 | as |
|
| Vieţui [ vi-e-ţu-i ] VEZI SINONIME PENTRU vieţui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a vietui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a vietui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a viețui (forma la infinitiv) A viețui conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIEȚUI: VIEȚUÍ, viețuiesc, verb IV. intranzitiv 1. A se afla în viață, a fi viu; a exista, a trăi. Este sigur că a lui soție, Cît va viețui, Are să respecte a sa datorie. BOLINTINEANU, O. 50. Mulți ani să viețuiești, măria-ta. ALECSANDRI, T. II 158. ♦ A se întreține, a-și procura mijloacele necesare traiului. Stau în cîmp ți mă gîndesc Cu ce o să viețuiesc? N-am lețcaie în chimir. ALECSANDRI, P. P. 228. 2. A ședea, a locui, a trăi într-un anumit locuțiune Prin partea locului unde viețuia el, mai toți oamenii purtau gușă sub bărbie. STANCU, despre 43. Aicea viețuia ursita lui, pe care au fost răpit-o un zmeu. SBIERA, P. 94. 3. A-și duce viața într-un anumit fel. Feciorii or trăi-n lume cum voi ați viețuit. EMINESCU, O. I 61. Olga viețuia foarte retrasă. NEGRUZZI, S. I 44. Doina cînt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc! ALECSANDRI, P. P. 224. 4. A trăi laolaltă, în același loc cu cineva; a conviețui. Umblu veselă și cînt Că mi-a dat badea cuvînt C-amîndoi vom viețui Cîte zile sînt și-or fi. CORBEA, A. 72. Îi murise bărbatul după un an de viețuit împreună. CĂLINESCU, E. O. II 193. Zece ani au vietuit ei în căsătorie. ISPIRESCU, E. 133. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIEȚUI: VIEȚUI verb 1. a trăi, (popular) a hălădui, a sălășlui, (regional) a lăbădui, a sălăși, (Olt.) a sufleți, (învechit) a custa, a locui, a sălășui, a via. (Au vietui fericiți pe aceste meleaguri.) 2. a exista, a fi, a trăi, (rar) a ființa, (regional) a lăbădui, (învechit) a dăinui. (Cît vietui, omul învață.) 3. a o duce, a trăi. (Cum vietui?) 4. (juridic) a coabita, a conviețui, a trăi. (Au vietui timp de doi ani ca soț și soție.) 5. a trăi, (rar) a mișca. (Nu mai vietui!) 6. a trăi, a se ține. (vietui de azi pe mîine.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIEȚUI: VIEȚUÍ, viețuiesc, verb IV. intranzitiv (învechit și popular) A se afla în viață, a fi viu; a trăi, a exista. ♦ A-și procura mijloacele necesare traiului. ♦ A trăi ia un loc cu cineva; a conviețui. ♦ A locui într-un anumit locuțiune – Viață + sufix -ui. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIEȚUI: VIEȚUÍ, viețuiesc, verb IV. intranzitiv (învechit și popular) A se afla în viață, a fi viu; a trăi, a exista. A-și procura mijloacele necesare traiului. ♦ A trăi la un loc cu cineva; a conviețui. ♦ A locui într-un anumit locuțiune – Viață + sufix -ui. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A VIEȚUI: A VIEȚUÍ a vietuiiésc intranzitiv (despre ființe) 1) A se afla în viață; a fi viu; a trăi; a exista. 2) A fi stabilit într-un anumit loc; a locui. [silabe vie-] /viață + sufix a vietuiui Forme diferite ale cuvantului a vietui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru viețui: viețuí (a vietui) (învechit, popular) (vie-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele viețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea viețuiá; conjunctiv prezent 3 să viețuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru viețui: viețuí verb (silabe vie-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele viețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea viețuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural viețuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A viețui: A viețui ≠ a muri Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A VIETUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A viețui Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a viețui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Au a viețui fericiți pe aceste meleaguri. Cît a viețui, omul învață. Cum a viețui? 4. Au a viețui timp de doi ani ca soț și soție. Nu mai a viețui! 6. A viețui de azi pe mîine. Cât a viețui, omul învață. Nu mai a viețui! 6. A viețui de azi pe mâine. A VIEȚUÍ a viețuiiésc intranzitiv despre ființe 1 A se afla în viață; a fi viu; a trăi; a exista. [silabe vie-] /viață + sufix a viețuiui. Viețuí a a viețui învechit, popular vie- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele viețuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea viețuiá; conjunctiv prezent 3 să viețuiáscă. |
GRAMATICA cuvântului A viețui? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a viețui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A viețui poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE vieţui? Vezi cuvântul vieţui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vieţui?[ vi-e-ţu-i ] Se pare că cuvântul vieţui are patru silabe |