 | as |
|
| Zice [ zi-ce ] VEZI SINONIME PENTRU zice PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a zice în mai multe dicționareDefinițiile pentru a zice din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a zice (forma la infinitiv) A zice conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZICE: ZÍCE, zic, verb III. tranzitiv (Folosit și absolut; în concurență cu spune) 1. A exprima în cuvinte, a spune cu voce tare, prin extensie a vorbi; a rosti, a pronunța, a articula. Am întîrziat, a zis taica Triglea intrînd. SADOVEANU, M. C. 44. Tăcut, posomorît, Andrei plecă capul în jos, fără să zică nimic, HOGAȘ, DR. II 85. Pe ici, pe colo, pe la mese, se zăreau grupe de jucători de cărți... mișcîndu-și buzele fără a zice o vorbă. EMINESCU, N. 37. (reflexiv pasiv) Unii spuneau într-un fel, alții în alt fel și multe se ziceau pe sama fetei împăratului Roș. CREANGĂ, P. 233. (figurat) Nu uita, bade, uita, Cum zice, bade, vorba. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 258. • Expresia: Cît ai zice pește = într-o clipită, imediat. A nu (mai) zice nici cîrc (sau nici pis sau nici (o) boabă) vezi c. A zice aman vezi aman. A zice zău = a se jura. Spune-mi, bade, spune-mi, zău, Pare-ți după mine rău? Zic zău, mîndro, că nu-mi pare, Numai inima mă doare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 155. Ci te uită la bărbat De ți-l vezi de minunat: Ia-l de brîu Și-l țîpă-n rîu, Și zi zău, Că nu-i al tău! id. ib. 463. A zice nu (sau ba) = a refuza, a se opune, a rezista; a tăgădui. Atuncea n-oi zice ba, m-oi mărita după dînsul. SBIERA, P. 146. Nu zi ba de te-oi cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. EMINESCU, O. I 209. Pentru dumneata Eu n-aș zice ba. ALECSANDRI, P. P. 7. A zice da = a afirma, a accepta, a consimți. verb reflexiv:ea (sau va, verb reflexiv:a) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea, importanta. Ce va să zică aceea să plătesc? întreabă dînsul. EMINESCU, L. 137. Eu știu ce verb reflexiv:a să zică durerea de inimă, bat-o pîrdalnica s-o bată! CREANGĂ, P. 172. Avea ochi albaștri, ceea ce verb reflexiv:a să zică mult, și era frumos băiet. EMINESCU, N. 86. Ce verb reflexiv:ea să zică schimbarea asta repede. BOLINTINEANU, O. 339. Refluxul verb reflexiv:a să zică cînd să umflă apa și să varsă la uscat. DRĂGHICI, R. 43; b) deci. Va să zică pleci. Mai bine zicînd = mai exact, mai precis exprimat, cu un termen mai propriu. O lumină mi se făcu dinaintea ochilor, care-mi dădu puterea de a mă stăpîni, sau mai bine zicînd îmi nimici puterea de a mai dori. GANE, N. III 46. Fiecare țăran rus primește, sau mai bine zicînd păstrează... casa și îngrăditura sa. KOGĂLNICEANU, S. A. 179. Așa zicînd vezi așa. ♦ (Cu un complement în cazul dativ) A se adresa cuiva cu cuvintele..., a spune. Stăi, Roibule, zise el blînd calului, stai aici oleacă și rabdă ce-i răbda, că îndată ți-oi da ovăz. SADOVEANU, O. I 370. Și atunci numai iată ce le iesă înainte un om spîn și zice cu îndrăzneală fiului de crai: Bun întîlnișul, voinice! CREANGĂ, P. 199. Expresia: A nu zice cuiva (nici) negri ți-s ochii vezi negru. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. • impersonal Fetele, nerăbdătoare, voiră a ști ce zicea în cartea aceea. ISPIRESCU, L. 50. ♦ (Regional) A comunica, a transmite, a face cunoscut. M-am întîlnit astăzi... cu Alecu într-o casă și m-o însărcinat să-ți zic că nu te iubește nicidecum. ALECSANDRI, T. I 77. ♦ (Neobișnuit) A scrie. Măi frate. Ian zi-mi și către Oacheșa mea un rînd-două... Zi-mi, pe coaja asta de brad. CAMILAR, N. I 254. 2. A afirma, a declara; a susține, a pretinde. Vasile zicea că nu știe nimic, dar bănuiala tot rămînea. DUMITRIU, N. 246. Dacă căutați ceea ce ziseși, aici este. ISPIRESCU, L. 7. Mort, copt trebuie să te ieu cu mine, dacă zici că știi bine locurile pe aici. CREANGĂ, P. 203. Rea soacră-am căpătat; Intră-n casă ca o coasă Și zice că nu-s frumoasă, Șede-n vatră ca o piatră Și zice că nu-s bărbată. