 | as |
|
| Absolutiza [ ab-so-lu-ti-za ] VEZI SINONIME PENTRU absolutiza PE ESINONIME.COM definiția cuvântului absolutiza în mai multe dicționareDefinițiile pentru absolutiza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a absolutiza (forma la infinitiv) A absolutiza conjugat la timpul prezent:
|
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru absolutiza: absolutiza verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: absolutizazéz / Etimologie: absolut + -iza] 1 A atribui, în mod eronat, unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau idei respective. 2 A considera, în mod greșit, o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSOLUTIZA: ABSOLUTIZÁ, absolutizez, verb I. tranzitiv A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de ansamblul căreia îi aparține. – Absolut + sufix -iza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSOLUTIZA: ABSOLUTIZÁ, absolutizez, verb I. tranzitiv A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare, rupând-o de complexul căreia îi aparține. – Absolut + sufix -iza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSOLUTIZA: ABSOLUTIZÁ verb I. trecut A da un caracter absolut; a rupe o latură a unui lucru din complexul căruia aparține și a o considera ca o entitate de sine stătătoare. [După limba rusă absolutizirovati]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru absolutiza: absolutizá, absolutizez verb I. trecut A socoti ceva ca absolut, îgnorind caracterul său relativ, limitat. Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru absolutiza: absolutizá verb trecut a atribui unui fapt, unei idei o valoare absolută. (< limba franceza absolutiser) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolutiza: absolutizá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu absolutizéz, persoana a treia singular: el / ea și plural absolutizeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolutiza: absolutizá (a absolutiza) verb, indicativ prezent 3 absolutizeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABSOLUTIZA' ABSOLUTÍSMABSOLUTÍSTabsolutísticabsoluțiúneabsolutizáabsolutizántabsolutizáreabsolutízmabsolutóriu |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL absolutiza Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului absolutiza dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Absolutiza verb tranzitiv: [Atestat: DEX2 / prezentul indicativ: absolutizazéz / Etimologie: absolut + -iza] 1 A atribui, în mod eronat, unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ, condiționat, limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau idei respective. Absolutizá a absolutiza verb, indicativ prezent 3 absolutizeáză. |
GRAMATICA cuvântului absolutiza? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului absolutiza. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul absolutiza poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE absolutiza? Vezi cuvântul absolutiza desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul absolutiza?[ ab-so-lu-ti-za ] Se pare că cuvântul absolutiza are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Balanță comercială a unei țări?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul absolutiza se conjugă: ei ele absolutizeáză
