 | as |
|
| Zbuciuma [ zbu-ci-u-ma ] VEZI SINONIME PENTRU zbuciuma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a zbuciuma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a zbuciuma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a zbuciuma (forma la infinitiv) A zbuciuma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb I. reflexiv 1. A fi într-o stare de neliniște sufletească, a, se frămînta, a se chinui. Ceasuri întregi de cînd se zbuciumă inspectorul comunal să-și sfîrșească discursul, pe care l-a ținut din ordin de sus. spaniolă POPESCU, M. G. 21. Oamenii, văzindu-le zbuciumîndu-se așa, au început care dincotro să le mîngîie. CREANGĂ, P. 175. Fără grijă, tu dormi bine, Eu mă zbucium, vai de mine. SEVASTOS, C. 156. 2. A se mișca cu neastîmpăr; a se agita eu violență, a se zbate, a se zvîrcoli. Inima ei aprinsă se zbuciuma în coșul pieptului, ca un porumbel ce bate din aripi. VLAHUȚĂ, O. A. 119. Unde-i mumă-ta? – De cînd ai venit se zbuciumă în piua în care-ai încuiat-o tu. EMINESCU, N. 9. Cînd mă zbuciumam să-mi scot picioarele, am auzit o detunătură, contemporanul, m 828. Mări, omule, nu te zbuciuma așa, că-mi rupi coastele. ALECSANDRI, T. I 99. Durerile creșteau: Otrăvitul se zbuciuma în convulsii. NEGRUZZI, S. I 164. • tranzitiv (Poetic) Iar sub alun M-apuc să sun Din bucium. înalții munți, Din tălpi la frunți, Îi zbucium. MACEDONSKI, O. I 34. Vîntul zbuciuma frunzișul și, prin stînci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. COȘBUC, P. I 317. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMA verb 1. a se perpeli, a se zbate, a se zvîrcoli. (Se zbuciuma din cauza durerilor.) 2. a se frămînta, a se zbate, a se zvîrcoli, (popular) a se bate, (învechit și regional) a se ticăi. (S-a zbuciuma toată noaptea în așternut.) 3. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbate, (învechit și regional) a sălta, (învechit) a (se) sălbătici. (Apele crescute se zbuciuma în matcă.) 4. a se chinui, a se consuma, a se frămînta, a se zbate, (regional) a se marghioli, (Bucovina) a se frăsui, (figurat) a se sfărîma. (Nu te mai zbuciuma atîta pentru toate!) 5. a se agita, a se frămînta, a se neliniști, a se zvîrcoli, (Moldova și Bucovina) a se cioșmoli. (Se zbuciuma în mod inutil.) 6. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, (învechit și popular) a (se) nevoi, (popular) a se sîrgui, (regional) a se verpeli, (Moldova) a se strădănui, (învechit) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (figurat) a se sfărîma. (Se zbuciuma să rezolve problema.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb I. zbuciuma (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din latina bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din limba română provine limba neogreacă μπουτσμω̃) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb I. 1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbucium, verb I 1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBUCIUMA: ZBUCIUMÁ, zbúcium, verb I. 1. reflexiv A se frământa sufletește; a se chinui. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Din buciuma. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zbuciuma: zbuciumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu zbúcium, persoana a treia singular: el / ea și plural zbúciumă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zbuciuma: zbuciumá (a zbuciuma) verb, indicativ prezent 3 zbúciumă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A zbuciuma: A (se) zbuciuma ≠ a (se) calma Forme diferite ale cuvantului a zbuciuma: a zbuciumase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ZBUCIUMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A zbuciuma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a zbuciuma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se a zbuciuma din cauza durerilor. S-a a zbuciuma toată noaptea în așternut. Apele crescute se a zbuciuma în matcă. Nu te mai a zbuciuma atîta pentru toate! 5. Se a zbuciuma în mod inutil. Se a zbuciuma să rezolve problema. S-a a zbuciuma toată noaptea în așternut. Nu te mai a zbuciuma atâta pentru toate! 5. Se a zbuciuma în mod inutil. A zbuciuma din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium1 [; sau din latina bucināre; sau din bucium1, fără a-i putea însă explica semantismul] – din limba română provine limba neogreacă μπουτσμω̃. Zbuciumá a a zbuciuma verb, indicativ prezent 3 zbúciumă. |
GRAMATICA cuvântului A zbuciuma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a zbuciuma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A zbuciuma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zbuciuma? Vezi cuvântul zbuciuma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zbuciuma?[ zbu-ci-u-ma ] Se pare că cuvântul zbuciuma are patru silabe |
La plural verbul zbuciuma se conjugă: ei ele zbúciumă