|
Absoluţiune [ ab-so-lu-ţi-u-ne ] VEZI SINONIME PENTRU absoluţiune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului absolutiune în mai multe dicționareDefinițiile pentru absolutiune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSOLUȚIUNE: ABSOLUȚIÚNE, absoluțiuni, substantiv feminin 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când fapta imputată nu este prevăzută de lege sau când săvârșirea ei a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza absolution, latina absolutio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSOLUȚIUNE: ABSOLUȚIÚNE, absoluțiuni, substantiv feminin 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [ pronunție: -ți-u-] – Din limba franceza absolution, latina absolutio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSOLUȚIUNE: ABSOLUȚIÚNE substantiv feminin 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [pronume -ți-u-. / conform latina absolutio, limba franceza absolution]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru absoluțiune: *absoluțiúne forme (latina absolútio, -ónis vezi soluțiune). ĭertare, remisiune. Absolvare, terminarea unuĭ studiŭ, uneĭ învățăturĭ. – Și -uție. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru absoluțiune: absoluțiúne substantiv feminin [Atestat: DA / V: -ție / P: absolutiuneți-uabsolutiune / Plural: absolutiuneni / Etimologie: franceza absolution, lat absolutio] Iertare a păcatelor acordată, de obicei, de papă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLUȚIUNE: ABSOLUȚIÚNE absolutiunei forme 1) Iertare de pedeapsă a unui acuzat. 2) Iertare a păcatelor (de către preot). /<lat. absolutio, absolutiuneonis Forme diferite ale cuvantului absolutiune: absolutiunei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru absoluțiune: absoluțiúne substantiv feminin 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< limba franceza absolution, latina absolutio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absoluțiune: absoluțiúne substantiv feminin (silabe -ți-u-), genitiv dativ articulat absoluțiúnii; plural absoluțiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absoluțiune: absoluțiúne (-ți-u-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat absoluțiúnii; plural absoluțiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABSOLUTIUNE' absoluțieABSOLUTÍSMABSOLUTÍSTabsolutísticabsoluțiúneabsolutizáabsolutizántabsolutizáreabsolutízm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL absoluțiune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului absoluțiune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Absoluțiúne substantiv feminin [Atestat: DA / V: -ție / P: absoluțiuneți-uabsoluțiune / Plural: absoluțiuneni / Etimologie: franceza absolution, lat absolutio] Iertare a păcatelor acordată, de obicei, de papă. ABSOLUȚIÚNE absoluțiunei forme 1 Iertare de pedeapsă a unui acuzat. Absolutio, absoluțiuneonis. |
GRAMATICA cuvântului absoluțiune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului absoluțiune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul absoluțiune poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE absoluţiune? Vezi cuvântul absoluţiune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul absoluţiune?[ ab-so-lu-ţi-u-ne ] Se pare că cuvântul absoluţiune are şase silabe |
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: entomologie purice-de-apă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
|