 | as |
|
| Vibra [ vi-bra ] VEZI SINONIME PENTRU vibra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a vibra în mai multe dicționareDefinițiile pentru a vibra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vibra (forma la infinitiv) A vibra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VIBRA: VIBRÁ, vibrez, verb I. intranzitiv 1. (Despre corpuri solide,mai ales elastice) A avea vibrații, a intra învibrație,a tremura,a trepida; prin extensie a produce sunete. Clopotele prinseră a vibra. SADOVEANU, O. III 155. Statuia cea nepăsătoare Deodată deveni sonoră... Vibra-n năuntrul lui granitul Și lumea plină de mirare Pîndea de-atuncea răsăritul Ca să-i asculte-a lui cîntare. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 31. Sarcastic coardele vibrînd Sub mîna cea cu joc îndemînatic. COȘBUC, P. I 139. ♦ (Despre sunete) A răsuna (ca un ecou). Sunetul glasului ei îmi vibra încă în urechi. SADOVEANU, A. E. 179. Sunete prelungi, jăluitoare, se loveau de pereții stîncilor, care le răsfrîngeau spre larg, unde vibrau pierdute în singurătatea mării. BART, S. M. 57. Glasul majorului se încălzise încetul cu încetul, și acum vibra ca la comandă la citirea rîndurilor următoare. ZAMFIRESCU, R. 163. • figurat În glasul ei straniu i se părea că vibrează o verb reflexiv:ajă nouă, ca ți cum de ieri pînă azi s-ar fi schimbat. REBREANU, P. S. 166. 2. figurat A tremura (cu licăriri); a pîlpîi. Sus vibra cerul albastru în chepengul pătrat. În șlep atîrna lumina drept în jos. DUMITRIU, N. 135. În depărtare, spre Șiret, vibra lumina. SADOVEANU, E. 111. Unde de fierbințeală vibrau peste bisericuța adormită. GALACTION, O. I 42. • tranzitiv factitiv Văzduhul vibrează albastre coarde, Sub talpă glia înfierbîntată arde. BENIUC, vezi 55. 3. figurat (Despre oameni) A fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții). Toderiță Todericiu vibra ca un pom tînăr în suflare de vînt. Era mișcat și obosise dintr-o dată. VORNIC, P. 34. Un emotiv vibrează ața de tare, fenomenul emoției e atît de puternic la dînsul, încît obiectul observației lui e mai mare. IBRĂILEANU, S. 231. Amîndoi luptau... îți aduceau partea lor de energie în marea și generoasa frămîntare a vieții, vibrau de durerile altora. VLAHUȚĂ, O. A. III 75. • tranzitiv factitiv Aceasta îi vibra, ca o strună întinsă, toată ființa. C. PETRESCU, C. vezi 343. 4. figurat A se manifesta cu putere, a fi plin de viață, a trăi intens, a fremăta. Întreaga Moscovă vibra de rîsul acela imens al tinereții și al primăverii. BOGZA, M. S. 10. Momentele lui Caragiale vibrează de vioiciune, ascuțime, umor și ironie. SADOVEANU, E. 147. N-are de ce regreta că s-a însurat timpuriu cu o fată săracă, dar vibrînd de inițiativă și de energie. C. PETRESCU, R. DR. 302. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VIBRA: VIBRÁ, vibrez, verb I. intranzitiv 1. (Despre corpuri sau medii) A se mișca oscilatoriu și periodic în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații; a tremura, a trepida; prin extensie a produce sunete. ♦ (Despre sunete) A răsuna. ♦ (Despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează. 2. figurat A pâlpâi. 3. figurat (Despre oameni) A fi emoționat puternic, a fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții). – Din limba franceza vibrer, latina vibrare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VIBRA: VIBRÁ, vibrez, verb I. intranzitiv 1. (Despre corpuri sau medii) A se mișca oscilatoriu și periodic în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații; a tremura, a trepida; prin extensie a produce sunete. ♦ (Despre sunete) A răsuna. ♦ (Despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează. 2. figurat A pâlpâi. 3. figurat (Despre oameni) A fi emoționat puternic, a fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții). – Din limba franceza vibrer, latina vibrare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VIBRA: VIBRA verb 1. a zbîrnîi. (vibra coarda unui instrument muzical.) 2. a tremura, a trepida. (Un corp elastic care vibra.) 3. a licări, a pîlpîi, a sclipi, a tremura. (Flacăra lumînării vibra.) 4. a tremura. (Glasul îi vibra.) 5. a fremăta, a palpita, a pulsa, a zvîcni. (vibra în el o mare bucurie.) 6. a fremăta, a se înfiora, a palpita, a tresălta, a tresări. (vibra de bucurie, de emoție.) 7.* (figurat) a răsuna. (Îi mai vibra încă în inimă...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A VIBRA: A VIBRÁ a vibraéz intranzitiv 1) (despre corpuri sau medii) A produce vibrații; a fi în vibrație. 2) (despre sunete) A se auzi sunând tare și prelung; a răsuna. 3) (despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare și slabă (din cauza unei emoții); a tremura. 4) (despre persoane) A fi cuprins de o emoție puternică; a palpita; a fremăta. [silabe vi-bra] /<fr. vibrer Forme diferite ale cuvantului a vibra: a vibraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru VIBRA: VIBRÁ verb intr. 1. a avea vibrații, a trepida; (prin extensie) a produce sunete. • (despre sunete) a răsuna ca un ecou. 2. a tremura cu licăriri. 3. (figurat) a fremăta; a trăi intens. (< limba franceza vibrer, latina vibrare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru VIBRA: VIBRÁ verb I. intr. 1. A executa vibrații, a intra în vibrație. 2. (figurat) A se entuziasma; a fi emoționat de ceva. [< limba franceza vibrer, italiana , latina vibrare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vibra: vibrá verb (silabe -bra), indicativ prezent persoana întâi singular: eu vibréz, persoana a treia singular: el / ea și plural vibreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vibra: vibrá (a vibra) (vi-bra) verb, indicativ prezent 3 vibreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A VIBRA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vibra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vibra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vibra coarda unui instrument muzical. Un corp elastic care vibra. Flacăra lumînării vibra. Glasul îi vibra. Vibra în el o mare bucurie. Vibra de bucurie, de emoție. Îi mai vibra încă în inimă. A VIBRÁ vibraéz intranzitiv 1 despre corpuri sau medii A produce vibrații; a fi în vibrație. Un mediu elastic care vibra. Vibra coarda unui instrument muzical. Un corp elastic care vibra. Vibrá a vibra vi-bra verb, indicativ prezent 3 vibreáză. |
GRAMATICA cuvântului vibra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vibra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vibra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE vibra? Vezi cuvântul vibra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vibra?[ vi-bra ] Se pare că cuvântul vibra are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vibra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A umbla cu daibojul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul vibra se conjugă: ei ele vibreáză
