 | as |
|
| Zburătăci [ zbu-ră-tă-ci ] VEZI SINONIME PENTRU zburătăci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a zburataci în mai multe dicționareDefinițiile pentru a zburataci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a zburătăci (forma la infinitiv) A zburătăci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBURĂTĂCI: ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV. 1. tranzitiv A zvîrli cu zburături într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre pentru a o speria și a o face să fugă sau să zboare. Ca pomul lîngă drum; Cîți trec, îl zburătăcesc Și crenguțe nu-i mai cresc. SEVASTOS, N. 32. 2. intranzitiv (Despre păsări) A-și lua zborul, a zbura. (figurat) Omul trebuie să ia bine seama cînd zburătăcește din cuibul părintesc. matematică FOLK. 720. 3. intranzitiv (Despre pui) A se înfiripa, a se dezvolta, a crește; figurat (despre copii) a se face mari, a căpăta independență, a se răzleți. Săracii, cît era de-nchirciți cum o zburătăcit. ȘEZ. V 173. Cum încep a zburătăci, scapă din nevoi; fiecare-și cîștigă pînea lui. ib. XX 77. • reflexiv De la zece ani, cum începu băiatul a se zburătăci, bătrînul puse pe el neînduplecată stăpînire. SADOVEANU, O. I 271. ♦ tranzitiv A ajuta (pe cineva) să-și facă un rost în viață. Fiind el cel mai mare, norocul său: trebuie să căutăm ari zburătăci, căci nu.se știu zilele omului! Și poate verb reflexiv:eodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120. 4. intranzitiv (Despre păsările de curte) A fugi, a se risipi, bătînd din aripi și înălțîndu-se de la pămînt; (despre păsări zburătoare și despre insecte) a face zboruri scurte, aproape de pămînt. Găinile dădură zvon, cotcodăcind și zburătăcind. SADOVEANU, forme J. 222. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului. REBREANU, R. I 80. • (Poetic) Scînteile mari zburătăceau ca fluturii pe acoperiș și se stingeau atingînd olanele bătrîne, parc-ar fi căzut pe gheață. REBREANU, R. II 207. reflexiv Răgeau vacile, nechezea caii, se zburătăceau rățele și gîștele. ȘEZ. I 240. ♦ tranzitiv figurat A face să se împrăștie, a spulbera. Cîte-o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289. – Variantă: zburătocí (MARIAN, O. I 287) verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBURĂTĂCI: ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV. 1. tranzitiv A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.). Ca pomul lângă drum: Câți trec îl zburătăcesc (SEVASTOS). 2. intranzitiv și reflexiv (Despre păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ tranzitiv A face să se împrăștie, a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. intranzitiv și reflexiv (Despre pui; prin extensie despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ tranzitiv figurat A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBURĂTĂCI: ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV. 1. tranzitiv A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. intranzitiv și reflexiv (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ tranzitiv A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. intranzitiv și reflexiv (Despre pui; prin extensie despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ tranzitiv figurat A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBURĂTĂCI: ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, verb IV. 1. tranzitiv A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. intranzitiv și reflexiv (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ tranzitiv A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. intranzitiv și reflexiv (Despre pui; prin extensie despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. tranzitiv figurat A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ZBURĂTĂCI: A ZBURĂTĂCÍ a zburataciésc 1. tranzitiv 1) (păsări) A alunga aruncând cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele. 3) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej împrăștiind; a spulbera. Vântul a zburataciește frunzele. 2. intranzitiv (despre păsări) vezi A SE ZBURĂTĂCI. /v. a zbura Forme diferite ale cuvantului a zburataci: a zburataciésc a zburataci1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zburătăci: zburătăcí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zburătăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zburătăceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural zburătăceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zburătăci: zburătăcí (a zburataci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zburătăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zburătăceá; conjunctiv prezent 3 să zburătăceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru zburătăci: zburătăci verb vezi CREȘTE. DEZVOLTA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNĂLȚA. MĂRI. RISIPI. SPULBERA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ZBURATACI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL zburătăci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zburătăci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ZBURĂTĂCÍ zburătăciésc 1. Vântul zburătăciește frunzele. Zburătăcí a zburătăci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele zburătăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea zburătăceá; conjunctiv prezent 3 să zburătăceáscă. |
GRAMATICA cuvântului zburătăci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zburătăci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul zburătăci poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE zburătăci? Vezi cuvântul zburătăci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zburătăci?[ zbu-ră-tă-ci ] Se pare că cuvântul zburătăci are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL zburătăci |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: De când se scria musca pe perete?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