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 170. • Expresia: A-i zice cuiva inima (sau gîndul), se spune cînd cineva are o presimțire. Rămîi cu noi; căci ne zice gîndul că vei peri. ISPIRESCU, L. 8. Se uită și el la dînsa; și parcă îi zicea inima ceva; dară nu pricepu nimic. id. ib. 34. • (Subiectul gramatical este exprimat printr-o propoziție subiectivă) Apoi am văzut că pogoară alți oameni din poieni oile și vacile; le-am pogorît și eu. Zice că are să verb reflexiv:emuiască. SADOVEANU, B. 22. (Ca formulă inițială, în basme, vezi cică) Zice că era într-o țeară departe, departe, și e de mult de-atunci, era un împărat. RETEGANUL, P. II 3. Acuma zice că erau odată doi frați. ȘEZ. I 239. (reflexiv) Se zice că o doctoroaie dă ochi ca serdăreasa Zinca asta nu se află în toată Țara Romînească. CAMIL PETRESCU, O. I 365. ♦ A promite, a afirma. Foaie verde trei pătace, Zis-a maica că mi-a face Un pieptar și-un lăibărac Și m-a da după un diac. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 74. Uite, maică, urîtul Cum îmi poartă inelul; Eu i-l tot cer să mi-l deie. El zice c-o să mă ieie. id. ib. 274. Cînd zici și nu faci, mai bine să taci. ♦ A răspunde, a riposta; a opune, a invoca în discuție. Nu-i așa jupîneșică? – Mai zi dacă ai ce. CREANGĂ, P. 119. Mult mă-ntreabă inima, Bine mi-i, mie, ori ba? Și eu zic că nu mi-i rău... Lacrimile-mi curg pârău. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 151. ♦ (Mai ales în fraze negative) A reproșa, a obiecta. Ferice de părinții care l-au născut, că bun suflet de om este, n-am ce zice. CREANGĂ, A. 19. • Expresia: Să nu zici că... = să nu-mi reproșezi că..., să n-avem vorbă. Faceți cum verb reflexiv:eți. Să nu ziceți că nu v-am dat de știre. ALECSANDRI, T. I 224. ♦ A contesta. Fost-aiși d-ta la tinerețe, nu zic, dar acum îți cred; dă, bătrînețe nu-s? Cum n-or sta trebile baltă? CREANGĂ, P. 230. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. Du-te la împăratul și cere să-ți dea douăzeci de corăbii... Fata de împărat nu așteptă să-i zică de două ori și se duse drept la împăratul. ISPIRESCU, L. 23. După ce-a șezut la masă, a zis fetei să se suie în pod. CREANGĂ, P. 289. De-oi trăi ca frunza-n vie, Nu iau fală cu moșie, Mai bine iau o săracă Ce cu mina ei se-mbracă, Ce voi zice eu să facă. Cînd oi zice: taci, să tacă! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 436. 3. (Popular) A cînta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. Începe a zice dulce cintece de inimă albastră. SADOVEANU, O. VII 287. Ș-acel rege-al poeziei vecinie tînăr și ferice, Ce din frunze îți doinește, ce cu fluierul îți zice, Ce cu basmul povestește – veselul Alecsandri. EMINESCU, O. I 32. • intranzitiv Începură a zice din surle și bucatele se aduseră pe masă. NEGRUZZI, S. I 151. 4. A-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune; prin extensie a gîndi, a socoti, a crede. Cînd am văzut așa, ce-am zis? Să ies să răsuflu oleacă. DUMITRIU, P. forme 45. Zic așa: îl iau de suflet, îi las lui ce am. SADOVEANU, O. VII 270. N-aș ști ce să zic... DELAVRANCEA, O. II 184. Am avut un drăguț dulce Ș-am tot zis că nu-l vor duce. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 296. (intranzitiv) Mai știu eu cum să zic, ca să nu greșesc? CREANGĂ, P. 276. Boierii toți vor zice cum zice domnitorul. ALECSANDRI, T. II 152. • Expresia: (Că) bine zici (zice etc.) = bună idee! ai (are etc.) dreptate, e just. Bine-a zis cine-a zis că unde-i cetatea mai tare acolo bate dracul război mai puternic. CREANGĂ, P. 236. Că bine zici, mamă; iaca mie nu mi-a venit în cap de una ca asta. id. ib. 87. Bine ziceam eu, chir Manoli, la 1825... – Bine ziceam eu, cucoane Matachi, la 1821. ALECSANDRI, T. I 349. Așa este, bine zici, am văzut. DRĂGHICI, R. 43. (figurat) Bine-a zis frunza de vie, Că dragostea nu-i moșie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 219. Ce-am zis cu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socotește, dă-ți părerea. Dumneata cum crezi să facem, zi, nea Ioane, ai? DUMITRIU, N. 91; b) așadar, deci. Doarme... – Zi, doarme... murmură Rizea. DUMITRIU, N. 90. Pe ăia din Dobrunu și care or mai fi fost, i-ai dus la oraș, zi? id. ib. 120. