 | as |
|
| Vargă [ var-gă ] VEZI SINONIME PENTRU vargă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a varga în mai multe dicționareDefinițiile pentru a varga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vărga (forma la infinitiv) A vărga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VARGĂ: VÁRGĂ, vergi și (4, rar 5) vărgi, substantiv feminin 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. vezi vergea. [Sălciile] își încolătăceau, în suflarea vîntului, vergile fragede și despletite pînă în oglinda încrețită a apei. C. PETRESCU, S. 28. Mi se părea că văd pe babă... cum... diriguiește cu o vargă de alun un taraf negru de duhuri necurate. HOGAȘ, M. N. 87. [Crăiasa] mai naltă pare și-n umblat Mlădie ca o vargă. COȘBUC, P. I 69. Am o vargă unsă cu unt Și aleargă pe subpămînt (Șarpele). GOROVEI, C. 363. • Expresia: A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare (de frică sau de frig). Îi tremurau ca vargă brațele strînse vînjos, în mînile tari ale celor doi jandarmi voinici. POPA, vezi 239. Cucoanele se retraseră, tremurînd vargă. DELAVRANCEA, S. 158. [Mezinul] tace ca peștele și tremură ca varga de frică. CREANGĂ, P. 23. ♦ (Mai ales la plural ) Băț, vergea groasă, folosită în trecut ca instrument de pedeapsă corporală. Porunci... dă craiul, pe pag cu vergi să-l bată. COȘBUC, P. II 201. Trebuia să-l bată un pedagog cu vergi. NEGRUZZI, S. II 256. • Expresia: (A fi) varga lui dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. Rămăsei trist și orfan, sub epitropia unei mătuși, varga lui dumnezeu. GANE, N. III 31. Cînd se supăra sau se mînia... era varga lui dumnezeu. MARIAN, O. I 239. Nora babei era o femeie, varga lui dumnezeu de ură. ȘEZ. IV 159. (Regional) A-i duce (cuiva) vergile = a-i plînge (cuiva) de milă, a fi îngrijorat de soarta cuiva. Cînd ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar cu smîrțogul ista, îți duc vergile. CREANGĂ, P. 203. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu nuiaua. Dă pașa semn: «o să-l dezbrăcați Și binele în vergi i-l dați». COȘBUC, P. I 114. 2. (De obicei cu o determinare care precizează scopul) Băț de undiță. Un pescar cu undița... poartă cu el o mulțime de ștergi de undiță și... fel de fel de cîrlige. SADOVEANU, Î. A. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava. ♦ Baghetă. În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom atunci aleargă. EMINESCU, O. I 94. Nu ne lipsește decît varga magică de a ne transpune în oricare punct. am voi. id. N. 49. 3. Vergea subțire de metalurgie Fusesem pe coclauri cu un mare naturalist, mititel și iute ca un titirez și vînjos ca o vargă de oțel. HOGAȘ, M. N. 99. 4. Dungă, vîrstă, vîrcă. Păreții erau albi ca laptele și cu niște vărgi de aur. ISPIRESCU, L. 251. Cojoacele de oaie albă cusute cu vărgi și cu triunghiuri de mătase neagră. ODOBESCU, S. I 483. 5. Dungă făcută de o lovitură cu nuiaua. Dar hoțul de doftor... prinde a o încinge pe spate... pînă o face toată vărgi. RETEGANUL, P. II 80. Bate-un popă preuteasă Și n-o bate cum se bate, ci îi face vergi pe spate. HODOȘ, P. P. 177. – Compuse: (botanică) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpină țepoasă, cu flori liliachii, dispuse în capitule; crește pe lîngă drumuri, pe șanțuri, prin fînețe, prin locuri umede și nisipoase (Dipsacus silvestris); scai- voinicesc, voinicel; b) scăiuș; vargă-de-aur = splinuță (Solidago Virga aurea). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vargă: várgă (vărgi), substantiv feminin – 1. Nuia, vergea, băț, baghetă. – 2. Fîșie, dungă, nervură. – Mr., megl. veargă, istr. verge. latina vĭrga (Pușcariu 1858; Philippide, II, 661; REW 9361), conform italiana , prov., cat., spaniolă, portugheză verga, logud. birga, gal. berga. Este dubletul lui vergă, substantiv feminin (bară care susține vela), din italiana verga. – derivat vărga, verb (a face dungi, a stria); vărgat (mr., megl. virgat), adjectiv (dungat, striat), care ar putea să provină și din latina vĭrgātus (Pușcariu 1859; REW 9362); vărgui (variantă vărgălui), verb (a fereca, a întări cu bare); vergea (mr., megl. virdzeauă), substantiv feminin (nuia, băț; baghetă; bară de fier), dim. de la vargă, sau direct. din latina *vĭrgĕlla (Pușcariu 1876; Iordan, Dift., 59; REW 9363), conform vezi italiana vergella, limba franceza vergelle; vergel, substantiv neutru (un anumit obicei folcloric de Crăciun sau de Anul Nou, în care se încearcă să se ghicească viitorul cu ajutorul unor bețișoare), în Moldova și Transilvania (după ipoteza improbabilă a lui Lacea, Dacor., IV, 785, din în limba maghiara veszkedni); vergela, verb (a ghici viitorul); vergelat, substantiv, n. (obicei folcloric); vergelator, substantiv masculin (persoană care intervine în obiceiul folcloric menționat). – Din limba română provine limba neogreacă βεργίτσα. Forme diferite ale cuvantului varga: vărgi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VARGĂ: VÁRGĂ, (1) vergi, (2) vărgi, substantiv feminin I. