 | as |
|
| Vorbi [ vor-bi ] VEZI SINONIME PENTRU vorbi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a vorbi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a vorbi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vorbi (forma la infinitiv) A vorbi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VORBI: VORBI verb 1. a articula, a grăi, a pronunța, a rosti, a scoate, a spune, a zice, (prin Moldova) a blești. (N-a vorbi un cuvînt.) 2. a se exprima. (vorbi greu.) 3. a spune, a zice, (popular) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (învechit) a vorovi. (vorbi înainte, nu te sfii!) 4. a rosti, a spune, a zice, (popular) a cuvînta, a glăsui, a grăi, (învechit) a glăsi, (deprindere) a debita. (vorbi numai prostii.) 5. a conversa, a dialoga, a discuta, (livresc) a se întreține, (rar) a convorbi, (popular și fam.) a sfătui, (învechit și regional) a băsădi, (regional) a povesti, (Banat) a turvini, (învechit) a vorovi. (Au vorbi despre toate.) 6. a conferenția, (învechit) a prelege. (A vorbi pe tema...) 7. a pleda. (A vorbi în favoarea cuiva.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se șopti, a se zice, a se zvoni, (învechit și regional) a (se) suna, (regional) a se slomni. (Se vorbi că a plecat.) 9. a relata, (învechit) a vorovi. (Izvoarele vorbi despre...) 10. a se înțelege, a se învoi, (popular) a se pogodi, (învechit și regional) a se grăi. (S-au vorbi să meargă acolo împreună.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VORBI: VORBÍ, vorbesc, verb IV. 1. intranzitiv A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. • Expresia: A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦ tranzitiv A rosti cuvinte. • Expresia: A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde. ♦ A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦ figurat A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦ figurat A pleda în favoarea cuiva. 2. intranzitiv A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. reflexiv recipr. și intranzitiv A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. 4. intranzitiv A face o expunere; a ține un discurs. – Din vorbă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VORBI: VORBÍ, vorbesc, verb IV. 1. intranzitiv A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. • Expresia: A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦ tranzitiv A rosti cuvinte. • Expresia: A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde. • A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦ figurat A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦ figurat A pleda în favoarea cuiva. 2. intranzitiv A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. reflexiv recipr. și intranzitiv A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. 4. intranzitiv A face o expunere; a ține un discurs. – Din vorbă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A VORBI: A VORBÍ a vorbiésc 1. tranzitiv (gânduri, sentimente) A exprima prin viu grai; a spune; a zice; a grăi. a vorbi frumos. • a vorbi deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. a vorbi ca din carte a vorbi liber și corect. 2. intranzitiv 1) A se adresa cuiva. I-am vorbit ieri. 2) A poseda o anumită limbă. a vorbi englezește. 3) A confirma ceva. Faptele vorbesc despre... 4) A conversa cu cineva; a sta de vorbă. 5) A ține un discurs, o conferință. /Din vorbă Forme diferite ale cuvantului a vorbi: a vorbiésc a vorbi1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vorbi: vorbí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vorbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorbeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural vorbeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vorbi: vorbí (a vorbi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vorbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorbeá; conjunctiv prezent 3 să vorbeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a vorbi: a vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus expresie a vorbi (cuiva sau cu cineva) arogant. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A vorbi: A vorbi ≠ a tăcea Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A VORBI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A vorbi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a vorbi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii N-a a vorbi un cuvînt. A vorbi greu. A vorbi înainte, nu te sfii! 4. A vorbi numai prostii. Au a vorbi despre toate. A a vorbi pe tema. A a vorbi în favoarea cuiva. Se a vorbi că a plecat. Izvoarele a vorbi despre. S-au a vorbi să meargă acolo împreună. N-a a vorbi un cuvânt. A vorbi numai prostii. Au a vorbi despre toate. A VORBÍ a vorbiésc 1. A vorbi frumos. • a vorbi deschis a fi sincer; a nu ascunde nimic. A vorbi ca din carte a vorbi liber și corect. A vorbi englezește. Vorbí a a vorbi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vorbésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorbeá; conjunctiv prezent 3 să vorbeáscă. |
GRAMATICA cuvântului A vorbi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a vorbi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A vorbi poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE vorbi? Vezi cuvântul vorbi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vorbi?[ vor-bi ] Se pare că cuvântul vorbi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A vorbi Inţelegi mai uşor cuvântul a vorbi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv A vorbi verb reflexiv:ute și nevrute sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi |