar sau o instituție; abuz de încredere = delict constând din înșelarea încrederii cuiva; prin abuz = abuziv. [< limba franceza abus, latina abusus < abutor – a folosi rău]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abuz: abúz sn [Atestat: MAIORESCU, despre II, 226 / Plural: abuzuri / Etimologie: franceza abus, lat abusus] 1 Încălcare a legalității. 2 Faptă ilegală. 3 (Jur; îs) abuz de putere Delict săvârșit prin depășirea de către cineva a împuternicirii sale. 4 (Îs) abuz de încredere Delict săvârșit prin înșelarea încrederii cuiva. 5 întrebuințare fără măsură a ceva Si: exces. 6 (lav) Prin abuz Abuziv. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abuz: abúz substantiv neutru 1. întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalității; faptă ilegală. • abuz de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor; abuz de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva. (< limba franceza abus, latina abusus) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABUZ: ABÚZ abuzuri n. 1) Lipsă de măsură; tot ce depășește limitele normale; exces. abuz de medicamente. 2) juridic Încălcare a legalității; faptă ilegală. • abuz de putere faptă săvârșită de cineva prin depășirea împuternicirilor sale. Prin abuz în mod abuziv. /<fr. abus, latina abusus Forme diferite ale cuvantului abuz: abuzuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru abuz: *abúz n., plural urĭ (latina abúsus. vezi uz). Întrebuințare rea, excesivă saŭ nedreaptă: abuz de putere. Abuz de încredere, acțiunea de a abuza de încredere. plural Dezordinĭ: a comite multe abuzuri. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABUZ: ABUZ s. 1. exces, samavolnicie, silnicie, (învechit și regional) silă, (învechit) puternicie, (grecism învechit) catahris. (A fost blamat pentru abuzurile lui.) 2. exagerare, exces. (abuz la mîncare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru abuz: abuz n. 1. întrebuințare rea, excesivă sau nedreaptă: abuz de putere; 2. obiceiu rău: a reforma abuzurile; 3. înșelăciune: pedepsit pentru abuzuri. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abuz: abúz substantiv neutru, plural abúzuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abuz: abúz substantiv neutru, plural abúzuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABUZ' Abutilon darwiniiAbutilon megapotamicumAbutilon vitifoliumAbutilon x hybridumABÚZabuzáabuzáreabuzátabuzatór |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL abuz Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abuz dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Abúz sn [Atestat: MAIORESCU, despre II, 226 / Plural: abuzuri / Etimologie: franceza abus, lat abusus] 1 Încălcare a legalității. 3 Jur; îs abuz de putere Delict săvârșit prin depășirea de către cineva a împuternicirii sale. 4 Îs abuz de încredere Delict săvârșit prin înșelarea încrederii cuiva. 6 lav Prin abuz Abuziv. ABÚZ abuzuri n. Abuz de medicamente. • abuz de putere faptă săvârșită de cineva prin depășirea împuternicirilor sale. Prin abuz în mod abuziv. A fost blamat pentru abuzurile lui. Abuz la mîncare. A fost blamat pentru abuzurile lui. |
GRAMATICA cuvântului abuz? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abuz. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul abuz poate fi: substantiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE abuz? Vezi cuvântul abuz desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul abuz?[ a-buz ] Se pare că cuvântul abuz are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL abuz Inţelegi mai uşor cuvântul abuz dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeAbuz de autoritate sau de putere = delict săvîrșit de un funcționar sau de un organ administrativ care depășește limitele împuternicirii sale Abuz de încredere = delict constînd în însușirea sau înstrăinarea fără drept a unui obiect încredințat de cineva spre păstrare Locuţiune adverbiala Prin abuz = în mod abuziv Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic Locuţiune adverbiala Prin abuz = abuziv, exagerat Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale Abuz de încredere = înșelăciune care constă din însușirea ilegală, înstrăinarea sau refuzul de restituire a unui obiect încredințat spre păstrare sau spre utilizare Abuz de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic Locuţiune adverbiala Prin abuz = abuziv, exagerat Abuz de putere = delict săvârșit de cineva prin depășirea atribuțiilor sale Abuz de încredere = delict constând din însușirea, înstrăinarea sau folosirea, în alte scopuri decât cele indicate, a unui obiect încredințat cuiva de cineva Abuz de putere = delict constând din trecerea peste împuternicirea pe care o are un funcționar sau o instituție; abuz de încredere = delict constând din înșelarea încrederii cuiva; prin abuz = abuziv abuz de putere = infracțiune manifestată prin depășirea atribuțiilor; abuz de încredere = infracțiune constând din înșelarea încrederii cuiva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL abuz |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A rămâne în cămașă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul abuz are forma: abúzuri