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. • Expresia: (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La plural ) Mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băț de undiță. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subțire de metalurgie 2. Compus: (botanică) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuș; vargă-de-aur = splinuță (Solidago virgaurea). II. (popular) Dungă (în special la o țesătură). – latina virga. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VARGĂ: VÁRGĂ, (I) vergi, (II) vărgi, substantiv feminin I. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore. • Expresia: (Adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig). (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt. ♦ (La plural ) Mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale. ♦ Lovitură aplicată cuiva cu varga (I 1); urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură. ♦ Băț de undiță. ♦ Vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii. ♦ Baghetă. ♦ Vergea subțire de metalurgie 2. Compus: (botanică) varga-ciobanului = a) plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachi, dispuse în capitule (Dipsacus silvester); b) scăiuș; vargă-de-aur = splinuță (Solidago virgaurea). II. (popular) Dungă (în special la o țesătură). – latina virga. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VARGĂ: VARGĂ s. 1. nuia, (regional) frișcă, japă, joardă, paliță, strămurare, (Moldova) palcă, (Transilvania) palțău, (prin Transilvania) zvoacă, (învechit) stroi. (O varga flexibilă de alun.) 2. băț, nuia, (regional) beldie, (Transilvania, Bucovina și Moldova) șteap. (L-a atins cu varga.) 3. joardă, jordie, (popular) strămurare, strămurariță, (regional) japă, (învechit) strămur. (varga pentru mînat oile.) 4. băț, coadă, nuia, prăjină, (regional) beldie, paliță, prăștină, rudă, sticiu. (varga undiței.) 5. arbiu, vergea. (varga pentru curățat pușca.) 6. dungă, linie, (popular) vîrstă, (regional) șar, (prin Banat și Transilvania) șargă, (Moldova și Bucovina) vîrcă. (O țesătură cu vargai.) 7. (botanică) varga-ciobanului = a) (Dipsacus silvester) (regional) scaiete, voinicel, iarbă-voinicească, scai-de-ochi, scaiul-voinicului, scai-voinicesc, varga-păstorului; b) (Dipsacus pilosus) scăiuș, (regional) scaiul-voinicului, varga-păstorului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vargă: várgă forme, plural vergĭ (latina vĭrga, italiana pv. cat. spaniolă pg. verga, limba franceza verge; despre mrom. veargă vine limba neogreacă vérga, vargă. vezi vergea, vîrghe, virgulă). Ramură supțire și lungă curățată de alte vărguțe laterale saŭ de frunze, nuĭelușă: l-a bătut cu varga. Lovitură de vargă: ĭ-a tras o vargă. figurat Varga (saŭ bicĭu) luĭ Dumnezeŭ, om foarte aspru. A-ĭ duce cuĭva vergile, a-țĭ fi frică să nu i se întîmple ceva răŭ. Vergea de metal: o vargă de fer ( vezi arbiŭ, dreavă, huludeț, piston). Dungă, linie colorată pe păru animalelor orĭ pe stofe. Varga cĭobanuluĭ, o mare plantă erbacee dipsacee ghimpoasă (dipsacus silvestris). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vargă: vargă forme 1. ramură subțire, lungă și mlădioasă: tremura ca varga; 2. prin analogie: vergi de fier; figurat varga lui D-zeu; 3. nuiele de bătut (mai ales pe soldați); 4. linie colorată mai îngustă sau mai lată: materie cu vergi; 5. varga ciobanului, plantă spinoasă, crește pe lângă drumuri și în locuri inculte (Dipsacus silvestris). [Macedo-rom. veargă = latina VIRGA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VĂRGA: VĂRGÁ, vărghez, verb I. tranzitiv A face dungi, vărgi. Întorceau privirile... asupra cîmpiei vărgate cu dîre de zăpadă netopită. DUMITRIU, B. P. 5. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VĂRGA: VĂRGÁ verb a dunga, a tărca, (popular) a învârsta, (regional) a vârsta. (A varga un material textil.