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea, ce-ai socoti, cum ți-ar părea? Macar tu să fii acela, ce ai zice cînd ți-ar strica cineva somnul? CREANGĂ, P. 253. Să zicem (că) = a) să presupunem, să admitem. Să zicem că da, dar le trebuie verb reflexiv:eme. DELAVRANCEA, O. II 244. Să zicem că s-a tăiat fiecare pîne în cîte trei bucăți, deopotrivă de mari. CREANGĂ, A. 147; b) de exemplu, de pildă. Vino la ora zece, să zicem. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că..., a (se) putea crede că... Mișca și el picioarele alene, unul după altul înaintea lui, numai să zică că umblă. ISPIRESCU, L. 34. Ia așa numai ca să zică și el că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă. id. ib. 34. Ascultînd grăind pe Neron... Ai fi zis că-i ca și Titus al lumelor îndulcire. CONACHI, P. 283. • (La persoană 2, cu valoare de impersonal) Ai zice că ard pădurile de brazi și molizi. DELAVRANCEA, O. II 105. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a pune cuiva nume; a numi ( vezi porecli). Deodată auzi un grai dulce care îi vorbea și-i zicea pre nume. ISPIRESCU, L. 139. Oamenii... au început a porecli pe moș Nichifor și a-i zice: Nichifor Coțcariul. CREANGĂ, P. 136. Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni. EMINESCU, O. I 151. Foicică foi de sfecle, Nu-mi mai zice pe porecle. TEODORESCU, P. P. 337. (Impersonal) Au fost odată un voinic ce-i zicea Tei-Legănat. SBIERA, P. 80. Și pe atunci îmi zicea în sat și la școală: Ionică a lui Ștefan a Petrei. CREANGĂ, O. A. 285. Și mi-or zis floare de fragă, Tuturor pe lume dragă; Mi-or zis floarea florilor, Dragostea feciorilor. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 156. • Expresia: Să-mi zici cuțu dacă... vezi cuțu. Să nu-mi (mai) zici pe nume vezi nume. Zi-i lume și te mîntuie vezi lume. ♦ A numi un obiect cu numele lui. Și cum ii zici? – Inel îi zic! COȘBUC, P. I 67. • Expresia: Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Sau cum s-ar mai zice la noi în țărănește, era frumoasă de mama-focului. CREANGĂ, P. 276. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZICE: ZÍCE, zic, verb III. tranzitiv (În concurență cu spune) 1. A exprima în cuvinte, a spune cu voce tare; prin extensie a vorbi; a rosti, a pronunța, a articula. • Expresia: Cât ai zice pește = într-o clipită, imediat. A zice zău = a se jura. A zice nu (sau ba) = a refuza, a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimți. verb reflexiv:ea (sau va, verb reflexiv:a) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea. Ce va să zică aceea să plătesc? întrebă dânsul (ISPIRESCU); b) deci. Va să zică pleci. • Mai bine zicând = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♦ (regional) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara, a spune (ceva); a susține, a pretinde. ♦ A promite, a afirma. Zis-a maica că mi-a face Un pieptar (JARNÍK-BÎRSEANU). ♦ A răspunde, a riposta; a opune. Nu-i așa jupâneșică? – Mai zi dacă ai ce (CREANGĂ). ♦ A reproșa, a obiecta. Bun suflet de om este, n-am ce zice (CREANGĂ). • Expresia: Să nu zici că... = să nu-mi reproșezi că... ♦ A contesta. Fosta-i și d-ta la tinerețe, nu zic (CREANGĂ). ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (popular) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune; prin extensie a gândi, a socoti, a crede. • (intranzitiv) Boierii toți vor zice cum zice domnitorul (ALECSANDRI). • Expresia: (Că) bine zici! = bună idee! ai dreptate. Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socotește, dă-ți părerea. Dumneata cum crezi să facem, zi, nea Ioane? (DUMITRIU); b) așadar, prin urmare. Doarme... – Zi, doarme... murmură Rizea (DUMITRIU). Ce-ai zice...? = ce părere ai avea, cum ți-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem. Să zicem că da, dar le trebuie verb reflexiv:eme (DELAVRANCEA); b) de exemplu. Vino la ora zece, să zicem. