 | as |
|
| Usca [ us-ca ] VEZI SINONIME PENTRU usca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a usca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a usca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a usca (forma la infinitiv) A usca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru USCA: USCÁ, usúc, verb I. 1. tranzitiv A scoate umezeala din sau de pe ceva (printr-un procedeu mecanic sau prin expunere la soare, la vînt, la foc etc.); a zbici, a zvînta. Să nu răcești... Să-ți uscăm hainele. DELAVRANCEA, O. II 351. Pe piscul Grohotișului, un cioban deșteptat de furtună își atîța iar focul, ca să-și usuce opincile. RUSSO, O. 114. Seceră orz de prînzare Și-l usucă-ntr-o căldare. ALECSANDRI, P. P. 353. • reflexiv Oaspeții s-au dat lîngă vatră să se usuce. SADOVEANU, O. VIII 255. Ne-am întins la soare să ne uscăm. GALACTION, O. I 62. Ședeam afară la soare cu pielea goală pînă se usca cenușa pe noi. CREANGĂ, A. 28. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. EMINESCU, N. 35. (expresie) A se usca (sau a i se usca cuiva) gura (sau gîtul) de sete, se spune cînd cineva are o senzație puternică de sete, de căldură etc. Striga în gura mare că se usucă de sete. CREANGĂ, P. 242. • intranzitiv (În expresie) Bea de usucă = bea foarte mult. (Rar, într-o construcție tranzitivă) Vinul bun, ocaua mică, Beau voinicii de-l usucă. TEODORESCU, P. P. 331. ♦ reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai verse lacrimi; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. Noapte-n codri mă apucă, Copacilor sînt nălucă, Ochi-mi nu se mai usucă. ALECSANDRI, P. P. 277. • tranzitiv Ochii din lacrămi nu și-i mai uscară. ISPIRESCU, L. 162. Mireasa nu mai usca ochii, într-una plîngea. ȘEZ. II 112. 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, carne, pește, etc. (pentru a le putea conserva mai multă verb reflexiv:eme). 3. reflexiv (Despre plante, prin extensie despre locul unde cresc) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. Pe unde trece ea, fața pămîntului se usucă. EMINESCU, N. 7. Vara trece, iarna vine, Și tu, codre, te-ai uscat! ALECSANDRI, P. A. 56. Iarba se usucă pe unde călcăm. RUSSO, O. 38. • figurat Să mă primblu... să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în provinție. ALECSANDRI, T. 197. 4. reflexiv (Despre ființe) A-și pierde vlaga, a slăbi peste măsură (ca urmare a unei stări fizice sau psihice chinuitoare). De ce, cînd o văd, mă usuc? SADOVEANU, O. I 290. Moartea... se uscase de se făcuse cîrlig. ISPIRESCU, L. 10. Amîndoi într-o durere se uscau de pe picioare. CONACHI, P. 84. • (Determinat prin «de dor») Te usuci de dorul cui știu eu. CREANGĂ, A. 117. Susano... îmi ești drăguță și mă usuc de dorul tău. ALECSANDRI, T. 706. • tranzitiv factitiv La Sebiș ori în altă parte Mereu același dor de ducă Spre Nu-știu-unde mă usucă, Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, vezi 16. Această idee îl usucă pe picioare. ALECSANDRI, S. 8. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia, a se închirci. De ce nu-mi răspunzi? Ți s-a uscat limba? CONTEMPORANUL, VIII 118. • tranzitiv (Atestat în forma usuca) Trecînd un glonț de tun aproape, mi-au usucat un picior ș-am rămas invalid. BUDAI-DELRANU, Ț. 66. (figurat) Învățătura cărților nu i-a uscat inima, cum se întîmplă adesea. C. PETRESCU, A. R. 23. • intranzitiv (Rar) Nu voi, tată, să usuce Al meu suflet tînăr, vesel. EMINESCU, O. I 65. 6. tranzitiv factitiv figurat (Rar) A face să cheltuiască mult, a stoarce de bani; a ruina. Nu pre am parale la mine, că... Bucureștiu ista m-o uscat. C. PETRESCU, Î. II 198. – prezent industrie și: usc (JARNÍK-BÎRSEANU, despre 59). – Variantă; usucá verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru USCA: USCÁ, usúc, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. • Expresia: (reflexiv) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (absolut) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; prin extensie a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ reflexiv (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. tranzitiv figurat (familial) A face pe cineva să cheltuiască mult; a ruina, a sărăci. 6. reflexiv figurat (familial) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – latina exsucare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru USCA: USCÁ, usúc, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A scoate sau a-și pierde umiditatea printr-un procedeu mecanic, prin expunere la soare, la vânt, la foc etc.; a (se) zbici, a (se) zvânta. ♦ Expresia: (reflexiv) A i se usca gura (sau gâtul) ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete. (absolut) Bea de usucă = bea foarte mult. ♦ reflexiv (Despre ochi) A înceta să mai plângă; (despre lacrimi) a înceta să mai curgă. 2. tranzitiv A deshidrata legume, fructe, pește pentru a le putea conserva. 3. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă vlaga, a slăbi sau a face să devină slab, palid; prin extensie a (se) chinui, a (se) consuma. ♦ reflexiv (Despre organe sau părți ale corpului) A se atrofia. 4. reflexiv (Despre plante, frunze, flori) A-și pierde seva; a se veșteji, a se ofili. 5. tranzitiv figurat (familial) A stoarce pe cineva de bani; a ruina, a sărăci. 6. reflexiv figurat (familial) A suferi lipsuri, privațiuni, a duce o viață grea. – latina exsucare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru USCA: USCA verb 1. a se zbici, a se zvînta, (învechit și regional) a se prăji. (Rufele s-au usca.) 2. a deshidrata. (A usca legume.) 3. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) veșteji, (astăzi rar) a tînji, (popular) a (se) gălbeni, (învechit și regional) a seca, (regional) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Moldova) a (se) probăjeni, (prin Moldova și Transilvania) a (se) probozi, (Moldova și Bucovina) a (se) ugili. (O plantă care s-a usca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru usca: uscá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu usúc, persoana a doua singular: tu usúci, persoana a treia singular: el / ea și plural usúcă, persoana întâi plural: noi uscăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural usúce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru usca: uscá (a usca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu usúc, persoana a doua singular: tu usúci, 3 usúcă, persoana întâi plural: noi uscắm; conjunctiv prezent 3 să usúce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru USCA: USCÁ verb vezi atrofia, calici, degenera, ruina, sărăci, scăpăta, seca. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru usca: usca verb vezi ATROFIA. CALICI. DEGENERA. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SECA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru usca: usca, usuc vezi t. 1. a stoarce (pe cineva) de bani 2. a bea foarte mult Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A usca: A (se) usca ≠ a (se) jilăvi, a (se) umezi Forme diferite ale cuvantului a usca: a uscase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A usca: A usca ≠ a uda, a umezi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A USCA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A usca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a usca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rufele s-au a usca. A a usca legume. O plantă care s-a a usca. Rufele s-au a usca. Pâinea veche s-a a usca. Uscá a a usca verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu usúc, persoana a doua singular: tu usúci, 3 usúcă, persoana întâi plural: noi uscắm; conjunctiv prezent 3 să usúce. |
GRAMATICA cuvântului A usca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a usca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A usca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE usca? Vezi cuvântul usca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul usca?[ us-ca ] Se pare că cuvântul usca are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A usca Inţelegi mai uşor cuvântul a usca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe intranzitiv În expresie Bea de usucă = bea foarte mult reflexiv A i se usca gura sau gâtul ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete Absolut Bea de usucă = bea foarte mult ♦ Expresia: reflexiv A i se usca gura sau gâtul ori a se usca de sete = a avea o senzație puternică de sete Absolut Bea de usucă = bea foarte mult |
La plural verbul usca se conjugă: ei ele usúcă