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VĂRGA: VĂRGA verb a dunga, a tărca, (popular) a învîrsta, (regional) a vîrsta. (A varga un material textil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vargă: várgă substantiv feminin, (nuia) genitiv dativ articulat vérgii, plural vergi; (dungă) genitiv dativ articulat vărgii, plural vărgi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VĂRGA: VĂRGÁ, vărghez, verb I. tranzitiv A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VĂRGA: VĂRGÁ, vărghez, verb I. tranzitiv A face dungi. – Din vărgat (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vărga: vărgá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu vărghéz, persoana a treia singular: el / ea și plural vărgheáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vargă: várgă2 (dungă) (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vắrgii; plural vắrgi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A VĂRGA: A VĂRGÁ a vargaghéz tranzitiv A face dungi; a dunga. /Din vărgat Forme diferite ale cuvantului a varga: ghéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vargă: várgă1 (nuia) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vérgii; plural vergi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vărga: vărgá (a varga) verb, indicativ prezent 3 vărgheáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VARGĂ: VÁRGĂ substantiv verbal baghetă, bețișor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vargă: vargă substantiv verbal BAGHETĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Varga: Varga vezi Horga II 3. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'A VARGA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Varga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului varga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O varga flexibilă de alun. L-a atins cu varga. Varga pentru mînat oile. Varga undiței. Varga pentru curățat pușca. O țesătură cu vargai. Varga undiței. Varga pentru curățat pușca. A varga un material textil. A varga un material textil. A VĂRGÁ vargaghéz tranzitiv A face dungi; a dunga. Vărgá a varga verb, indicativ prezent 3 vărgheáză. |
GRAMATICA cuvântului Varga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului varga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Varga poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vargă? Vezi cuvântul vargă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vargă?[ var-gă ] Se pare că cuvântul vargă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Varga Inţelegi mai uşor cuvântul varga dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A tremura vargă sau ca varga = a tremura foarte tare de frică sau de frig A fi varga lui dumnezeu = a fi foarte rău, aspru, crunt Regional A-i duce cuiva vergile = a-i plînge cuiva de milă, a fi îngrijorat de soarta cuiva – Compuse: botanică varga-ciobanului = a plantă erbacee cu tulpină țepoasă, cu flori liliachii, dispuse în capitule; crește pe lîngă drumuri, pe șanțuri, prin fînețe, prin locuri umede și nisipoase Dipsacus silvestris; scai- voinicesc, voinicel; b scăiuș; vargă-de-aur = splinuță Solidago Virga aurea Adesea adverbial A tremura vargă sau ca varga = a tremura foarte tare, din tot corpul de frică sau de frig A fi varga lui Dumnezeu = a fi foarte rău, aspru, crunt Compus: botanică varga-ciobanului = a plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule Dipsacus silvester; b scăiuș; vargă-de-aur = splinuță Solidago virgaurea Adesea adverbial A tremura vargă sau ca varga = a tremura foarte tare, din tot corpul de frică sau de frig A fi varga lui Dumnezeu = a fi foarte rău, aspru, crunt Compus: botanică varga-ciobanului = a plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachi, dispuse în capitule Dipsacus silvester; b scăiuș; vargă-de-aur = splinuță Solidago virgaurea Botanică varga-ciobanului = a Dipsacus silvester regional scaiete, voinicel, iarbă-voinicească, scai-de-ochi, scaiul-voinicului, scai-voinicesc, varga-păstorului; b Dipsacus pilosus scăiuș, regional scaiul-voinicului, varga-păstorului Botanică varga-ciobanului = a Dipsacus silvester regional scaiete, voinicel, iarbă-voinicească, scai-de-ochi, scaiul-voinicului, scai-voinicesc, varga-păstorului; b Dipsacus pilosus vezi scăiuș Veargă = latina VIRGA |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Varga |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Mediu acvatic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul vărga se conjugă: ei ele vărgheáză