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Așa numai ca să zică și el că face ceva, bălăcea cu nuiaua prin apă (ISPIRESCU). 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui. • impersonal Au fost odată un voinic ce-i zicea Tei-Legănat (SBIERA). • Expresia: Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). – latina dicere. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZICE: ZÍCE, zic, verb III. tranzitiv 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; prin extensie a vorbi. • Expresia: Cât ai zice pește = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimți. verb reflexiv:ea (sau va, verb reflexiv:a) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea...; b) așadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a menționa, a relata. • (regional) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susține, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproșa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. • Expresia: Să nu zici că... = să nu-mi reproșezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (popular) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune; prin extensie a gândi, a socoti, a crede. Toți vor zice cum verb reflexiv:ei tu. • Expresia: (Că) bine zici! = bună idee! așa este. Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socotește, dă-ți părerea; b) așadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ți-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Așa, numai ca să zică și el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; prin extensie a porecli. • impersonal O fată ce-i zice Maria. • Expresia: (reflexiv) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). – latina dicere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZICE: ZÍCE, zic, verb III. tranzitiv 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; prin extensie a vorbi. • Expresia: Cât ai zice pește = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimți. verb reflexiv:ea (sau va, verb reflexiv:a) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea...; b) așadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. • (regional) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susține, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproșa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. • Expresia: Să nu zici că... = să nu-mi reproșezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (popular) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune; prin extensie a gândi, a socoti, a crede. Toți vor zice cum verb reflexiv:ei tu. • Expresia: (Că) bine zici! = bună idee! așa este. Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socotește, dă-ți părerea; b) așadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ți-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Așa, numai ca să zică și el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; prin extensie a porecli. • impersonal O fată ce-i zice Maria. • Expresia: (reflexiv) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). – latina dicere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZICE: ZICE verb 1. a spune, a vorbi, (popular) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (învechit) a vorovi. (zice-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (popular) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (învechit) a glăsi, (deprindere) a debita. (zice numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune, (popular) a cuvînta, (învechit) a mărturi. (A zice următoarele...) 4. a exprima, a formula, a pronunța, a rosti, a spune. (A zice următoarea opinie...) 5. a face, a spune. (El zice: – Nu verb reflexiv:eau!) 6. a comunica, a spune, a transmite, (învechit) a parastisi, (figurat) a servi, (I-am zice tot ce mi-ai spus; le-a zice ultimele noutăți.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susține, (grecism învechit) a pretenderisi. (zice că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zvoni, (învechit și regional) a (se) suna, (regional) a se slomni. (Se zice că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a vorbi, (prin Moldova) a blești. (N-a zice un cuvînt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune, (învechit) a se pomeni. (Cum se zice pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să zice că-i așa cum susții.) 