 | as |
|
| Absolvenţă [ ab-sol-ven-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU absolvenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului absolventa în mai multe dicționareDefinițiile pentru absolventa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSOLVENȚĂ: ABSOLVÉNȚĂ S. forme Terminarea unui ciclu de învățămînt după care urmează examenele pentru primirea diplomei; absolvire. Certificat de absolvență. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSOLVENȚĂ: ABSOLVÉNȚĂ substantiv feminin Terminare a unui ciclu de învățământ (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru absolvență: absolvénță ș/ [Atestat: DEX2 / Plural: absolventațe / Etimologie: absolvent] Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ Si: absolvire. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSOLVENȚĂ: ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, substantiv feminin Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSOLVENȚĂ: ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, substantiv feminin Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSOLVENȚĂ: ABSOLVÉNȚĂ substantiv feminin Terminare a unei forme de învățământ; absolvire. [< absolvent]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLVENȚĂ: ABSOLVENȚĂ substantiv absolvire, isprăvire, terminare. (După absolventa unei școli.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolvență: absolvénță substantiv feminin, genitiv dativ articulat absolvénței; plural absolvénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru absolvență: absolvénță substantiv feminin absolvire (1). (< absolvent + -ență) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolventă: absolvéntă substantiv feminin, genitiv dativ articulat absolvéntei; plural absolvénte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolvență: absolvénță substantiv feminin, plural absolvénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolventă: absolvéntă substantiv feminin, plural absolvénte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABSOLVENTA' absolváabsolváreabsolvátabsolvéntABSOLVÉNȚĂABSOLVÍABSOLVÍREabsolvitabsórb |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ABSOLVENȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului absolvenţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Absolvénță ș/ [Atestat: DEX2 / Plural: absolvenȚĂțe / Etimologie: absolvent] Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ Si: absolvire. După absolvenȚĂ unei școli. |
GRAMATICA cuvântului ABSOLVENȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului absolvenţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ABSOLVENȚĂ poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE absolvenţă? Vezi cuvântul absolvenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul absolvenţă?[ ab-sol-ven-ţă ] Se pare că cuvântul absolvenţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ABSOLVENȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu drept cuvânt?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul absolvență are forma: absolvénțe
