 | as |
|
| Aburca [ a-bur-ca ] VEZI SINONIME PENTRU aburca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului aburca în mai multe dicționareDefinițiile pentru aburca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a aburca (forma la infinitiv) A aburca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABURCA: ABURCÁ, abúrc, verb I. 1. reflexiv A se urca, a se sui; a se cățăra. Jder bătrînul se aburcă în șa cu destulă ușurință pentru cei cincizeci și cinci de ani ai lui. SADOVEANU, forme J. 66. Încalecă pe cal și se aburcă cu dînsul în înaltul cerului. SBIERA, P. 55. Începe a se aburca pe cireș în sus. CREANGĂ, A. 49. • figurat S-a topit amurgul plin ca o făclie, Tighelind cu aur norii de nămol, Și acu se-aburcă seara peste deal Domol. DEȘLIU, N. 51. ♦ tranzitiv A ajuta pe cineva să se urce; a urca. Îl aburcă [pe Ruset] de subsuori pe trepte. SADOVEANU, Z. C. 345. 2. tranzitiv A ridica, a lua în spinare. Bator era un animal bun și blînd, așa că taica Visalon aburca adeseori pe nepotul său Traian de-a călarea și-l proptea zîmbind. VORNIC, O. 156. Oșlobanu ia atunci lemnele din carul omului... apoi, săltîndu-le și aburcîndu-le cam anevoie, le umflă în spate. CREANGĂ, A. 83. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru aburca: aburcá (-c, át), verb – 1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un derivat in limbaj vulgar sau argou / jargou al latina ŏrior, conform urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Pușcariu, ZRPh., XXXI, 616 și acceptată de DAR și REW 606, pleacă de la latina *arboricare < arbor. Explicația nu convinge, nu numai datorită ciudățeniei imaginii, ci și pentru că nu se ține seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca și, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună. Forme diferite ale cuvantului aburca: aburca-c aburcaát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABURCA: ABURCÁ, abúrc, verb I. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. conform urca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABURCA: ABURCÁ, abúrc, verb I. tranzitiv și reflexiv (regional) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se, a (se) cățăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – Et. nec. conform urca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABURCA: ABURCÁ, abúrc, verb I. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) urca, a (se) sui cățărându-se; a (se) ridica. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru aburca: aburcá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: CREANGĂ, A. 49 / prezentul indicativ: aburc] Etimologie: nesigură cf urca] (Mol) 1-2 (Reg) A (se) urca. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru aburca: aburcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu abúrc, persoana a treia singular: el / ea și plural abúrcă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru aburca: aburca verb vezi CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru aburca: aburcá (a aburca) (popular) verb, indicativ prezent 3 abúrcă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABURCA' aburáaburáreaburátabúrcABURCÁaburcáreaburcátABUREÁLĂABURÉL |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL aburca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului aburca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Aburcá a aburca popular verb, indicativ prezent 3 abúrcă. |
GRAMATICA cuvântului aburca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului aburca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul aburca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE aburca? Vezi cuvântul aburca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul aburca?[ a-bur-ca ] Se pare că cuvântul aburca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL aburca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Membrană hialoidă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul aburca se conjugă: ei ele abúrcă