12. a conține, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce zice aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ți zice el!) 14. a obiecta, a reproșa, a spune, (învechit) a prici, a remonstra. (N-am ce zice, totul a fost perfect.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru zice: zíce (-c, -is), verb – 1. A spune. – 2. A afirma, a asigura. – 3. A vorbi, a pronunța. – 4. A se ruga. – 5. A citi, a declama, a recita. – 6. A cînta. – 7. A celebra, a oficia. – 8. A suna un instrument. – 9. A obiecta, a critica. – 10. A pretinde, a susține. – 11. A crede, a gîndi. – 12. A numi, a porecli. – 13. (reflexiv) A se chema. – 14. (reflexiv) A se presupune, a trece drept. – Mr. dzîc, dzîșu, dzițeare; megl. zic, ziș, ziceri; istr. zic, zis. latina dῑcēre (Pușcariu 1941; REW 8268; Popinceanu, ZRPh., LVI, 236), conform italiana dicere, gt. dire, spaniolă decir. – derivat zicală, substantiv feminin (proverb; formulă magică; bucată muzicală); zicălaș (variantă zicălău, zicaș), substantiv masculin (lăutar); zicătoare, substantiv feminin (proverb; bucată muzicală); zicătură, substantiv feminin (proverb; bucată muzicală); zicere, substantiv feminin (zicală; expresie); zicător, substantiv masculin (lăutar); zisă, substantiv feminin (afirmație; proverb); prezice, verb, format după limba franceza prédire; conform contrazice. Cică, adverb (după cum se spune, se pare), este o simplă abreviere a lui zice că, conform calabrez cica. Forme diferite ale cuvantului zice: zice-c zice-is Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru zice: zice vezi 1. a rosti prin vorbe: zi să vie; 2. a cânta: doine cari zic de dor AL. ce cu fluierul îți zice EM.; 3. a exprima prin scris: ce zicea în scrisoarea ta? 4. a ordona, a consilia: le-am zis să plece; 5. a crede, a socoti: ce zici de purtarea lui? [latina DICERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zice: zíce (a zice) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zic, persoana întâi plural: noi zícem, persoana a doua plural: voi zićeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu ziséi, persoana întâi plural: noi zíserăm; imperativ persoana a doua singular: tu zi, negație nu zíce; participiu zis Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zice: zíce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zic, persoana întâi plural: noi zícem, persoana a doua plural: voi zíceți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu ziséi, persoana întâi plural: noi zíserăm; imperativ persoana a doua singular: tu zi, negație nu zíce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a zice: a zice (cuiva) verb reflexiv:eo două de dulce expresie a certa, a mustra, a dojeni cu asprime (pe cineva). Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ZICE: ZÍCE verb vezi chema, citi, cânta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zice: zice verb vezi CITI. CÎNTA. EXECUTA. INTERPRETA. INTONA. PARCURGE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A zice: A zice ≠ a tăcea Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ZICE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A zice Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a zice dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A zice-i înainte, nu te sfii! 2. A zice numai prostii. A a zice următoarele. A a zice următoarea opinie. El a zice: – Nu verb reflexiv:eau! 6. A comunica, a spune, a transmite, învechit a parastisi, figurat a servi, I-am a zice tot ce mi-ai spus; le-a a zice ultimele noutăți. A zice că marfa e de bună calitate. Se a zice că a plecat. N-a a zice un cuvînt. Cum se a zice pe la voi acestei flori? 11. Să a zice că-i așa cum susții. Ce a zice aceste documente? 