 | as |
|
| Vornici [ vor-ni-ci ] VEZI SINONIME PENTRU vornici PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a vornici în mai multe dicționareDefinițiile pentru a vornici din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vornici (forma la infinitiv) A vornici conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VORNICI: VORNICÍ, vornicesc, verb IV. 1. intranzitiv (Învechit) A exercita funcția de vornic. Se pogorî pe Prut în direcțiunea Tării de Jos, în care vornicise Zbierea. HASDEU, vezi 252. 2. tranzitiv (La nunțile țărănești) A anunța, a striga darurile primite de miri. Vornicește darurile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VORNICI: VORNICÍ, vornicesc, verb IV. 1. intranzitiv (învechit) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. tranzitiv (popular) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VORNICI: VORNICÍ, vornicesc, verb IV. I. intranzitiv (învechit) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. tranzitiv (popular) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vornici: vornicí (a vornici) (învechit) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorniceá; conjunctiv prezent 3 să vorniceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vornici: vornicí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorniceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural vorniceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A VORNICI: A VORNICÍ a vorniciésc intranzitiv învechit A fi vornic. /Din vornic Forme diferite ale cuvantului a vornici: a vorniciésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A VORNICI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A VORNICI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a vornici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vornicí a a vornici învechit verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorniceá; conjunctiv prezent 3 să vorniceáscă. A VORNICÍ a vorniciésc intranzitiv învechit A fi vornic. |
GRAMATICA cuvântului A VORNICI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a vornici. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A VORNICI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE vornici? Vezi cuvântul vornici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vornici?[ vor-ni-ci ] Se pare că cuvântul vornici are trei silabe |