 | as |
|
| Abstrage [ ab-stra-ge ] VEZI SINONIME PENTRU abstrage PE ESINONIME.COM definiția cuvântului abstrage în mai multe dicționareDefinițiile pentru abstrage din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a abstrage (forma la infinitiv) A abstrage conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE: ABSTRÁGE, abstrág, verb III. tranzitiv (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcînd abstracție de rest. Mai mulți factori fiind legați împreună și influențîndu-se unul de altul, noi, pentru a analiza, abstragem un singur factor, ca să-i arătăm însemnătatea relativă. GHEREA, ST. Hristos I 124. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE: ABSTRÁGE, abstrág, verb III. tranzitiv (Rar) A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din limba franceza abstraire (după trage). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE: ABSTRÁGE, abstrag, verb III. tranzitiv A desprinde o însușire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparține; a judeca izolat, în afara unui context. – Din limba franceza abstraire (după trage). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE: ABSTRÁGE, abstrág, verb III. tranzitiv (Rar) A desprinde dintr-un complex; a lua în considerare în mod izolat, făcând abstracție de rest. – în franceză abstraire (după trage). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abstrage: abstráge verb tranzitiv: [Atestat: DA / prezentul indicativ: abstrag / Etimologie: franceza abstraire după trage] (C.i. părți, însușiri izolate etc.) 1 A desprinde de întreg. 2 A judeca izolat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abstrage: abstráge verb I. trecut a efectua o abstractizare. II. reflexiv a se izola de realitatea înconjurătoare. (după limba franceza abstraire, latina abstrahere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSTRAGE: ABSTRÁGE verb III trecut A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< latina abstrahere, conform limba franceza abstraire, după trage]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abstrage: abstráge (a abstrage) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele abstrág, imperfect persoana a treia singular: el / ea abstrăgeá; participiu abstrás Forme diferite ale cuvantului abstrage: abstragea abstrage Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru abstrage: abstrage vezi a considera numai unul din caracterele obiectului în afară de celelalte. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abstrage: abstráge verb (silabe mf. abs-) → trage Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABSTRAGE' abstractizántAbstractizareABSTRACTIZÁTabstrágabstrágeabstrágereabstrásabstrúsabstrúz |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL abstrage Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abstrage dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Abstráge a abstrage verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele abstrág, imperfect persoana a treia singular: el / ea abstrăgeá; participiu abstrás. |
GRAMATICA cuvântului abstrage? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abstrage. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul abstrage poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE abstrage? Vezi cuvântul abstrage desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul abstrage?[ ab-stra-ge ] Se pare că cuvântul abstrage are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Anofel, anofeli, adjectiv în sintagma țânțar anofel?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
