 | as |
|
| Absolut [ ab-so-lut ] VEZI SINONIME PENTRU absolut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului absolut în mai multe dicționareDefinițiile pentru absolut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT2, -Ă, absoluți, -te, adjectiv 1. (în opoziție cu relativ) Care nu este supus nici unei restricții, nelimitat. Putere absolută. • Adevăr absolut vezi adevăr. Plusvaloare absolută vezi plusvaloare. Majoritate absolută (de voturi) vezi majoritate. Monarhie absolută vezi monarhie. Zero absolut vezi zero. Ablativ absolut vezi ablativ. (în filozofia idealistă) Spirit absolut (sau idee absolută sau eu absolut) = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. Materialismul dialectic neagă noțiunea de spirit absolut și recunoaște ca realitate obiectivă unică și necondiționată materia, care este în veșnică mișcare și dezvoltare. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Care este considerat în raport cu sine însuși, și nu în comparație cu alte fenomene apropiate. Orientarea economiei [țărilor capitaliste] spre război are ca urmare intensificarea exploaării oamenilor muncii din țările capitaliste, creșterea șomajului, mărirea poverii impozitelor, sărăcirea absolută și relativă a maselor muncitoare, ceea ce duce inevitabil la ascuțirea contradicțiilor și a luptei de clasă, la coacerea unei adînci crize economice și politice. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 587. O dată cu creșterea rapidă a economiei socialiste și descreșterea relativă a economiei capitaliste are loc o creștere absolută a elementelor capitaliste, precum și o creștere a rezistenței acestora. LUPTA DE CLASĂ, 1953. nr. 34, 76. 3. Desăvirșit, complet. Calmul dumitale, superbul, absolutul dumitale calm! SEBASTIAN, T. 60. Forme diferite ale cuvantului absolut: absolut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adjectiv, adverb I. Adj. 1. Care este independent de orice condiții și relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit. • Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (Substantivat, n.) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului. • (Filoz.) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. • Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 3. (matematică; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. (lingvistică; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. adverb (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. • (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din latina absolutus (cu sensurile limba franceza absolu). Forme diferite ale cuvantului absolut: absolut-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adjectiv, substantiv neutru, adverb I. 1. Adj. Care este independent de orice condiții și relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit. • Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. 2. substantiv neutru Principiu veșnic, imuabil, infinit, care, după unele concepții filozofice, ar sta la baza universului. • (filozofie) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 3. Adj. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare; care se află pe treapta cea mai de sus. • Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit. 4. Adj. (matematică; despre mărimi) A cărei valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care este raportat. • Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 5. Adj. (lingvistică; în sintagma) Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles. II. adverb (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai, perfect. Argumentare absolut justă. • (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni – Din latina absolutus, limba franceza absolu. Forme diferite ale cuvantului absolut: absolut-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT, -Ă adjectiv (op. relativ). 1. Care nu este supus unei restricții, necondiționat. • Monarhie absolută = monarhie în care suveranul are puteri nelimitate. ♦ (substantiv neutru; în idealismul obiectiv) Principiu veșnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. ♦ (În filozofia idealistă) Spirit absolut, (idee) absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea. 2. Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte persoane asemănătoare. • Adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; element al cunoașterii care nu poate fi infirmat în viitor; (fizică) mișcare absolută = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 °C). 3. (matematică; despre mărimi) Care nu depinde de sistemul la care este raportat. • Valoare absolută = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. 4. Desăvârșit, complet, perfect. // adverb Cu desăvârșire, întocmai, exact. [< latina absolutus < absolvere – a dezlega, conform limba franceza absolu]. Forme diferite ale cuvantului absolut: absolut-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT2, -Ă, absoluți, -te, adjectiv 1. Care nu este supus nici unei restricții; nelimitat. • Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit în viitor, care reprezintă cunoașterea completă a lumii obiective. (În filozofia idealistă) Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea. 2. (Despre fenomene social-economice, în legătură cu noțiuni de creștere sau de scădere cantitativă) Considerat în raport cu sine însuși și nu în comparație cu alte fenomene asemănătoare. 