 | as |
|
| Vocifera [ vo-ci-fe-ra ] VEZI SINONIME PENTRU vocifera PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a vocifera în mai multe dicționareDefinițiile pentru a vocifera din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vocifera (forma la infinitiv) A vocifera conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VOCIFERA: VOCIFERÁ, vociferez, verb I. intranzitiv A vorbi răstit, mînios, cu glasul ridicat ca de ceartă. Dincolo se auzea în răstimpuri glasul lui Alexandru Vardaru, vociferînd. C. PETRESCU, Î. II 81. Au început să vocifereze revoltate sutele de țărani. SAHIA, N. 68. Rudele și foștii lui prieteni din copilărie vociferau mai tare, făcind spume de mînie la gură. BART, E. 286. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A VOCIFERA: A VOCIFERÁ a vociferaéz intranzitiv A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta enervarea, nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a țipa; a striga. /<fr. vociférer Forme diferite ale cuvantului a vocifera: a vociferaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VOCIFERA: VOCIFERÁ, vociferez, verb I. intranzitiv A vorbi răstit, mânios, cu glasul ridicat. ♦ (familial) A face scandal, a țipa. – Din limba franceza vociférer, latina vociferare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VOCIFERA: VOCIFERÁ, vociferez, verb I. intranzitiv A vorbi cu voce ridicată. ♦ (familial) A face scandal, a țipa. – Din limba franceza vociférer, latina vociferare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VOCIFERA: VOCIFERÁ verb I. intr. A vorbi tare, a zbiera, a țipa cu mânie. [< limba franceza vociférer, conform latina vociferare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VOCIFERA: VOCIFERÁ verb intr. a vorbi tare, cu mânie; a face scandal, a țipa. (< limba franceza vociférer, latina vociferare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VOCIFERA: VOCIFERA verb a răcni, a striga, a țipa, a urla, a zbiera. (Ia nu mai vocifera așa, că te aud!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vocifera: vociferá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu vociferéz, persoana a treia singular: el / ea și plural vocifereáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru vocifera: vocifera, vociferez vezi t. a face scandal, a țipa Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vocifera: vociferá (a vocifera) verb, indicativ prezent 3 vocifereáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A VOCIFERA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vocifera Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vocifera dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A VOCIFERÁ vociferaéz intranzitiv A vorbi pe un ton ridicat; a-și manifesta enervarea, nemulțumirea sau mânia prin vorbe răstite; a țipa; a striga. Ia nu mai vocifera așa, că te aud!. Ia nu mai vocifera așa, că te aud!. Vociferá a vocifera verb, indicativ prezent 3 vocifereáză. |
GRAMATICA cuvântului vocifera? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vocifera. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vocifera poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vocifera? Vezi cuvântul vocifera desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vocifera?[ vo-ci-fe-ra ] Se pare că cuvântul vocifera are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vocifera |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Albastru de prusia sau de berlin?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul vocifera se conjugă: ei ele vocifereáză
