|
Abstinent [ ab-sti-nent ] VEZI SINONIME PENTRU abstinent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului abstinent în mai multe dicționareDefinițiile pentru abstinent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSTINENT: ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din limba franceza abstinent, latina abstinens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSTINENT: ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din limba franceza abstinent, latina abstinens, -ntis. Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSTINENT: ABSTINÉNT abstinenttă (abstinentți, abstinentte) și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om abstinent. [silabe ab-sti-] /<fr. abstinent, latina abstinens, abstinentntis Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinenttă abstinentți abstinentte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSTINENT: ABSTINÉNT, -Ă substantiv masculin și forme Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [conform limba franceza abstinent, latina abstinens]. Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru abstinent: abstinént, -ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care se abține de la unele alimente, băuturi, de la satisfacerea unor necesități fiziologice etc. Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-ă Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abstinent: abstinént, abstinentă substantiv masculin și feminin a [Atestat: DA / Plural: abstinentnți, abstinente / Etimologie: franceza abstinent] 1-2 (Persoană) care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc. Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinentă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSTINENT: ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care își impune anumite restricții. – în franceză abstinent (neologism din limba latină abstinens, -ntis). Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSTINENT: ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, substantiv masculin și forme Persoană care își impune anumite restricții, care nu-și îngăduie excese. Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abstinent: abstinént, -ă adjectiv, substantiv masculin forme (cel) care practică abstinența. (< limba franceza abstinent, latina abstinens) Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru abstinent: *abstinént, -ă adjectiv (latina ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva. Forme diferite ale cuvantului abstinent: abstinent-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru abstinent: abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abstinent: abstinént substantiv masculin, plural abstinénți Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abstinent: abstinént substantiv masculin, plural abstinénți Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABSTINENT' abstenționísmabstenționístABSTENȚIÚNEabstergéntabstinéntABSTINÉNȚĂAbstractABSTRÁCȚIEABSTRACȚIONÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL abstinent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abstinent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii ABSTINÉNT abstinenttă abstinentți, abstinentte și substantival Care se abține de la excese; care este cumpătat la mâncare, băutură și alte necesități. Om abstinent. Abstinent, latina abstinens, abstinentntis. Abstinént, abstinentă substantiv masculin și feminin a [Atestat: DA / Plural: abstinentnți, abstinente / Etimologie: franceza abstinent] 1-2 Persoană care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc. |
GRAMATICA cuvântului abstinent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abstinent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul abstinent poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE abstinent? Vezi cuvântul abstinent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul abstinent?[ ab-sti-nent ] Se pare că cuvântul abstinent are trei silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gură de incendiu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|