3. (matematică; despre mărimi) A cărui valoare nu depinde de condițiile în care a fost măsurat sau de sistemul la care e raportat. • Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi. 4. Desăvârșit, complet. – în franceză absolu (neologism din limba latină absolutus). Forme diferite ale cuvantului absolut: absolut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLUT adjectiv, adverb 1. adjectiv adînc, complet, deplin, desăvîrșit, perfect, profund, total. (Liniște absolut; întuneric absolut.) 2. adverb complet, completamente, integral, total, (învechit și popular) sadea. (Calul era absolut albaneză) 3. adjectiv suveran, total. (Un dispreț absolut.) 4. adjectiv necondiționat, suprem, suveran. (Autoritate absolut.) 5. adjectiv, adverb imperios, stringent, (rar) neapărat. (Era absolută nevoie să...) 6. adverb bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că vine? – absolut!) 7. adverb aidoma, aievea, asemenea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (învechit și popular) așijderea, (Moldova și Bucovina) liștai, (prin Bucovina) prici, (Transilvania) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (învechit) atocma, tij, tocmai. (Este absolut ca tată-său.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru absolut: absolút, -ă I. adjectiv 1. care nu comportă nici o restricție, necondiționat. 2. total, complet, desăvârșit. • adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fizică) mișcare absolută = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă (-273 °C). 3. (matematică; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat. • valoare absolută = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat. II. substantiv neutru principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului. ♦ ceea ce există în sine și prin sine. III. adverb cu desăvârșire, exact. (< latina absolutus, limba franceza absolu) Forme diferite ale cuvantului absolut: absolut-ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru absolut: absolut [Atestat: MAIORESCU, despre I, 58 / Plural: absolutuți, absolute / Etimologie: lat absolutus] 1-2 a Care este independent de orice condiții sau relații Si: deplin, desăvârșit, necondiționat. 3 a (Grm; îs) Genitiv - Propoziție în care verbul este înlocuit printr-un participiu sau adjectiv atributiv în cazul genitiv. 4 a (Grm; îs) Ablativ - Propoziție în care verbul este înlocuit printr-un participiu sau adjectiv atributiv în cazul ablativ. 5 (Dmum) A cărei valoare este independentă față de orice sistem de referință. 6 a (Chin) Pur. 7 a (Flz) Ceea ce există prin sine, în afară de orice condiții ale fenomenelor. 8 av Perfect. 9 a (Trs; îs) Teolog absolut Absolvent de teologie. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT1 adverb (Determină adverbe și adjective, servind la formarea superlativului) Cu totul, complet, cu desăvîrșire, pe de-a-ntregul; exact, întocmai. Argumentare absolut justă. • (Întărind un pronume sau un adverb negativ) Își potolea foamea,.. în singurătatea camerei sale, ca să n-o vadă absolut nimeni. SADOVEANU, N. forme 23. Pentru voi doi, bărbați, e loc, fără absolut nici o jenă. CARAGIALE, O. VII 21. ♦ Verb folosit absolut = verb tranzitiv, folosit fără exprimarea complementului. Cînd zicem: «Ce face Ion?- Mănîncă», verbul tranzitiv «mănîncă» este folosit absolut. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru absolut: absolut, -ă, absoluți, -te adjectiv, adverb 1.Adj. Caro este independent, de orice condiții și relații; considerat în raport cu sine însuși; perfect, desăvârșit; (substantivat, n.; în filozofia idealistă) principiu veșnic, imuabil, infinit, care ar sta la baza universului. 2. Adj. (Despre o mărime fizică) A cărei valoare este independentă față de oricare sistem de referință. 3. adverb Cu totul, exact. Forme diferite ale cuvantului absolut: absolut-ă Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT2 absoluttă (absolutți, absolutte) 1) Care nu este limitat de nici un fel de condiții. Putere absoluttă. 2) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; complet; ireproșabil; impecabil; perfect. Auz absolut. 3) Care este covârșitor. Majoritate absoluttă. 4) rar (despre corpuri, substanțe etc.) Care are o compoziție omogenă; fără impurități; pur; curat. Alcool absolut. /<lat. absolutus Forme diferite ale cuvantului absolut: absoluttă absolutți absolutte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru absolut: absolut a. 1. nemărginit, nesupus verb reflexiv:eunei condițiuni sau restricțiuni: putere absolută; 2. indispensabil: majoritate absolută; 3. de sine stătător: adevăr absolut; 4. gramatică opus la relativ: om e un termen absolut, tată, unul relativ. ║ n. Filoz. ceeace există în sine și prin sine. ║ adverb 1. cu totul; 2. neapărat, fără doar și poate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT1 adverb (Servește la formarea superlativului) Cu totul, cu desăvârșire; exact, întocmai. Argumentare absolut justă. • (Întărind un pronume sau un adverb negativ) N-a venit absolut nimeni ♦ Verb folosit absolut = verb tranzitiv folosit fără exprimarea complementului. – latina literar absolutus. