 | as |
|
| Violenţă [ vi-o-len-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU violenţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a violenta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a violenta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a violenta (forma la infinitiv) A violenta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIOLENȚĂ: VIOLÉNȚĂ, violențe, substantiv feminin 1. Însușirea a ceea ce este violent; putere mare, intensitate, tărie. L-am apucat de braț cu violență. SADOVEANU, N. forme 140. Inima lui se contrase cu violență. EMINESCU, N. 71. 2. Nestăpînire în vorbe sau în fapte; vehemență. Era un articol de o deosebită violență, tinzînd să dârîme dintr-o dată și răsunător un succes nu numai brusc, ci și brutal. SADOVEANU, E. 179. Era vestit... pentru violența și strășnicia sa. GHICA, la CADE. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrîngere, siluire, violentare. Contradicțiile dintre clasele sociale antagoniste se rezolvă prin explozie, prin revoluția social-politică, lichidarea vechiului fiind cu neputință fără întrebuințarea violentei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 360, 3/1. – Variantă: (învechit) violínță (HASDEU, I. vezi 246, IONESCU, M. 63) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIOLENȚĂ: VIOLENȚĂ s. 1. agresivitate, brutalitate, duritate, impulsivitate, nestăpînire. (O violenta temperamentală.) 2. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, vitregie, (rar) nemilă, nemilostivire, (popular) cîinie, cîinoșenie, (învechit și regional) năsilnicie, (învechit) crîncenie, cruzie, cumpliciune, cumplire, grozăvie, neomenire, răiciune, sălbătăcime, sălbăticiune, sirepie, varvarie, (figurat) duritate. (violenta purtării cuiva.) 3. constrîngere, forță, silă, silnicie, (livresc) servitute, (Banat) sălăbărie, (învechit) nevoie, potrivnicie, silință, silnicire, strînsoare, (figurat) presiune. (Bunuri obținute prin violenta.) 4. vehemență, virulență. (Un discurs de o mare violenta.) 5. impetuozitate, înfocare, vehemență. (Se apără, ripostează cu violenta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VIOLENȚĂ: VIOLÉNȚĂ substantiv feminin 1. însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. lipsă de stăpânire de sine; impulsivitate, brutalitate; siluire. 3. folosirea forței în relațiile interumane sau interstatale. ♦ teoria ĕi = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora. 4. (juridic) orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. (< limba franceza violence, latina violentia, italiana violenza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIOLENȚĂ: VIOLÉNȚĂ, violențe, substantiv feminin 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; impulsivitate, brutalitate, vehemență. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [ pronunție: vi-o-] – Din limba franceza violence, latina violentia, italiana violenza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIOLENȚĂ: VIOLÉNȚĂ, violențe, substantiv feminin 1. Însușirea, caracterul a ceea ce este violent (1); putere mare, intensitate, tărie. 2. Lipsă de stăpânire în vorbe sau în fapte; vehemență, furie. 3. Faptul de a întrebuința forța brutală; constrângere, violentare; siluire; încălcare a ordinii legale. ♦ Faptă violentă, impulsivă. [ pronunție: -vi-o-] – Din limba franceza violence, latina violentia, italiana violenza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VIOLENȚĂ: VIOLÉNȚĂ substantiv feminin 1. Însușirea a ceea ce este violent; tărie, intensitate; vehemență; acuitate. 2. Nestăpânire de sine. 3. Brutalitate; siluire fizică. 4. (juridic) Orice constrângere a liberei voințe; încălcare a ordinii legale. [pronume vi-o-, plural -țe. / conform limba franceza violence, italiana violenza, latina violentia]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VIOLENȚĂ: VIOLÉNȚĂ violentae forme 1) Faptul de a viola; aplicare a forței fizice. 2) Forță brutală de oprimare. Act de violenta. 3) Pornire naturală de a-și exprima în mod brutal sentimentele. violenta verbală. 4) Forță brutală (a unui lucuru sau fenomen). violentaa vântului. /<fr. violence, latina violentia, italiana violenza Forme diferite ale cuvantului violenta: violentae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru violență: *violénță forme, plural e (latina violentia). Caracteru de a fi violent: e bine să-țĭ poțĭ stăpîni violența. Faptă violentă, silă: cu bețivu a trebuit să recurgem la violență ca să-l dăm afară. Locuţiune adverbiala Vîntu bătea cu violență, a proceda cu violență. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru violență: violență forme 1. caracterul celor violente; 2. torță de care se uzează în contra dreptului comun, în contra legilor, în contra libertății publice. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIOLENTA: VIOLENTÁ, violentez, verb I. tranzitiv (livresc) A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [ pronunție: vi-o-] – Din limba franceza violenter. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIOLENTA: VIOLENTÁ, violentez, verb I. tranzitiv A comite un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [ pronunție: vi-o-] – Din limba franceza violenter. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VIOLENTA: VIOLENTÁ verb I. trecut A săvârși un act de violență; a constrânge, a sili, a forța. [pronume vi-o-. / < limba franceza violenter]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A VIOLENTA: A VIOLENTÁ a violentaéz tranzitiv A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. /<fr. violenter Forme diferite ale cuvantului a violenta: a violentaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIOLENTA: VIOLENTÁ, violentez, verb I. tranzitiv A comite un act de violență; a constrînge, a sili, a forța. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VIOLENTA: VIOLENTÁ verb trecut a săvârși un act de violență; a constrânge, a sili. (< limba franceza violenter) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru violenta: violentá verb (silabe vi-o-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu violentéz, persoana a treia singular: el / ea și plural violenteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru violență: violénță substantiv feminin (silabe vi-o-), genitiv dativ articulat violénței; plural violénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru violență: violénță (vi-o-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat violénței; plural violénțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VIOLENTA: VIOLENTÁ verb vezi constrânge, face, forța, obliga, sili. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru violenta: violenta verb vezi CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru violenta: violentá (a violenta) (vi-o-) verb, indicativ prezent 3 violenteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VIOLENȚĂ: VIOLÉNȚĂ substantiv verbal stridență. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru violență: violență substantiv verbal STRIDENȚĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Violență: Violență ≠ nonviolență Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A VIOLENTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Violență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului violență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O violență temperamentală. Violență purtării cuiva. Bunuri obținute prin violență. Un discurs de o mare violență. Se apără, ripostează cu violență. VIOLÉNȚĂ violențăe forme 1 Faptul de a viola; aplicare a forței fizice. Act de violență. Violență verbală. Violențăa vântului. O violență temperamentală. Se apără, ripostează cu violență. A VIOLENTÁ violențăéz tranzitiv A supune la ceva în mod violent; a trata cu violență; a forța. Violentá a violență vi-o- verb, indicativ prezent 3 violenteáză. |
GRAMATICA cuvântului Violență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului violență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Violență poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE violenţă? Vezi cuvântul violenţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul violenţă?[ vi-o-len-ţă ] Se pare că cuvântul violenţă are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Violență Inţelegi mai uşor cuvântul violență dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ teoria ĕi = teorie sociologică potrivit căreia inegalitatea socială își are geneza în folosirea, pe o anumită treaptă a dezvoltării, a violenței de către unii oameni împotriva altora |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Violență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a-i căuta cuiva în coarne?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul violenta se conjugă: ei ele violenteáză
