eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție absolvire


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Absolvire [ ab-sol-vi-re ]
VEZI SINONIME PENTRU absolvire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului absolvire în mai multe dicționare

Definițiile pentru absolvire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru absolvire:
absolvíre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / Plural: absolvireri / Etimologie: absolvi] 1 Terminare (a unui an școlar), a unui ciclu (sau o formă de învățământ) Si: absolvit1 (1-3). 2 Iertare de păcate Si: absolvit1 (3).
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

ABSOLVIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLVIRE:
ABSOLVIRE s.

1. absolvență, isprăvire, terminare. (absolvire unei școli.)

2. cruțare, iertare, scutire. (absolvire de o pedeapsă, de o obligație.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ABSOLVIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSOLVIRE:
ABSOLVÍRE, absolviri, substantiv feminin Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență.

– vezi absolvi.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ABSOLVIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSOLVIRE:
ABSOLVÍRE, absolviri, substantiv feminin Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență.

– vezi absolvi.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ABSOLVIRE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSOLVIRE:
ABSOLVÍRE substantiv feminin Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. [< absolvi].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

absolvire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolvire:
absolvíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat absolvírii; plural absolvíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ABSOLVIRE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSOLVIRE:
ABSOLVÍRE substantiv feminin Acțiunea de a absolvi.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ABSOLVIRE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSOLVIRE:
ABSOLVÍRE substantiv feminin Acțiunea de a absolvi.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

absolvire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru absolvire:
absolvire forme terminarea studiilor.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

absolvire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolvire:
absolvíre substantiv feminin → solvire
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'ABSOLVIRE'
absolvátabsolvéntABSOLVÉNȚĂABSOLVÍABSOLVÍREabsolvitabsórbabsorbábilabsorbánt

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL absolvire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului absolvire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Absolvíre substantiv feminin [Atestat: MDA ms / Plural: absolvireri / Etimologie: absolvi] 1 Terminare a unui an școlar, a unui ciclu sau o formă de învățământ Si: absolvit1 1-3.
Absolvire unei școli.
Absolvire de o pedeapsă, de o obligație.
Absolvire unei școli.
Absolvire de o obligație.

GRAMATICA cuvântului absolvire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului absolvire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul absolvire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul absolvire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul absolvire are forma: absolvíri
VEZI PLURALUL pentru absolvire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE absolvire?
Vezi cuvântul absolvire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul absolvire?
[ ab-sol-vi-re ]
Se pare că cuvântul absolvire are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL absolvire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv fără de moarte?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
timp verbal simplu al modului indicativ, care exprimă o acțiune trecută, terminată de curând
popular umbreluță-de-apă, umbreluță-de-baltă
a veșnic, nemuritor; b despre obiecte foarte durabil, foarte trainic
scară ii 1 care reprezintă variația luminației în mai multe trepte între nivelul de alb și nivelul de negru, folosită pentru controlul și reglajul sistemelor de televiziune
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app