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT1 n. filoz. Principiu de bază, identificat cu divinitatea, care este pus la baza universului; ceea ce există în sine și prin sine. /<lat. absolutus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABSOLUT: ABSOLÚT3 adverb 1) Cu desăvârșire; cu totul. 2) Întru totul; exact. /<lat. absolutus Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolut: absolút adjectiv masculin, plural absolúți; forme singular absolútă, plural absolúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolut: absolút1 adjectiv masculin, plural absolúți; forme absolútă, plural absolúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru absolut: absolút substantiv neutru, genitiv dativ articulat absolútului; plural absolúturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru absolut: absolút2 substantiv neutru, plural absolúturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Absolut: Absolut ≠ relativ Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABSOLUT' absintísmabsintomaníeAbsirtabsoluitáteAbsolutabsoluțieABSOLUTÍSMABSOLUTÍSTabsolutístic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Absolut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului absolut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Liniște absolut; întuneric absolut. Calul era absolut albaneză 3. Un dispreț absolut. Autoritate absolut. Era absolută nevoie să. Crezi că vine? – absolut! 7. Este absolut ca tată-său. Absolut [Atestat: MAIORESCU, despre I, 58 / Plural: absolutuți, absolute / Etimologie: lat absolutus] 1-2 a Care este independent de orice condiții sau relații Si: deplin, desăvârșit, necondiționat. 9 a Trs; îs Teolog absolut Absolvent de teologie. ABSOLÚT2 absoluttă absolutți, absolutte 1 Care nu este limitat de nici un fel de condiții. Putere absoluttă. Auz absolut. Majoritate absoluttă. Alcool absolut. Liniște absolut; întuneric absolut. Un dispreț absolut. Autoritate absolut. Era absolut nevoie să. |
GRAMATICA cuvântului Absolut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului absolut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Absolut poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE absolut? Vezi cuvântul absolut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul absolut?[ ab-so-lut ] Se pare că cuvântul absolut are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Absolut Inţelegi mai uşor cuvântul absolut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeîn filozofia idealistă Spirit absolut sau idee absolută sau eu absolut = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi Lingvistică; în sintagma Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles Monarhie absolută = formă de guvernământ în care puterea legislativă, puterea executivă și cea judecătorească se află în mâinile monarhului; monarhie în care suveranul are puteri nelimitate filozofie Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = factor de bază al universului, identificat cu divinitatea Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi Lingvistică; în sintagma Verb absolut = verb tranzitiv care are complementul neexprimat, dar subînțeles Monarhie absolută = monarhie în care suveranul are puteri nelimitate ♦ În filozofia idealistă Spirit absolut, idee absolută = factor primordial al universului, identificat cu divinitatea Adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; element al cunoașterii care nu poate fi infirmat în viitor; fizică mișcare absolută = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă -273 °C Valoare absolută = valoare aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat Adevăr absolut = adevăr care nu poate fi dezmințit în viitor, care reprezintă cunoașterea completă a lumii obiective În filozofia idealistă Spirit absolut, idee absolută sau eu absolut = presupus factor de bază al universului, identificat cu divinitatea Valoare absolută = valoarea aritmetică a rădăcinii pătratului unei mărimi adevăr absolut = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; fizică mișcare absolută = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero absolut = temperatura cea mai joasă posibilă -273 °C valoare absolută = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb absolut = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat ♦ Verb folosit absolut = verb tranzitiv, folosit fără exprimarea complementului Întărind un pronume sau un adverb negativ N-a venit absolut nimeni ♦ Verb folosit absolut = verb tranzitiv folosit fără exprimarea complementului |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Absolut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Balanță comercială a unei țări?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul absolut are forma: absolúturi
