 | as |
|
| Abrupt [ a-brupt ] VEZI SINONIME PENTRU abrupt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului abrupt în mai multe dicționareDefinițiile pentru abrupt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ABRUPT: ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adjectiv 1. (Despre povîrnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil, primejdios, accidentat. Tu, statuie de pe stînci abrupte, Drumețului îi vei vorbi de lupte, De pacea lumii. POEZ. N. 16. Prin munții abrupți ai plecat să te lupți. BENIUC, vezi 118. 2. figurat (Despre stil) Lipsit de suplețe, aspru, necurgător, sacadat, inegal. Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupt-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ABRUPT: ABRÚPT, -Ă adjectiv 1. (Despre povârnișuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (botanică; despre un organ) Repent, târâtor. // substantiv neutru (geologie) Orizont (3) [în DN] dur de gresii și calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [conform latina abruptus, limba franceza abrupt]. Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupt-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ABRUPT: ABRUPT adjectiv drept, perpendicular, pieptiș, pieziș, prăpăstios, priporos, rîpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporît, (popular) oblu, (regional) ponciș, prăvălat, prăvălatic, rîpit, rîpuros, țărmuros, (prin Transilvania) priporiu, (prin Bucovina) pripos, (învechit) măluros, străminos. (Peretele abrupt al muntelui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru abrupt: abrúpt, -ă I. adjectiv 1. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. 2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. 3. (botanică; despre un organ) terminat brusc. II. substantiv neutru formă de relief abruptă (I, 1). (< limba franceza abrupt, latina abruptus) Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupt-ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru abrupt: abrupt, abruptă a [Atestat: DEX2 / Plural: abruptpți, abrupte / Etimologie: franceza abrupt, lat abruptus] 1 (despre povârnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil Si: accidentat, prăpăstios. 2 (Fig; despre stil) Fără legătură. 3 (Fig; despre stil) Inegal. 4 (despre un organ) Târâtor. Forme diferite ale cuvantului abrupt: abruptă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ABRUPT: ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adjectiv 1. (Despre povârnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. figurat (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din limba franceza abrupt, latina abruptus. Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupt-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ABRUPT: ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj., substantiv neutru (Porțiune de teren) cu pantă foarte înclinată. 2. Adj. figurat (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din limba franceza abrupt, latina abruptus. Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupt-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ABRUPT: ABRÚPT abrupttă (abruptți, abruptte) 1) (despre maluri, povârnișuri) Care este în pantă foarte înclinată; aproape vertical. 2) figurat (despre stil) Care nu are legătură între idei. [silabe ab-rupt] /<lat. abruptus, limba franceza abrupt Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupttă abruptți abruptte Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ABRUPT: ABRÚPT, -Ă, abrupți, -te, adjectiv (Despre povârnișuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat. – în franceză abrupt (neologism din limba latină abruptus). Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupt-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru abrupt: abrupt a. 1. cu clină repede și inegală: stâncă abruptă; 2. figurat stil abrupt, fără șir și fără grație; ex abrupto, pe neașteptate. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru abrupt: *abrúpt, -ă adjectiv (latina abruptus, limba franceza abrupt). Prăpăstios: munte abrupt. figurat Fără șir, aspru: stil abrupt. adverb A scrie abrupt. Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupt-ă abĭá abrupt3 Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru abrupt: abrúpt adjectiv masculin (silabe mf. ab-), plural abrúpți; forme singular abrúptă, plural abrúpte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abrupt: abrúpt1 (a-brupt) adjectiv masculin, plural abrúpți; forme abrúptă, plural abrúpte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul al limbii române contemporane dă următoarea definitie pentru abrupt: abrúpt, -ă, abrupți, -te, adjectiv Cu pantă foarte mare. Forme diferite ale cuvantului abrupt: abrupt-ă Definiție sursă: Dicționar al limbii române contemporane |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru abrupt: abrúpt2 (a-brupt) substantiv neutru, plural abrúpturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Abrupt: Abrupt ≠ domol, lin Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ABRUPT' abrudeánABRUDEÁNAABRUDEÁNCAabrudulAbruptabruptaménteABRUSAbrus precatoriusabrutéțe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Abrupt Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului abrupt dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Peretele abrupt al muntelui. Un traseu abrupt. Peretele abrupt al muntelui. Abrupt, abruptă a [Atestat: DEX2 / Plural: abruptpți, abrupte / Etimologie: franceza abrupt, lat abruptus] 1 despre povârnișuri, prăpăstii etc. ABRÚPT abrupttă abruptți, abruptte 1 despre maluri, povârnișuri Care este în pantă foarte înclinată; aproape vertical. |
GRAMATICA cuvântului Abrupt? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului abrupt. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Abrupt poate fi: |