 | as |
|
| Urzică [ ur-zi-că ] VEZI SINONIME PENTRU urzică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a urzica urzic în mai multe dicționareDefinițiile pentru a urzica urzic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a urzica (forma la infinitiv) A urzica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URZICĂ: URZÍCĂ, urzici, substantiv feminin 1. Plantă erbacee din familia urticaceelor, cu flori dioice, verzui, în formă de ciorchine, așezate la subsuoara frunzelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți (Urtica dioica). În toate părțile se întind desișuri mari de bozii și de urzici. VLAHUȚĂ, R. P. 107. Și din... urzică mai fac un feli de pînză. CREANGĂ, O. A. 299. Frunză verde de urzică, Primăvara-i noaptea mică. HODOȘ, P. P. 54. Eu cămașa i-am spălat Cu urzici i-o am frecat. ALECSANDRI, P. P. 374. • Compuse: (botanică) urzică-moartă = a) plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori mari roșii-purpurii; crește prin locurile umede din păduri, tufișuri și grădini (La- mium); b) sugel; (Zool.) urzică-de-mare = animal marin a cărui înțepătură provoacă o iritație a pielii (Actinia). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URZICA: URZICÁ, urzíc, verb I. tranzitiv 1. (Despre urzici, prin extensie despre alte plante) A produce prin atingere o usturime dureroasă (și o bășicare a pielii). Urzica... urzică împrejuru-i pe cîți îi atinse. PANN, la TDRG. • intranzitiv figurat Începuse să bată un vîntuleț care cam urzica. La TDRG. ♦ (Despre persoane) A atinge cu o urzică sau, prin extensie, cu altă plantă, producînd o usturime dureroasă (și o bășicare a pielii). Prind a o urzica pe mîni. MARIAN, NA. 270. ♦ reflexiv A-și bășica pielea (prin atingerea de urzici). S-a urzicat la picioare. 2. figurat A înțepa, a pișca cu vorba, a batjocori, a satiriza. Nu-i rostesc mîrșavul nume... Nici nu scriu aceste versuri ca să-l bat ori să-l urzic. MACEDONSKI, O. I 9. Satira... urzicînd pe cei demni de rîs și de reprobațiune... are o origină foarte veche. ODOBESCU, S. I 32. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URZICĂ: URZÍCĂ, urzici, substantiv feminin 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. • Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – latina urdica (= urtica). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URZICĂ: URZÍCĂ, urzici, substantiv feminin 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. • Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat unor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – latina urdica (= urtica). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru urzică: urzícă forme, plural ĭ (latina urtica, popular *urdica, pin contaminare cu vgr. adike, urzică, saŭ cu verbu ard, arzĭ orĭ cu urzesc; italiana ortica, dialect sud ardica și ordica, pv. cat. spaniolă pg. ortiga, limba franceza ortie. vezi urticarie). O buruĭană cu frunze dințate și acoperite cu perĭ înțepătorĭ (urtica dióica, vezi dioic). Urzică marină, acalefă. Urzică mică, oĭeșea. Urzică moartă, o buruĭană labiată care seamănă cu urzica, dar nu înțeapă (lámium). Urzică neagră, buberic. – Urzicile tinere se mănîncă primăvara ca depurativ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URZICĂ: URZÍCĂ urzicaci forme 1) Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dințate, acoperite (ca și tulpina) de peri urticanți, folosită în industria textilă, în medicină și ca aliment. • urzica-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanți și cu flori albe sau roșii-purpurii. 2) Țesătură pentru saci, confecționată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica Forme diferite ale cuvantului urzica: urzicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A URZICA urzic: A URZICÁ urzíc tranzitiv 1) (despre plante urzicătoare sau alți factori de acest gen) A supune unei senzații de usturime (în urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzică (sau cu altă plantă urzicătoare), producând usturime. 3) figurat (persoane) A înțepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturătoare. /Din urzică Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URZICĂ: URZICĂ substantiv (botanică) urzică mică (Urtica urens) = (regional) oieșea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a) (Lamium purpureum) sugel, (regional) țigancă; b) (Lamium album) sugel alb, (regional) fața-mîței, urzică albă, urzică creață. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URZICA: URZICÁ, urzíc, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A(-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. tranzitiv figurat A ironiza, a persifla. – Din urzică. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URZICA: URZICÁ, urzíc, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A(-și) produce o usturime dureroasă (și o iritație) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. tranzitiv figurat A ironiza, a persifla. – Din urzică. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URZICA: URZICA verb a. (se) bășica, (popular) a (se) piersica, (Moldova, Bucovina și Transilvania) a (se) coși. (S-a urzica pe mînă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urzica: urzicá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu urzíc, persoana a treia singular: el / ea și plural urzícă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru urzică: urzícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat urzícii; plural urzíci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urzică: urzícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat urzícii; plural urzíci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URZICA: URZICÁ verb vezi ironiza, persifla, zeflemisi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru urzica: urzica verb vezi IRONIZA. PERSIFLA. ZEFLEMISI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru urzica: urzicá (a urzica) verb, indicativ prezent 3 urzícă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru URZICĂ: URZÍCĂ, b. (verb reflexiv:), < substantiv Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URZICA: URZICÁ verb vezi bășica. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A URZICA URZIC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL URZICA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului urzica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii URZÍCĂ urzicaci forme 1 Plantă cu tulpina erectă, având frunze opuse, inegal dințate, acoperite ca și tulpina de peri urticanți, folosită în industria textilă, în medicină și ca aliment. • urzica-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanți și cu flori albe sau roșii-purpurii. S-a urzica pe mînă. Urzicá a urzica verb, indicativ prezent 3 urzícă. |
GRAMATICA cuvântului URZICA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului urzica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul URZICA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE urzică? Vezi cuvântul urzică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul urzică?[ ur-zi-că ] Se pare că cuvântul urzică are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL URZICA Inţelegi mai uşor cuvântul urzica dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Compuse: botanică urzică-moartă = a plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori mari roșii-purpurii; crește prin locurile umede din păduri, tufișuri și grădini La- mium; b sugel; Zool urzică-de-mare = animal marin a cărui înțepătură provoacă o iritație a pielii Actinia Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii Lamium maculatum urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii Lamium maculatum urzică-de-mare = nume dat unor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante URZÍCĂ substantiv botanică urzică chinezească Boehmeria nivea = ramie; urzică mică Urtica urens = regional oieșea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a Lamium purpureum sugel, regional țigancă; b Lamium album sugel alb, regional fața-mâței, urzică albă, urzică creață URZICĂ substantiv botanică urzică mică Urtica urens = regional oieșea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a Lamium purpureum sugel, regional țigancă; b Lamium album sugel alb, regional fața-mîței, urzică albă, urzică creață |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL URZICA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cântecul lebedei?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul urzica se conjugă: ei ele urzícă