13. Fă ce-ți a zice el! 14. N-am ce a zice, totul a fost perfect. A zice-i înainte, nu te sfii! 2. A zice numai prostii. A a zice următoarele. A a zice următoarea opinie. El a zice: – Nu verb reflexiv:eau! 6. I-am a zice tot ce mi-ai spus; le-a a zice ultimele noutăți. A zice că marfa e de bună calitate. Se a zice că a plecat. N-a a zice un cuvânt. Cum se a zice pe la voi acestei flori? 11. Să a zice că-i așa cum susții. Ce a zice aceste documente? 13. Fă ce-ți a zice el! 14. N-am ce a zice, totul a fost perfect. Zíce a a zice verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zic, persoana întâi plural: noi zícem, persoana a doua plural: voi zićeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu ziséi, persoana întâi plural: noi zíserăm; imperativ persoana a doua singular: tu zi, negație nu zíce; participiu zis. |
GRAMATICA cuvântului A zice? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a zice. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A zice poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE zice? Vezi cuvântul zice desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zice?[ zi-ce ] Se pare că cuvântul zice are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A zice Inţelegi mai uşor cuvântul a zice dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cît ai zice pește = într-o clipită, imediat A zice zău = a se jura A zice nu sau ba = a refuza, a se opune, a rezista; a tăgădui A zice da = a afirma, a accepta, a consimți Verb reflexiv:ea sau va, verb reflexiv:a să zică = a înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea, importanta Mai bine zicînd = mai exact, mai precis exprimat, cu un termen mai propriu = să nu-mi reproșezi că = bună idee! ai are etc Ce-am zis cu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi = a judecă, socotește, dă-ți părerea ? = ce părere ai avea, ce-ai socoti, cum ți-ar părea? Macar tu să fii acela, ce ai zice cînd ți-ar strica cineva somnul? CREANGĂ, P Să zicem că = a să presupunem, să admitem Cum sau precum s-ar mai zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce cu alte cuvinte Cât ai zice pește = într-o clipită, imediat A zice zău = a se jura A zice nu sau ba = a refuza, a tăgădui, a se opune, a rezista A zice da = a afirma, a accepta, a consimți Verb reflexiv:ea sau va, verb reflexiv:a să zică = a înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea Mai bine zicând = mai exact, mai precis exprimat = să nu-mi reproșezi că Că bine zici! = bună idee! ai dreptate Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi = a judecă, socotește, dă-ți părerea ? = ce părere ai avea, cum ți-ar părea? Să zicem = a să presupunem, să admitem Cum sau precum s-ar mai zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce cu alte cuvinte Cât ai zice pește = într-o clipă, imediat, îndată A zice nu sau ba = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista A zice da = a afirma, a accepta, a consimți Verb reflexiv:ea sau va, verb reflexiv:a să zică = a înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat = să nu-mi reproșezi că Că bine zici! = bună idee! așa este Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi = a judecă, socotește, dă-ți părerea; b așadar, prin urmare ? = ce părere ai avea? cum ți-ar părea? Să zicem = a să presupunem, să admitem; b de exemplu reflexiv Cum sau precum s-ar mai zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce cu alte cuvinte Cât ai zice pește = într-o clipă, imediat, îndată A zice nu sau ba = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista A zice da = a afirma, a accepta, a consimți Verb reflexiv:ea sau va, verb reflexiv:a să zică = a înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat = să nu-mi reproșezi că Că bine zici! = bună idee! așa este Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi = a judecă, socotește, dă-ți părerea; b așadar, prin urmare ? = ce părere ai avea? cum ți-ar părea? Să zicem = a să presupunem, să admitem; b de exemplu reflexiv Cum sau precum s-ar mai zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce cu alte cuvinte |